Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Londra’

Am lipsit din țară (și firește și de pe blog, din lipsă de timp) în acest week-end. Deși nu sunt cu adevărat pasionat de fotbal, am acceptat invitația de vedea finala Champions League de pe Wembley, în primul rând pentru că era vorba de un grup de aproximativ 10 persoane, toți oameni de afaceri remarcabili, la care s-au adăugat gazdele (sponsori ai evenimentului).

Nu o să vorbesc de meci, pe care sunt convins că l-ați văzut și nici despre modul în care cele două galerii germane s-au „luptat”. Mă mulțumesc să spun că a fost o lecție de civilizație, inclusiv pentru fanii englezi.

Surpriza cu adevărat plăcută a fost discuția de ieri seară, de după meci, purtată la o „bere” în barul hotelului. În primul rând pentru că am constatat că există în mediul de afaceri românesc, oameni tineri, sub 40 de ani, care pot da lecții de economie oricui. Inclusiv bancherilor centrali din oricare țară a Europei.

Unii din ei au lucrat sau încă lucrează în City, inima financiară a Europei, locul în care se decide dacă guvernanții unei țări sunt competenți sau nu și în funcție de asta trilioanele de euro iau direcția României, Poloniei ori a Turciei, dar în niciun caz al Ungariei (cel puțin deocamdată).

Nici nu are rost să spun că membrii marcanți ai actualului guvern, cum ar fi „marele” economist Liviu Voinea sau ilustrul „pensionar” Daniel Dăianu s-ar face de râs doar dacă ar deschide gura în City. Despre Liviu Dragnea, Daniel Pițigoiu sau Varujan Abramburian nici nu are sens să pomenesc. Acești oameni nu există decât în mințile membrilor partidelor care i-au propulsat.

Însă nu vreau să vorbesc despre politicienii români pentru că ne-am strica de pomană buna-dispoziție. Vreau să vă vorbesc despre senzația de aer proaspăt pe care am avut-o ascultând, în autocarul ce ne ducea spre meci, o discuție între doi economiști, unul lucrând la Londra, iar celălalt în România. Mi-a atras atenția faptul că unul din ei a spus că excesul de lichidate injectat de băncile centrale nu se mai scurge în sistem prin creditare, pentru că băncile sunt legate de mâini și de picioare de… norme.

Acordul Basel III, de care a vorbit și doamna Observator, are câteva clauze (observate atât de Observator cât și de athos, dacă îmi amintesc bine) care obligă băncile la o prudență exagerată. Într-un moment când lichiditatea este în exces, lipsa aceasta de apetit pentru creditarea de retail sau corporate , FORȚATĂ DE REGLEMENTAREA EXCESIVĂ, are efectul unui duș rece aplicat unui hipertensiv, după o zi de stat la soare, plus un sprint de câțiva kilometri prin soare.

Practic, cam tot sistemul circulator o să facă explozie, dacă nu se găsește urgent o destinație pentru banii care s-au blocat. Din când în când investitorii instituționali cumpără în disperare obligațiuni ale statelor sănătoase, dar care dau și randament, cum sunt Polonia și Turcia, dar și România. Din nefericire, acest lucru duce la aprecierea monedei și la scăderea exporturilor.

Însă banii pot fi absorbiți și de obligațiunile cvasi-guvernamentale, gen Romgaz, Transelectrica, etc. Din păcate „inovația” tâmpită din cazul Hidroelectrica, cu intrarea în faliment, pentru a scăpa de contractele nedorite, a afectat teribil credibilitatea României și a lui Victor Ponta pe piețele financiare. Practic asta ne împiedică să împrumutăm acum extrem de ieftin și să ne construim rapid infrastructura pentru care nu aveam bani acum câțiva ani.

Guvernanții noștri AU O ȘANSĂ RARISIMĂ și o vor rata din prostie și incompetență. Ce-i de făcut?

PS1: Mă opresc aici (destul de brusc) pentru a nu vă plictisi cu o discuție prea tehnică pe teme economice.

PS2: În avion am stat lângă Dom’ Mitică Dragomir, iar pe scaunele din spate erau Mircea Sandu, Raluca Sandu cu soțul (cred), Dragomir Jr. cu soția (cred).

Imediat după decolare, Mitică Dragomir: „dacă aș naționaliza averile celor din avionul ăsta, aș scoate România din criză!”. Mi-a trecut un moment prin cap că sub pseudonimul Iepurelui de Martie se ascunde Mitică Dragomir. Pe urmă m-am gândit că ideile iepurești au o mare priză la un anumit tip de gândire. Probabil că și Dan Diaconescu ar fi zis la fel.

Read Full Post »