Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘mazil’

Cei trei copresedinti ai USL se vor lupta maine in Parlament cu hydra puterii. Cu panza neagra pentru “mazil” intr-o mana,gata de asezat pe umarul lui MRU, si cu foaia pe care e notat “guvernul de 60 de secunde”in cealalta, USL se pregateste responsabil si hotarat sa preia puterea, sa scurteze capetele hydrei si sa dea drumul raurilor de lapte, miere si unt pe care PDL-ul le tine inchise in turn, spre folosinta proprie, si nu le da poporului. Motiunea este de fier, multi deputati ai puterii au avut revelatii politice majore si subite iluminari si au trecut la USL, in urma discutiilor “ca’ntre gentlemen-i” cu Ponta si Antonescu. Contrastant, MRU a dat dovada de siguranta de sine, si a dat o palma PDL-ului, prin lipsa de consultare si absenta unei minime intalniri publice inaintea motiunii cu partidul care se presupune c-ar trebui sa-l sustina. Este un semnal de distantare al lui MRU de PDL si de coalitia la putere.

Motiunea de cenzura este un exercitiu democratic, destul de uzitat si la noi in ultimul timp. Dar in acest caz, nu mi se pare deloc un gest al democratiei. In zdrente, gusata, schioapa, cu dioptrii mari si celulita, democratia romaneasca primeste prin aceasta motiune un nou scuipat intre ochi. Asa cum lui Basescu nu i-a pasat sa schimonoseasca votul din 2008 prin incurajarea aparitiei UNPR si distorsiunea rezultatului electoral, nici Ponta sau Antonescu nu ezita sa se joace cu locurile din Parlament, incurajand si gazduind transferul politic fara discernamant. Orice calcul politic arata ca motiunea poate trece doar in cazul in care parlamentari ai puterii voteaza pentru aceasta, sau trec la USL cu arme si bagaje. Usurinta de care dau dovada majoritatea politicienilor romani de a-si urmari interesul politic fara a tine cont de minima moralia si de cateva principii simple(baza interesului comun), au adus democratia din Romania in starea pe care am descris-o. Establishment-ul politic isi atrage oprobiul prin acest tip de actiune. Nu am nimic cu motiunea in sine, dar sunt impotriva mijloacelor prin care aceasta ar putea trece. Negocierea politica “de culise”, opaca si plina de secrete fetide, se poate intoarce mai tarziu impotriva celor care o practica. Motiunea de cenzura ar fi trebuit sa treaca doar prin spargerea coalitiei la guvernare, prin negociere politica intre USL si unul dintre grupurile aflate la putere. Oricum, chiar daca am gandi in termeni de realpolitik, motiunea este ruginita inaintea folosirii, USL-ul greseste daca are impresia ca guvernarea(o luna, doua sau sase ) nu-I va erode sansele. In acest caz ar fi fost bine daca Ponta il asculta pe Iliescu mai atent, sau daca Antonescu l-ar consulta din cand in cand pe Djuvara. Motiunea, si mai ales succesul acesteia, nu ar face decat sa-I largeasca terenul de joaca lui Traian Basescu, aducand din nou in centrul atentiei “presedintele jucator” si bilele sale colorate. Schimbarea politica in Romania trebuie validata doar prin alegeri, eventual anticipate.

Norocul lor este ca motiunea nu va trece. Vom asista ulterior la “plansete”, la victimizari si acuze de tradare , la caruselul obisnuit al emisiunilor TV pline de “analisti” si politicieni-bocitoare, care vor plange pe catafalcul unei defuncte motiuni. Probabil si la exagerari de limbaj, asa cum ne-am obisnuit in ultimul timp.

Ultima saptamana a fost si un soi de olimpiada de primavara la sectiunea “cine spune mai multe enormitati pe unitatea de timp”. Iata si rezultatele:

Locul I, la o distanta uriasa fata de ceilalti,- deputatul de Barlad caruia i-am si uitat numele. Am auzit ca e professor de istorie, dar cred ca a studiat la fara frecventa undeva la o universitate obscura probabil. Nu doar ca nu stie ce spune (banuiesc ca nu stia exact semnificatia cuvintelor utilizate) , dar explicatiile date ulterior denota o lipsa totala de bun simt. “Soarta lui Aldo Moro” contine nu doar un asasinat, dar un intreg sir de evenimente triste si reprobabile care au dus la acest asasinat, si o amintire dureroasa care tine de terrorism, violenta si organizatii dubioase.Personajul, aparut de nicaieri, nu ar trebui sa-si mai gaseasca locul in partidul care l-a produs si nici pe o lista electorala.

Locul II, pentru dramatism si politicianisme de opereta – Sever Voinescu. In replica data lui Victor Ponta, Voinescu demonstreaza ca poate fi (si) tinichea politica. Modul teatral in care incerca sa convinga ca Ponta ii va ucide pe toti, a fost caraghios si pueril. Cu aceasta interpretare ,falsa,icnita,si caragialesca, nu ar fi intrat oricum la Institutul de Arta Dramatica.

Locul III, pentru reintoarcerea la “grupa mica”- Victor Ponta. Lider al unui partid mare si aspirant la functia de premier, Ponta ar trebui sa-si controleze caderile cam frecvente in liga mica de politicieni incepatori. Perspectivele sale politice si pretentiile de presedinte de partid il obliga pe Ponta la autocontrol, autocontrol de care nu a dat dovada in interventia in care afirma ca “nici daca ar fi impuscati” sau ceva de gen.

Mentiune speciala, si premiul de popularitate- Roberta Anastase. Transpirata, despletita, incercanata si deosebit de ingrijorata, Roberta parea ca isi face bagajele pentru a parasi castelul inainte ca Ponta sa navaleasca cu hoardele de revolutionari ca sa o duca la ghilotina. Cu ochii in lacrimi, si tremolo in voce, Roberta il explica pe Ponta si-I prezicea un viitor de “serial killer”. In sfarsit, norocul este ca “Grasa si proasta” este titlul unui roman de Rodica Ojog Brasoveanu.

Limbajul de tinichea, in deschiderea campaniei electorale, nu promite nici dezbatere de calitate, nici solutii de guvernare. Dar deschide o cutie a Pandorei in legatura cu “libertinajul” lingvistic si de exprimare. Politicienii ar trebui sa fie (si) exemple, sa dea dovada de  retinere, de discretie a comportamentului si limbajului. De ce sa ne miram atunci ca tinicheaua “din varf” cade pe trotuar si ne loveste zilnic simtul acustic si estetic?

Si motiunea? Romanii se pregatesc de minivacanta, pana pe 2 Mai toata lumea va uita de motiune. Si o luam de la capat.

UPDATE

Well, m-am inselat. Uite ca a picat guvernul. Exista doua posibilitati, cu multime de variante, in functie de mood-urile, umorile si jocurile lui Basescu si a celor din (deja fosta) opozitie. Prima posibilitate ar fi ca Basescu sa-l desemneze pe Ponta, si acesta sa accepte sa formeze guvernul. Mai ramane solutia alegerilor anticipate, care mie mi s-ar parea cea mai onorabila pentru toata lumea. Vom avea ocazia sa analizam, din nefericire traim timpuri interesante.

Read Full Post »