Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘monopol’

Am răspuns unui comentariu al lui mac gregor și m-am trezit vorbind mai pe larg de aceeași problemă. De ce lucrurile merg ca naiba în tot ceea ce înseamnă statul român? Nu pretind că am descoperit sursa problemei, dar măcar ideea ar merita o discuție pe subiect.

Ca să revin la ceea ce-i ziceam lui mac gregor, nu numai sistemul sanitar e în colaps. Ci și cel de învățământ și în general cam tot ceea ce a rămas la stat. Mă întreb cât mai trebuie așteptat ca cetățeanul mediu, impropriu numit și bizon (scuze Ghiță!) să realizeze că nu-i treaba statului să se ocupe de organizarea unor lucruri care funcționează infinit mai bine pe o piață liberă.

Am încercat să discut cu câțiva doctori (cam toți sunt în vârful ierarhiei medicale pe specialitățile lor), dar pare că sunt atât de ocupați de ceea ce fac, încât nu mai au timp să se gândească și la partea de organizare. Se mulțumesc să critice (indiferent de cine e la guvernare) și să-și plângă de milă. Trist.

Adică exact ceea ce facem și noi. Stăm și ne plângem și așteptăm să intre alții în politică ca să facă ceea ce ne-am dori cu toții să se facă. Asta-i în teorie. Când trecem la practică, cred că nu sutem mai mult de doi de acord cu câte o idee.

Ca să dau un exemplu, încercați să răspundeți la întrebările următoare:

  1. Sistem de asigurări de sănate de stat (aka monopol) sau asigurări private aflate în competiție liberă? Și-și e o tâmpenie. Dacă nu e evident, explic.
  2. Sistem de învățământ universitar de stat sau complet privat (universitățile de stat stat devin societăți pe acțiuni, cotate la BVB)?
  3. Pensii „speciale” sau doar pensii bazate pe contribuție?
  4. Fonduri „europene” plus alte sisteme de „ajutoare” sau doar împrumuturi obținute prin cerere și ofertă?
  5. Redevențe (pentru petrol, gaz, etc) „negociate” sau licitații publice? Sau și mai „extrem”: fiecare e proprietar pe ce este pe terenul lui (și dedesubt).

  6. „Prima casă” e o facilitate normală sau fundamental greșită?

  7. Produsele financiare derivate ar trebui reglementate mai strict?
  8. Clauzele abuzive din contractele de creditare ar trebui să poată fi anulate în instanță?
  9. Creditele în franci elevețieni ar trebui să poată fi convertite în euro la cursul de la data acordării?
  10. Reglementarea anti-monopol e necesară?

Pun pariu că vom obține o sută de variații la întrebări. Așa că „natural”, la putere vor rămâne șmecherii (Băsescu, Dragnea, etc) sau și mai rău, comunistoizii: Iliescu (și puii lui: Florin Georgescu, Liviu Voinea, etc).

Reclame

Read Full Post »

Statul, UE și monopolurile „naturale”:

RCS&RDS vrea sa-si dezvolte propria retea de distributie de energie electrica in doua zone din tara, printre care Oradea, dar solicitarea de a obtine licenta de distributie de energie electrica a fost respinsa de ANRE, autoritatea de reglementare, a declarat miercuri Valentin Popoviciu, vicepresedintele RCS&RDS.

Invocand prevederile UE, ANRE spune ca intr-o anumita zona, pentru o perioada limitata de timp, statul desemneaza un singur operator de distributie, care are prerogative exclusive (monopol natural), acordate de stat prin licenta si contractul de concesiune.

Nu zău!? Și în telecomunicații de ce se poate FĂRĂ monopol „natural”, „acordat de stat prin licență de concesiune”? Cred că asta e culmea privatizării. Să „privatizezi” un monopol, pe care tot tu, STATUL, l-ai declarat „natural”.

Uneori mă întreb, dacă nu am fi mai câștigați, desființând complet „autoritățile” de reglementare ale lui pește prăjit. Am scăpa și de banii cheltuiți de pomană cu ei, dar și de aiurelile pe care le produc.

Read Full Post »

Deja ne obișnuisem cu ideea că Microsoft este un fel de „Big Bad Wolf” monopolist. Sau așa încercau să ne convingă politicienii. Și nu vorbim de caricaturile dâmbovițene, ci de super-profesioniștii politicii de pe ambele maluri ale Atlanticului. Ca atare atât SUA cât și UE au dat în judecată Microsoft pentru încălcarea legilor anti-trust.

De pomană au încercat diverse voci să conteste falsitatea ideii de „monopol” în industriile libere de amestecul statului. Singurele monopoluri cu adevărat dăunătoare sunt cele constituite prin lege/reglementare, fiind (aproape întotdeauna) de stat. Procesul a continuat și cu suișuri și coborâșuri, iar până la urmă chiar și statul (DOJ) a renunțat să mai ceară spargerea „monopolului” și s-a mulțumit să-l jumulească copios. Exemplu copiat și pe celălalt mal de Comisia Europeană.

Până la urmă, poziția dominantă a lui Microsoft în domeniul sistemelor de operare a fost pusă sub semnul întrebării tot de către piața liberă, mai exact de către Apple, care a schimbat complet regulile jocului înlocuind PC-ul cu tableta. iPad de devenit pentru foarte mulți utilizatori, cel mai bun substitut pentru PC. Poate că nu un înlocuitor complet, dar oricum pentru majoritatea funcțiilor cu adevărat utile. Așa că acum folosim iPad-ul pentru a citi mail-urile, a naviga pe internet, a scrie pe bloguri ori Facebook sau pentru a face apeluri video folosind FaceTime. Cred că doar Goe și amicii lui se mai întreabă la ce ar fi util un iPad.

Majoritatea știu probabil că sistemele de operare folosite pe dispozitivele Apple le aparțin tot lor, fie că vorbim de OSX sau iOS. Foarte puțini însă au observat că și procesoarele folosite de aceștia sunt tot proprietatea intelectuală a Apple. Vorbim deci de o integrare aproape completă. Așa cum Microsoft nu a reușit nici pe departe, rămânând în continuare partener cu Intel și uneori cu AMD.

Întrebarea pe care o adresez cititorilor blogului este: „credeți că vorbim de un super-monopol?”. În ce mă privește sunt tentat să cred că este o întrebare relevantă doar pentru politicienii și bugetivorii statului. Noi ceilalți îl așteptăm cu interes pe noul Steve Jobs. Sau măcar un Bill Gates Reloaded.

Read Full Post »

Din pacate, nu v-am prea putut insoti in ultima vreme in discutiile si disputele ocazionate de vajnicii mei colegi.

De vina sunt evenimente personale care imi rapesc mare parte din timp si energie, dar si un simtamant constant si sacaitor ca ceea ce se intampla necesita mai curand actiune decat reflectie si discutie.

Probabil ca ne gasim in pragul celei mai mari crize pe care omenirea a cunoscut-o. Toate datele indica aceasta. Capacitatea de indatorare a statelor europene este la limita, atat de la limita, incat a intervenit frana “austeritatii”; SUA s-au inrolat intr-o spirala nebuna a datoriei publice care submineaza iremediabil un dolar ce se mentine doar prin calitatea de mediu de schimb cvasiuniversal si prin sustinerea oarecum involuntara de catre o politica a Chinei care nu are alta solutie in jocul pe care il joaca decat subevaluarea monedei nationale si clearingul de dolari din piata proprie.

Cursa tiparnitelor nationale este spre sfarsit, in sensul in care devine din ce in ce mai vizibil, inca o data, caracterul iluzoriu al productiei guvernamentale de bani. De data aceasta insa, efectele sunt transmisibile si transmise in toate directiile.

Spirala cresterii economice bazate pe expansiunea creditului si redistribuirea resurselor prin mecanisme diverse de taxare, reprezinta o constructie artificiala care nu face altceva decat sa distruga fundamentele unei dezvoltari sanatoase si sustenabile. Monopolul productiei de bani, un non-sens economic, genereaza mecanisme de dominatie si control cu urmari cu atat mai devastatoare, cu cat mai atractive sunt efectele pe termen scurt.

Nu este nici un dubiu ca austeritatea, semnificand limitarea cheltuielilor guvernamentale intr-o lume in care intre 50-60% din venituri depind de aceasta cheltuiala, inseamna depresie economica. Inseamna deteriorarea masiva si rapida a aproape intregii economii, intr-o spirala care parcurge intr-un mod accelerat traseul invers al cresterii. Este echivalentul mahmurelii si raului dupa o betie zdravana, cu memoria confuz prezenta a unei euforii ce se vrea permanentizata, indiferent de costuri… Oamenii vor cu indarjire inapoi in crasma, pe datorie.

Cand Guvernele nu mai pot plati, pietele tind sa se blocheze, iar banii de hartie nu isi mai gasesc debuseu, un mare conflict armat are calitatea de a rezolva multe probleme deodata: asigura explozia controlata a conflictelor sociale, suplinirea deficitului de crestere economica, mentinerea guvernabilitatii, a primordialitatii deciziei politice si status quo ului, mentinerea monopolului in emisia de moneda. Atractiv, nu?

Concluzia mea este sumbra, pe termen scurt: suntem la capatul unui experiment politic care se va sfarsi violent. De vina este, ca si in trecut, nefasta simbioza Guvern-Banca (Centrala), care otraveste societatea prin produsul complex reprezentat de oferta guvernamental monopolista de bani si creditul expansionist. Haina atractiva a statului social a fost probabil cea mai buna si originala deghizare posibil a fi aleasa.

Read Full Post »