„La Patru Anotimpuri” (Herăstrău) și geopolitica

Mulțumesc pentru sfat mac gregor. M-am gândit să împac și capra și varza. Inițial am vrut să scriu despre „La Raci” (tot în Herăstrău), dar acum câteva zile m-am întâlnit cu câțiva colegi de facultate la un restaurant cu terasă, care ar trebui pomenit. Mâncarea nu m-a impresionat din cale afară. Nu pentru că nu ar fi fost bună, ci pentru că nu am comandat nimic special. Doar salate (vinete, varză, grecească), mușchi de vită și mici. În ce mă privește m-am distrat cu salatele și doi-trei mici. După „rib-eye-ul medium-rare” de la Osho, nu prea mai am curaj să comand vită în altă parte, ca să nu fiu dezamăgit. Am încercat o dată la „Vaca Muuu” în Floreasca și am fost tentat să o las întreagă pe farfurie.

Apropo de friptura de vită, mă aduc la disperare cei care o comandă „well-done” (bine făcută). Mai bine mănânci pingele. Sunt restaurante care descriu cum trebuie să arate (și să se simtă aroma la) friptura de vită în funcție de cât de tare e gătită. Începe cu „blue” (aproape crudă), care mi se pare cam mult și mie și se sfârșește cu „well-done” (bine făcută). Aici în loc de descriere apare „vă rugăm să comandați pui”.

Revenind „La Patru Anotimpuri”, mi-a plăcut servirea și mai ales terasa generoasă unde poți să discuți liniștit fără să-ți fie teamă că te aud cei de la masa vecină. Sau măcar așa am crezut noi. Însă sunt câte unii pe care-i roade curiozitatea din cauza „job description”-ului. Dar o să ajung și la asta. La întâlnire au participat: decanul unei facultăți tehnice (oare care?), doi patroni de mici companii IT&C, un minitehnicus din aceeași zonă, un bancher de investiții (de ce o fi făcut facultate tehnică?) si un înalt funcționar al unei organizații multinaționale pe care prefer să nu o numesc.

(va urma – am fost recrutat de urgență ca bodyguard la o expediție de shopping la… Craiova)

Am reușit să mă întorc fără să o iau razna. Timp de vreo două ore am păzit „capturile” celor 4 doamne pe care le-am însoțit la shopping, încercând să conving celelalte doamne din magazin că respectivele haine, genți, pantofi, ochelari, etc, sunt deja pregătite pentru a fi probate si achiziționate. Deși dădeau din cap că înțeleg, tot nu se puteau abține să nu le pipăie, să le ia de pe umeraș pentru a se uita la ele și a le proba, măcar și vizual. Doamne… shopping ăsta e o boală tare grea la femei.

Mă rog… totul e bine când se termină cu bine. Să mă întorc la geopolitica de restaurant. Am început prin a-l bârfi pe Erdogan. Pare că în Turcia lucrurile au luat-o complet razna. Începând cu oameni bătuți pe stradă de vigilantes musulmani pentru că au îndrăznit să se plimbe prin Istambul cu prietena, fără a fi căsătoriți și fără ca respectiva domnișoară să aibă fața acoperită. Mie personal mi se pare cam ciudat. Aveam senzația că doar femeile căsătorite trebuie să aibă fața acoperită. Sau poate că respectiva era căsătorită și cel ce o însoțea nu era soțul. Mă gândesc cu groază ce s-ar fi întâmplat dacă expediția de shopping de azi ar fi fost la Istambul și nu la Craiova. Probabil că am fi fost lapidați.

Un alt zvon (încă nu m-am apucat să-l verific) este că în Turcia au loc exproprieri subite, de genul celor din anii ’50 de la noi. Bandele de vigilantes dau buzna în casă și te anunță că ai fost expropriat și că trebuie să-ți iei lucrurile și să pleci. Fără vreo decizie legală, fără nimic. Doar forță brută. Dacă stau bine să mă gândesc, s-a mai întâmplat asta. În anii ’30 în Germania, când cămășile brune făceau cam același lucru. Pare că suntem condamnați să retrăim istoria.

Erdogan se visează sultan al Imperiului Otoman renăscut. În înțelegere cu Rusia și Iranul au creat o altă structură de putere zonală. Statele Unite, care s-au îndepărtat de Arabia Saudită, considerată responsabilă de finanțarea lui 9/11, au încercat o apropiere de Iran. Pare-se că fără prea mare succes, dacă ne uităm la direcția în care au evoluat lucrurile. Alianța improbabilă dintre Rusia, Iran și Turcia pare să fi devenit devenit realitate, schimbând complet raportul de forțe din zona Mării Negre. NATO ar avea serioase probleme în a mai controla Rusia într-un eventual război zonal, dacă Turcia și-a schimbat direcția.

Iar Rusia și-a încordat aproape imediat mușchii (trupele staționate) în Transnistria, executând „exerciții militare” pe malul drept al Nistrului într-o perioadă când legal acest lucru nu era permis, conform guvernului de la Chișinău. Din păcate, în ciuda eforturilor lui Anatol Şalaru, ministrul Apărării al Republicii Moldova, de a consolida relația cu NATO, pare-se că restul guvernului, ca și majoritatea populației preferă „neutralitatea”. Ceea ce este o tâmpenie cruntă, când ai trupe rusești în republica transnistreană.

Mă întreb dacă NATO ar avea cum să intervină în cazul unui conflict Moldova-Transnistria/Rusia. Probabil că nu. Ca și în cazul conflictului din estul Ucrainei sau al ocupării Crimeei, ar fi probabil doar un martor mut al unui conflict la care nu poate lua parte. Iar războiul s-ar muta la granițele României.

Practic România are în vecinătate doar prieteni și aliați ai lui Putin: Ungaria, Serbia, Bulgaria, Grecia și mai nou Turcia. În cazul unui conflict, probabil că am fi ocupați înainte să putem să reacționăm. Iar Uniunea Eupeană pare a fi mai ocupată cu propriile probleme („terorismul” în primul rând) pentru a fi în stare să ajute o țară de la periferie. Foarte probabil, ne-am afla în situația Cehiei la începutul celui de-al doilea război mondial. UE ar condamna ferm actul de agresiune și ar impune noi sancțiuni Rusiei. În cel mai bun caz am fi în situația Poloniei, prin declararea unui război care de fapt a și pornit. Iar rușii nu ar ezita să folosească arme nucleare „tactice” pentru a elimina, de exemplu scutul de la Deveselu și/sau bazele NATO de pe teritoriul României și Poloniei. Singura speranță vine tot dinspre NATO și SUA. Cel puțin cât timp nu este Donald Trump președinte.

Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât mai mult mi se pare că trăim un coșmar în desfășurare. Încerc să mă gândesc ce se mai poate face. Și nu prea am multe idei.

Read Full Post »

Cyberwar

M-am întors în sfârșit din concediu și am nimerit în plin război informatic. Cyberwar. „Viruși pregătiți să atace exclusiv 12 bănci românești„…

„IBM a descoperit o versiune de malware Tinba v3 configurată pentru a ataca exclusiv 12 bănci din România, iar un expert în cyber intelligence al companiei americane recomandă instituţiilor de credit să-şi informeze clienţii şi să colaboreze cât mai bine cu furnizorii de securitate antifraudă.” – nu zău, mi-am spus, ce furnizori de securitate antifraudă? Nu cumva chiar IBM?

Ca să ne înțelegem, „virusul” e de fapt un „troian”, adică un fișier atașat care așteaptă să-l deschizi. Fie un executabil, fie un „doc” sau un „xls” cu „macro”-uri, care îți infectează calculatorul la deschiderea fișierului. Mulțumim pe această cale companiei Microsoft pentru ajutorul acordat producătorilor de viruși și bineînțeles producătorilor de anti-viruși, precum specialiștilor în securitate cibernetică.

Oricum „virusul” nu se ia singur. Așteaptă un guguștiuc, care să deschidă fișierul „infectat”. Dacă folosiți GMail, șansele sunt minuscule să pățiți ceva, pentru că Google trimite astfel de mesaje direct în spam, cu eticheta „virus – a nu se deschide!” și nu te lasă să downloadezi fișierul păcătos. Doar dacă ești perseverent reușești să-ți îmbolnăvești computerul.

Citind articolul despre „virușii” care atacă băncile românești, am găsit un alt articol incomparabil mai interesant: „Agenţia Naţională americană pentru Securitate (NSA) a dezvoltat programe informatice de tip malware, pe care le utilizează la scară foarte largă pentru a pirata date din milioane de calculatoare” și brusc m-am întrebat cine o fi NSA-ul românesc. SRI? Sau STS? Mă rog, nu mai contează, cu siguranță serviciile noastre nu se ocupă cu astfel de mizerii.

Într-una din zilele trecute, am ieșit la masă cu câțiva foști colegi de facultate, actualmente profesori, oameni de afaceri, bancheri și chiar și un diplomat. Trecând peste eterna luptă anti-corupție, necesară dar aiurea executată, am ajuns să discutăm despre ce se mai întâmplă afară.

Contextul geopolitic zonal este din ce în ce mai complicat, cu o Rusie tot mai hotărâtă să-și apere sfera de influență de expansiunea NATO și cu o Uniune Europeană mult prea neomogenă din punct de vedere economic și cultural pentru a funcționa ca o singură entitate.

Nici la nivel global lucrurile nu sunt mai simple. Statele Unite și Uniunea Europeană, cei doi parteneri economici și militari care au dat echilibru și stabilitate relațiilor internaționale din ultimii 70 de ani încep să aibă priorități diferite. În timp ce UE încearcă să-și rezolve problemele economice ale statelor din sud (Grecia, Spania, Italia), Statele Unite își mută centrul de interes către Asia-Pacific, unde o nouă superputere, China, tinde să schimbe echilibrul tradițional de forțe. Poate că și acest lucru explică disperarea cu care SUA s-a chinuit să ajungă la un acord cu Iranul, chiar cu prețul șubrezirii relației tradițional bune cu Israelul.

Deocamdată, tensiunile din zona geopoliticului s-au transformat într-un război în toată regula în Internet. Bănci și instituții publice sunt „testate” și „hack”-uite zilnic. În unele cazuri, cei afectați nici măcar nu realizează amploarea penetrărilor până când nu apare câte o prostioară de tipul „troienilor” descriși la începutul acestui articol. Moment în care cei atacați decid să-și verifice mai atent rețelele și „data-center”-urile.

În zona utilizatorilor privați, lucrurile sunt infinit mai rele. Majoritatea utilizatorilor nici nu înțeleg riscurile rulării unui program dintr-o sursă obscură (un media-player nou sau un joc găsit pe net). Practic din acel moment cel ce a scris codul este co-proprietar al calculatorului pe care este instalat programul. Asta este valabil și pentru Google, Microsoft, Apple, Adobe și celelalte firme mari care ne „furnizează” programe. Însă în acest caz, suntem oarecum protejați de un comportament abuziv de însăși reputația companiei. Nu totdeauna funcționează (să ne amintim de cazul Sony – RootKit), dar oricum este mai bine decât nimic.

Alternativa este Open Source, însă și acolo trebuie să ai încredere într-un distribuitor ca să nu fii nevoit să îți compilezi singur sistemul de operare și apoi toate programele folosite. Și oricum verificarea linie cu linie a codului sursă e practic imposibilă.

Iar lucrurile s-au înrăutățit odată cu apariția Smart-Phone-urilor și a internet/mobile banking. Practic banii din cont sunt la distanță de un „hack” de dispariție. Din acest motiv, eu personal nu folosesc internet banking-ul și folosesc mobile banking-ul doar pentru a urmări soldul contului și a transfera bani între conturile proprii (alimentarea cardului).

Mă aștept ca în perioada următoare să apară un val de „atacuri”, care să schimbe un pic modul în care interacționăm cu internetul. Ceea ce va duce, din lipsă de înțelegere, la supra-reglementare. Iar asta doar va înrăutăți lucrurile.

Read Full Post »

Joaca de-a războiul (II)

După „exercițiile” făcute de Rusia anul trecut în Marea Neagră (și nu numai) este rândul Alianței Nord-Atlantice să își flexeze mușchii în zonă. Nu știu dacă este cazul să ne bucurăm că nu suntem singuri sau ne ne îngrijorăm din cauza necesității unor astfel de exerciții, însă cu siguranță conflictul cu Ucraina este doar începutul.

„La Marea Neagra au loc exercitii militare NATO, la care participa militari din Romania, Bulgaria si Turcia. Exercitiile navale vor include simulari de atacuri antiaeriene si antisubmarin, precum si activitati de coordonare, potrivit Comandamentului maritim al Aliantei Nord-Atlantice.

Cele sase nave ale gruparii NATO Standing Maritime Group-2 (SNMG-2), care desfasoara exercitii in Marea Neagra, fac o escala, de vineri pana duminica, in Portul Constanta.

Condusa de contra-amiralul Brad Wiliamson, SNMG-2 este una dintre cele patru grupari navale multinationale ale Aliantei Nord-Atlantice si este alcatuita din fregatele HMCS Fredericton – Canada, TCG Turgutreis – Turcia, ITS Aliseo – Italia si Regina Maria – Romania, crucisatorul american USS Vicksburg – nava comandant si nava auxiliara FGS Spessart din Germania.”

Cam la fel de aproape de zona de conflict ca și noi, Polonia se pregătește de război. Legislația a fost schimbată în cursul săptămânii care a trecut, permițând guvernului polonez să recruteze persoanele apte de a lupta și să înceapă antrenamente de pregătire pentru cei ce nu au avut deocamdată vreun contact cu armata. Și Germania își pregătește armata pentru un conflict militar convențional în estul Europei, exersând integrarea trupelor proprii cu cele ale Poloniei, Ungariei și țărilor baltice. Nu mai puțin de 5200 de soldați germani urmează să facă exerciții comune, în țările mai sus amintite, pe parcursul acestui an.

Știrile despre „exerciții” și conflicte armate sunt tot mai dese și se referă tot mai des la România sau imediata ei vecinătate. Știrea citită astăzi pe Hotnews despre vehiculele blindate NATO sosite în România m-a lăsat însă cu gura căscată. Pentru că o firmă oarecare (Claboo Media) a filmat cu DRONA trenul militar. Nici nu știu ce să zic. Presupun că nu-i cine știe ce secret militar, însă îmi amintesc că sunt locuri în regiune în care și fotografiatul se poate solda cel puțin cu o amendă. Așteptăm cu interes transmisiunea live de la baza Kogălniceanu a petrecerii de bun venit.

Între timp, populația României se bucură în sfârșit a fost arestat („preventiv”) Vanghelie și a fost pus sub acuzare de către DNA, Darius Vâlcov, ministrul PDL-ist al Finanțelor. Cum naiba s-o fi întâmplat așa ceva? Parcă aveam guvern PSD. Acum îmi dau seama de ce nu-mi plăcea individul. Avea, nu știu cum să spun… ceva din fizionomia „Oamenilor de Bine”. Și în plus e căsătorit cu Lavinia Șandru, partenera KGB-istului Gușă. Același care a lansat-o pe Elena Udrea în politică. Tare ciudat!

Eu unul m-aș fi bucurat dacă-l arestau pe Vanghelie după primul… hai să nu zic primul euro, dar măcar după primul milion de euro luat ca șpagă. Însă DNA-ul nostru ultra-performant l-a lăsat să ajungă la o sută de milioane de euro șpagă. Probabil că aveau nevoie de probe „indubitabile”. Când mă gândesc că în cazul judecătorului, membru al CSM, l-au săltat doar pentru că-și greșise decontul de cheltuieli, mai că-mi vine să-i trimit la d…. și pe Luluța de la DNA și pe partizanii cu cap de lemn ai așa-zisei „Justiții Cu Orice Preț”.

Read Full Post »

Traian Basescu: „trebuie să forțezi la limită Constituția pentru a te opune”

Gata! S-a dus. Am scăpat de el. Încă ne deranja, dar devenise suportabil. După referendumul „câștigat” cu 7.5 milioane de voturi împotrivă, își cam pierduse relevanța. Mai apărea la televizor doar pentru câte-o declarație tâmpită și savuroasă, de tipul: „Am observat, spre surprinderea mea, ca au fotografiat-o intr-un magazin foarte ieftin, in care o rochie e 10 euro, ma asteptam sa o prinda in niste magazine mai scumpe”, spunea Basescu despre Elena Udrea aflată la cumpărături cu Alina Bica în Paris. Mă rog, „magazinul cu pricina se numeste „Un jour Ailleurs”, iar preturile hainelor oscileaza intre 100 si 500 de euro” (clarificare ProTv).

Asta-i altă proprietate a ipochimenului care mă scotea din minți. Capacitatea de a minți fără să clipească. Iar dacă se întâmpla să se prindă cineva, râdea mitocănește și relaxat, ca și cum ar fi făcut o glumă bună.

Ieri a făcut ultima „glumă” în calitate de președinte, la ceremonia de validare a lui Klaus Iohannis ca președinte: „Se vor gasi intotdeauna in societate, in mass-media, germenii pasului inapoi. Si uneori trebuie sa fortezi la limita Constitutia pentru a te opune, pentru ca romanii isi doresc o Romanie moderna”. Altfel spus, forțele reacționare pândesc, iar dușmanul stă ascuns, gata să pună în pericol realizările revoluției Băsiste. Și atunci, tu, Marele Bărbat de Stat trebuie să intervii. Nimic nu trebuie să stea între tine și dușman. Nici libertățile fundamentale și nici Constituția. Și nici măcar legile, dacă situația o cere.

Îți vine să te uiți lung la el și să-l întrebi: „Domnu’ Comandant, matale ești în toate mințile?”. Ufff… Bine că s-a dus, vedea-l-aș pensionar la azilul de bătrâni din Rahova. Însă poate că m-am grăbit eu, pentru că El nu se grăbește: „Va voi transfera tot ceea ce stiu intr-o perioada de tranzitie care incepe azi. E o noutate. Cu dl Iliescu, schimbul s-a facut in 15 minute. Acum, prin organizarea timpurie a alegerilor, avem o perioada de tranzitie, fiecare consilier va transfera dosarele importante, iar eu insumi voi transfera catre dl Iohannis”.

Din fericire speech-ul lui Iohannis, mi-a alungat coșmarul cu Băsescu: „Avem o Constitutie care e buna. E nevoie de o revizuire a Constitutiei din diferite motive, dar se impun anumite modificari pentru a elimina unele incertitudini si pentru a se adapta starii de fapt. Voi fi presedintele care respecta Constitutia in litera SI spiritul ei. Vreau sa reconectez presedintele Romaniei la Constitutie”.

Finuț neamțul. Nu a vrut să-i spună brutal lui Băsescu: „du-te nene și lasă-ne cu forțatul Constituției!”, deși înțelesul e fără echivoc. Însă mă îndoiesc că mitocanul a recepționat mesajul. Cred că e încă convins că a făcut ce e mai bine pentru Țară și că a fost însuși Mesia, dar noi poporul nerecunoscător nu l-am înțeles și nu l-am apreciat.

Ca să nu rămână lumea cu senzația că Iohannis reprezintă „schimbarea”, a încheiat cu „Las in urma o tara cu optiuni clare: SUA, UE, NATO”. Adică exact așa cum a găsit-o din punctul acesta de vedere. În rest a lăsat-o tăvălită, violată în grup, stoarsă de bani și de energie. Dar cu opțiuni clare.

Read Full Post »

Joaca de-a războiul

Marți și miercuri au avut loc cele mai mari exerciții aeriene ale Rusiei în spațiul european, de la terminarea războiului rece. Zeci de avioane rusești, atât bombardiere, cât și avioane de luptă, au simulat acțiuni în Marea Nordului, Marea Baltică și Marea Neagră. Avioane NATO aparținând 8 țări au efectuat manevre de interceptare pentru a contracara un posibil atac, deși deocamdată avioanele rusești au rămas în spațiul aerian internațional.

„Cea mai importantă operațiune a mobilizat aparate a trei țări membre, după depistarea unui grup de opt avioane ruse – patru bombardiere de vânătoare și patru avioane cisternă – zburând în formație deasupra Atlanticului.

Avioane ale forțelor norvegiene au plecat pe urmele lor, pentru a le identifica, iar șase aparate ruse au făcut cale întoarsa, însa alte două, bombardiere TU-95, și-au continuat drumul.

Aparate ale Forțelor Aeriene Regale britanice au decolat apoi pentru a le escorta. Acestea au predat ștafeta forțelor aeriene din Portugalia. Avioanele ruse s-au întors spre Marea Britanie, unde au fost din nou preluate sub controlul forțelor aeriene britanice și norvegiene.

Potrivit NATO, avioanele ruse n-au furnizat un plan de zbor, n-au avut niciun contact cu autoritățile aeriene civile și nu au comunicat deloc. […]

O altă operațiune a fost efectuata de aviația turca deasupra Marii Negre, pentru a controla un grup de patru avioane ruse, între care două bombardiere TU-95, a adăugat NATO.

Aviația militară germană a intervenit la rândul sau, marți, pentru a controla un grup de șapte avioane de luptă ruse care efectuau manevre deasupra Marii Baltice.” (Hotnews)

Jens Stoltenberg, Secretarul General al NATO, spune că sunt de 5 ori mai multe avioane NATO în misiuni de interceptare decât cu un an în urmă. Iar cireașa de pe tort este anunțul făcut de ITAR-TASS referitor la lansarea unei rachete balistice intercontinentale de pe un submarin nuclear în Marea Barents.

Read Full Post »

Vocea Rusiei: Nave militare americane de război în Marea Neagră!

Rusia intenţionează să monitorizeze respectarea Convenţiei de la Montreux de către Statele Unite şi Turcia, a declarat ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov.

Convenţia de la Montreux stabileşte regulile privind prezenţa militară a navelor militare în Marea Neagră. Moscova a atras atenţia asupra faptului că navele americane militare au depăşit durata prezenţei lor în Marea Neagră.

Luând cuvântul în cadrul unei conferinţe de presă la Moscova, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a declarat că navale militare americane încalcă periodic prevederile Convenţiei de la Montreux, semnată în 1936 în Elveţia. Potrivit ei, termenul prezenţei navelor militare aparţinând statelor neriverane în Marea Neagră este restricţionat, el nu trebuie să depăşească trei săptămâni, a menţionat Serghei Lavrov.

„Convenţia de la Montreux prevede criterii absolut clare cu privire la restricţionarea tonajului şi duratei prezenţei navelor militare străine din statele neriverane Mării Negre. Noi am observat că în ultimul timp navele militare americane au prelungit de două ori durata prezenţei lor, depăşind termenii stabiliţi. Prelungirea duratei prezenţei navelor militare nu s-a încadrat în termenii stabiliţi de regulile Convenţiei de la Montreux. Noi am atras atenţia asupra acestui lucru părţii americane şi, bineînţeles, a Turciei, ţară care stăpâneşte strâmtorile. Noi pornim de la faptul că toate prevederile Convenţiei trebuie să fie respectate cu stricteţe. Vom controla acest lucru”.

Autorităţile americane au reacţionat imediat. Purtătorul de cuvânt al Pentagonului, Eileen Laynez, a declarat că Washingtonul nu încalcă legislaţia internaţională şi va trimite încă o navă în viitorul apropiat în Marea Neagră. În locul distrugătorului american Truxtun, prezent în Marea Neagră înainte şi după referendumul din Crimeea, va fi trimisă nava Donald Cook, echipată cu sisteme de apărare antirachetă Aegis. Acest lucru se va întâmpla săptămâna viitoare. Se presupune că distrugătorul va participa la exerciţii militare din Marea Neagră cu navele flotelor navale ale ţărilor membre ale NATO.

Expertul Kira Sazonova consideră că, cel mai curând, Turcia, care s-a angajat să respecte principiile dreptului maritim internaţional, va închide ochii la faptul că Statele Unite au încălcat principiile Convenţiei de la Montreux.

„Turcia stăpâneşte strâmtorile şi de ea depinde ceea ce se întâmplă în aceste strâmtori, ce nave se vor afla acolo. În acest caz, din domeniul dreptului trecem în cel al politicii, relaţiilor politice cu autorităţile turce”.

Pentagonul intenţionează să sporească numărul puşcaşilor marini, dislocaţi în Europa, de la 500 până la 675. Departamentul militar a subliniat că aceste evenimente au fost programate înainte de declanşarea crizei ucrainene.

De fapt, este greu de crezut. 175 de puşcaşi marini vor sosi la baza militară Mihail Kogălniceanu din Constanţa. Obiectivul lor principal este o operaţiune în Africa, cu toate că militarii pot fi trimişi în orice punct de pe glob, a anunţat Pentagonul.

Read Full Post »

De la Pactul de la Varșovia la NATO – sau cum să treci discret și elegant de la un licurici la altul

Cu ceva timp în urmă mi-am propus să scriu un articol despre procesul complex și dureros de transformare a României dintr-un stat membru al Pactului de la Varșovia într-un stat membru al NATO și al Uniunii Europene.

La prima vedere, demersul pare unul teribil de plicticos. Însă stați liniștiți, nu vreau să vorbesc nici despre blocuri militare sau zone economice și nici despre legislație internațională. Vreau să vă povestesc despre povestea unui traficant de arme ucrainean, ofițer GRU (și/sau KGB), pe numele lui Viktor Bout.

Probabil că numele nu vă este complet necunoscut, biografia lui Viktor Bout fiind sursa de inspirație pentru caracterul Yuri Orlov, interpretat de Nicholas Cage în filmul „Lord of War”, apărut în 2005. Nu vă voi povesti filmul, pe care dacă nu l-ați văzut, vă recomand călduros să-l vedeți. Cinstit vorbind, viața lui Bout, bate filmul cu Nicholas Cage. Și nu este exclus, ca în anii următori să mai vedem și o continuare în care partenerii de business ai lui Yuri Orlov să nu mai fie dictatori africani psihopați, ci ofițeri de informații ai regimului comunist, ajunși între timp președinți de state membre UE.

Însă să nu anticipăm. Povestea noastră începe în vremurile când internetul era încă o rețea destinată uzului cercetătorilor, iar România, proaspăt ieșită dintr-o „revoluție” cu scenariu rusesc, încă se mândrea cu faptul că le dă flit americanilor, exportând ce avea chef să exporte în pofida oricăror embargouri internaționale.

Unul din primele scandaluri ce au marcat anii respectivi este celebra Țigareta 1. Dacă vă mai amintiți, scandalul a debutat atunci când în depozitele Romtehnica au fost găsite baxuri de țigări, considerate a fi de contrabandă. În realitate, țigările reprezentau ultima plată la un contract de export de armament efectuat de Romtehnica prin intermediul unei firme aparținând fraților Nassar (comercianți libanezi cu legături Mossad și GRU).

Din nefericire pentru Romtehnica, armele urmau să ajungă în zone aflate sub embargo și ca atare plata lor nu putea fi făcută pe canalele bancare obișnuite, pentru că băncile nu cunoșteau proveniența valutei. Așa că la un moment dat, premierul din acea perioadă, Nicolae Văcăroiu, a trebuit să intervină la Bancorex pentru ca banca să primească plata cash a unei părți din contractul de armament.

Pentru restul de bani s-a convenit, ca partenerul să livreze țigări, care apoi urmau să fie vândute iar banii rezultați să acopere plata finală. Însă exportul fiind „confidențial” și importul de țigări era la fel de „confidențial”. Astfel Romtehnica s-a trezit în depozitele sale cu țigări de contrabandă, aduse pe aeroportul militar Otopeni. În urma scandalului, au fost destituiți, iar apoi judecați și condamnați cu suspendare, oameni din eșalonul doi al afacerii.

Câțiva ani mai târziu, scandalul s-a repetat sub denumirea Țigareta 2, însă de această dată transportatorul era compania Air Sofia, aparținând lui Viktor Bout, al cărei avion IL-76 a aterizat pe aeroportul MILITAR București Otopeni (update: în urma comentariilor domnului val2002, putem spune cu certitudine, doar că avionul a aterizat, nu și ceea ce transporta)

Conform comandantului-adjunct al aeroportului militar Otopeni, Valentin Vasilescu (ulterior destituit și anchetat) aprobarea de aterizare precum și cea de decolare a fost dată de chiar Ministrul Transporturilor din acea perioadă. Traian Băsescu. Care la acea vreme acționa perfect legal, în interesul statului român și al Romtehnica.

Ulterior, după intrarea României în NATO, partenerul de afaceri al statului român, Viktor Bout a devenit indezirabil căpătând statutul OFICIAL de „traficant de arme”.

Pentru fostul ministru al transporturilor, legăturile cu așa numitele afaceri Armamentul și Țigareta 2, trebuiau mușamalizate discret. Dar despre aceasta într-un articol viitor.

În încheiere o secvență amuzantă din „Lord of War” în care un avion al lui Viktor Bout „dispare” în Africa (avionul ce a aterizat pe aeroportul militar Otopeni, făcea curse spre și dinspre Kenya).

Read Full Post »

From Russia with love

L-ați văzut duminica aceasta pe Oleg Malghinov, ambasadorul Federației Ruse, vorbind la ProTv la emisiunea „După 20 de ani”? Un tip simpatic și amabil, dar care ne-a servit câteva lecții dure despre ce s-ar putea să ne aștepte în viitorul apropiat.

În primul rând, faptul că „scutul antirachetă este o problemă pentru Moscova, care îl percepe ca pe o ameninţare la adresa securităţii sale, şi că Rusia este îndreptăţită să ceară garanţii şi să încerce să restabilească paritatea cu scutul antirachetă pentru a reface echilibrul strategic.” În plus, ambasadorul rus a precizat sec că «In legatura cu Deveselu, discutia este intre Rusia si SUA!»

În al doilea rând, a spus că „problema istorică a Tezaurului nu este atât de simplă pe cât pare, deoarece nicio persoană nu poate certifica faptul că acesta mai există, iar politizarea problemei în România nu duce decât la discuţii inutile”.

Și nu în ultimul rând, despre preţul gazelor naturale, Malghinov a spus că „relaţiile politice bilaterale cu ţara sa şi o bună cooperare în domeniul energetic pot influenţa preţul gazelor livrate României, însă contează şi decizia Gazprom, care nu vinde doar pe ochi frumoşi.”

De departe cel mai îngrijorător lucru mi se pare atitudinea rușilor în ceea ce privește scutul antirachetă. Faptul că discuția se poartă exclusiv cu SUA, deși scutul este localizat pe teritoriul României este o atitudine care îmi amintește de modul în care Rusia a ocupat Georgia în doar 5 zile în 2008, atunci când a estimat că nimeni nu va interveni. Mă întreb ce vor face aliații noștri din NATO în cazul în care Rusia va decide că scutul antirachetă de la Deveselu reprezintă o amenințare inacceptabilă pentru securitatea Rusiei și va declanșa o operațiune militară pentru a-l face inoperabil. Vor privi SUA și NATO acest lucru ca pe un act de război și vor interveni militar la rândul lor, riscând să declanșeze cel de-al treilea război mondial sau se vor mărgini la declarații politice așa cum au făcut în cazul Georgiei? Dacă ne luăm după ce spunea George Friedman, CEO Stratfor, se pare că din punct de vedere militar suntem singuri și e mai probabil să avem parte doar de suport politic.

Între timp acasă, Vladimir Putin ne reamintește cum era în perioada războiul rece, ratificând legea care redefinește trădarea. „Sub noua lege, nu doar rușii care lucrează pentru servicii străine de informații pot fi condamnați ci și cetățenii care transmit secrete de stat oricărei organizații străine, notează Reuters. Chiar dacă nu sunt divulgate secrete de stat, legea tot poate fi folosită împotriva cetățenilor ruși. Este suficient ca acuzații să asigure consultanță și „altă formă de asistență” către alte state sau grupări internaționale „îndreptate împotriva Rusiei”. Pedeapsa maximă care poate fi acordată este de 20 de ani închisoare, însă rușii pot fi condamnați pana la 4 ani dacă au obținut secrete de stat – chiar dacă nu le-au răspândit mai departe. Opozanții Kremlinului consideră că noua legislație este menită să-i sperie pe ruși și să-i facă să renunțe la legăturile pe care le au cu organizații non-guvernamentale occidentale”

Din păcate, în SUA, Obama pare să fii uitat complet de scutul de la Deveselu și interesele americane din zonă. Pare preocupat să impună noi taxe bogaților, încât bancul cu colhoznicii din Dallas devine chiar credibil. În același timp Uniunea Europeană face economic implozie sub povara propriilor tâmpenii populiste. Grevele organizate de sindicate mătură continentul din Spania și până în Grecia, lăsând impresia că ne aflăm în pragul celui de-al doilea război mondial.

De asta sunt de acord cu prietenul meu d’Artagnan și vă propun să ne concentrăm la poezia lui Radu Gyr. Sau la talentele declamatorii ale lui Mihail Neamțu. Mai bine ne distrăm în loc să ne facem sânge rău de pomană. Oricum nu prea putem schimba nimic.

PS: Cine credeți că este în fotografie? Întrebarea e firește retorică. Recunoașteți însă că nu v-ați fi așteptat la o așa asemănare.

UPDATE (și pentru Intermarium): „Gigantul energetic rus Gazprom a acceptat o modificare a formulei în baza căreia se calculează prețul gazelor naturale pentru Polonia, fiind cel mai recent caz în care clienții europeni ai Gazprom impun o scadere de preț. […] Un număr de consumatori europeni, confruntați cu lărgirea ofertei pe piața gazelor naturale, inclusiv resurse submarine de gaz natural lichefiat dezvoltate de SUA, au determinat o negociere mai dură a preturilor cu Gazpromul.”

Pe măsură ce prețul gazelor scade, bugetul Rusiei se dezechilibrează. Ceea ce face ca tentația unui alt tip de „rezolvare” să crească.

UPDATE 2: v-ați gândit ce oportunitate ar fi un astfel de eveniment pentru Viktor Orban, „nebunul” Europei? Eu nici nu vreau să mă gândesc la consecințe.

Read Full Post »

Intermarium

„Coaliția Europei este o iluzie, o iluzie foarte atractivă, dar ea nu există. NATO e istorie. Când mă uit la România văd ca interesele sale fundamentale să fie în siguranță față de Rusia.

Nu fiindcă rușii sunt monștri sau agresivi, ci pentru că sunt o putere imensă și voi sunteți una mica. America a călcat pe țări pentru ca nu le-a observat și așa fac și rușii. Iar rușii v-au călcat în picioare și înainte.

Vă văd îngrijorați din cauza Rusiei, în timp veți fi îngrijorați și referitor la Turcia. Însă problema voastră este construirea propriei coaliții, nu adăugându-vă unei coaliții. Iar ea este Intermarium, singura capabilă să vă asigure promovarea propriilor interese.

Un mare pericol e dacă Germania își creează o coaliție pe la spatele vostru cu rușii, sunteți în capcană de această dată. Dar România a fost mereu prinsă între mari puteri, călcată în picioare în drumul lor spre o alta destinație. Provocarea pentru România este să învețe sa devina mai periculoasă pentru a exista.”

George Friedman, CEO Stratfor – interviu Hotnews

Un coșmar? Sau realitatea pe care ne încăpățânăm să o ignorăm? Semnalele că rușii și nemții se înțeleg tot mai bine se înmulțesc pe zi ce trece. Deja s-au înțeles cu privire la prețul gazelor, lăsând România, dar mai ales Polonia la mila lui Putin. Mă întreb: dacă Rusia ar ataca Polonia membrii alianței NATO i-ar sări în ajutor ultimei? Are dreptate CEO-ul Stratfor când spune că fiecare va trebui să se descurce pe cont propriu? Cred că răspunsul la această întrebare depinde și de rezultatul alegerilor prezidențiale din SUA.

Read Full Post »

NATO-Rusia – dialogul surzilor

Întâmplător am dat de un articol din Russia Today ce relatează o întâlnire ce a avut loc la începutul acestui an (20 ianuarie) între Vladimir Putin și Henry Kissinger, articol ce începe așa: „Întâlnirea dintre premierul Vladimir Putin şi cel care a fost cândva Secretar de Stat, Henry Kissinger a fost menită nu numai să îmbunătăţească relaţiile de dominate de controverse între Rusia şi Statele Unite, dar, de asemenea, să contribuie la stabilizarea situaţiei politice interne din ambele ţări.”

Ups… Eu încă mai trăiam cu impresia că NATO și Rusia au un parteneriat. Sigur că din când în când, „vechea gardă comunistă” mai face comentarii la adresa imperialiștilor care se amestecă în treburile interne ale altor țări. Retorică auzită și la Ion Iliescu. Nimic neobișnuit. Dar să auzi că însuși Primul Ministru al Rusiei (pe atunci nu fusese reales) vorbește public despre problemele ruso-americane, mi se pare un fapt fără precedent după 1990.

V-ați gândit că de fapt suntem în mijlocul unui conflict mocnit ce stă izbucnească? Am discutat deja despre interesele rusești în păstrarea unui preț ridicat la gaze naturale și petrol. Interese enunțate public și transparent. Și ignorate fără probleme de noi prin semnarea acordurilor cu Chevron. Să nu înțelegeți că aș fi de acord cu prețurile mari la gaz, care ne costă peste 2 miliarde de $ pe an plătiți peste cotația internațională (70$/mmc). Însă s-ar putea ca acești bani să fie tributul nostru către noua Înaltă Poartă. Îl oprim și suportăm consecințele.

De asemenea amplasarea unor elemente ale scutului antirachetă în Polonia și România, face ca ambele state să devină subit incomode uriașului aparat militar al Rusiei. Ok, Rusia nu mai este ceea ce a fost, deci „ursul rusesc mârâie”, dar nu mușcă. Oare așa să fie? Să ne reamintim de Georgia. Cu toate asigurările date de americani și NATO, țara a fost invadată în câteva zile. Cumva Saakashvili mi-a reamintit de Ceaușescu în 1968. Din nefericire pentru el și pentru noi, Putin nu are reținerile pe care le-a avut Brejnev atunci când a fost atenționat de americani „să nu dezlege câinii războiului”. Dimpotrivă, după invazie, Putin a ridicat degetul mijlociu către americani și NATO, rămânând în zonele de conflict. Cum l-a sancționat alianța? Cu atenționări… să mori de râs.

Vă las plăcerea să citiți singuri despre acuzațiile lui Putin la adresa ambasadorului american în Rusia și merg la finalul foarte semnificativ al articolului: „Sarcina de bază a lui Kissinger de reintroducere a „shuttle-diplomacy” în relația SUA-Rusia, relevă faptul că cei ce stabilesc politica externă și-au epuizat opțiunile lor pentru a găsi un compromis pentru problema controversată a apărării antirachetă și devine tot mai evident ca ambele părţi tind să recurgă la retorica și acuzațiile din perioada Războiului Rece. Un exemplu clar este declaraţia publică recentă făcută de de către Vladimir Popovkin, directorul Agenţiei Spaţială Ruse, care a sugerat că Statele Unite ar putea fi în spatele accidentului misterios al satelitului rusesc Phobos-Grunt.

Casa Albă pare cumva surprinsă că Rusia a înăsprit dramatic atitudinea vis-à-vis de intenția Washington-ului pentru o operaţiune militară împotriva Iranului sau Siriei. Declaraţiile publice vehiculate de către Ministerul rus de Externe şi Consiliul Naţional de Securitate la 12 ianuarie 2012 au fost întărite printr-un exerciţiu naval impresionant, realizat de un grup rusesc de portavioane în Marea Mediterană. Manevrele au demonstrat potențialul militar în creștere al Rusiei, precum şi disponibilitatea sa de a interveni pentru a preveni o intervenție militară a Vestului în Orientul Mijlociu.

Reuniunea Putin-Kissinger a oferit una dintre puținele oportunități rămase pentru a evita o escaladare a tensiunilor dintre Rusia şi Statele Unite ale Americii. Ea devine chiar și mai semnificativă, o dată ce luăm în considerare că Vladimir Putin este un lider de necontestat în alegerile prezidenţiale, în timp ce Henry Kissinger se întâmplă să fie un guru de politică externă pentru GOP, al cărui candidat este foarte probabil de a deveni următorul preşedinte al Americii în alegerile din noiembrie.”

Întrebarea pe care o adresez comentatorilor acestui blog este: „care credeți că sunt șansele unui conflict deschis între NATO și Rusia în următoarele 12 luni?”. Fie pe subiectul Siria, fie Iran, fie România/Polonia și scutul antirachetă. Orice procent în afară de zero ar trebui să ne pună serios de tot pe gânduri.

PS: Încă un articol al Atlantic Council, care enunță același scenariu în termeni și mai îngrijorători (WW3). E interesant ce este Atlantic Council (spun din start că nu am nicio legătură cu Dinu Patriciu).

Read Full Post »