Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘nemurire’

Vă mai amintiți poate despre discuția despre gene, telomeri și despre posibilitatea (deocamdată teoretică) a nemuririi. De fapt nu e chiar atât de teoretică pentru că se crede că sunt cel puțin câteva specii care posedă respectiva calitate. Lăsând la o parte arborii și bacteriile, o să mă opresc la un organism ce aparține regnului animal (deși e cam la limită).

Mă refer la hidră, cea care posedă capacități neobișnuite de regenerare, ceea ce îi permite și să se înmulțească în două feluri: prin înmugurire (asexuat), atunci când condițiile sunt favorabile și prin ouă (sexuat) atunci când acestea nu sunt.

Din nefericire respectivul obicei s-a păstrat și la umani, astfel încât atunci când nu posedă nimic și nici nu se pot întreține singuri, de plictiseală indivizii se apucă de turnat copii. Iar atunci când au reușit în viață, au și ceva avere, casă și bani, specia așteaptă ca respectivul copil să apară prin înmugurire. Din nefericire șmecheria nu funcționează decât la speciile „inferioare”, probabil pentru că pe parcursul evoluției, condițiile „prielnice” au dispărut și cam tot animalul trebuie să se agite ca să facă rost de mâncare, ceea ce îi creează și apetitul potrivit pentru producția de urmași

Bunul obicei cu muncitul pentru mâncare s-a păstrat până în momentul în care a apărut specia, firește superioară, a Homo Socio-Sapiens care a inventat welfare-ul și/sau politica ca mod de existență și trăind (după cum spunea Observator) în simbioză cu exemplarele inferioare de Homo Sapiens-Sapiens, ce încă trebuie să muncească din greu pentru existență. Motiv pentru care ultimii sunt obligați să cotizeze pentru funcționarea liniștită a primilor.

Revenind la nemurire, să renunțăm un pic la nemurirea fizică și să ne concentrăm pe nemurirea sufletului. Ceea ce îmi amintește instantaneu de palma grea a profesorului de tehnologia materialelor, care mă trezea subit din reverie, palmă acompaniată invariabil de cuvintele la fel de nemuritoare precum problema: „Domnu’ elev, la ce te gândești? La nemurirea sufletului?”.

Și pentru că mi-a cam dispărut cheful de a cugeta la problemă, vă las pe voi să dezvoltați admirabilul subiect, în timp ce eu voi dormita la soare, pe malul mării, așteptând să înmuguresc.

Read Full Post »

Am discutat în precedentul meu articol despre interesanta posibilitate ca un potop de proporții biblice să se fi întâmplat în Marea Neagră, aproximativ în perioada când umanitatea a ieșit din epoca de piatră (neolitic) și a început să folosească metalele (cuprul și aurul).

http://en.wikipedia.org/wiki/Chalcolithic#Europe

Dacă vă amintiți, Biblia susține că înainte de potop, oamenii trăiau aproximativ 1000 de ani, iar după potop durata de viață a scăzut la ceea ce avem acum: câteva zeci de ani, rareori trecând de o sută.

Sigur, vorbim de legende, ca și în cazul potopului, însă nu mă pot împiedica să nu mă gândesc la posibilitatea existenței unei astfel de rase. Oare cum ar fi arătat ADN-ul acesteia? Care parte din ADN-ul nostru este răspunzător de durata de viață? Există o genă a nemuririi pe care am pierdut-o pe parcurs?

Ați auzit vreodată de telomeri? Practic, sunt porțiunile terminale ale cromozomilor, care protejează ADN-ul acestora și împiedică fuziunea cu cromozomii învecinați.

20130211-162914.jpg

În timpul duplicării celulelor, telomerii permit enzimelor care copiază DNA-ul să copieze întreg cromozomul. Dacă duplicarea s-ar face fără telomeri, în proces s-ar pierde genele de la capătul cromozomului. În cursul duplicării, telomerii se consumă și pot fi înlocuiți de catre o enzimă (TERT – telomerase reverse transcriptase; hTERT pentru enzima umană)

Lungimea telomerului spune de câte ori se poate replica celula. După consumarea completă a acestuia, celulele duplicat sunt degenerate și se produce îmbătrânirea. Se crede, deși nu este pe deplin dovedit că hTERT ar putea să oprească procesul de îmbătrânire sau chiar să inverseze efectele acestuia.

Din nefericire, există și riscuri. Studiind tumorile canceroase s-a constatat că 90% din ele sunt corelate cu o activitate crescută a hTERT. Există și aplicații mai puțin riscante și foarte promițătoare, una din ele fiind utilizarea hTERT pentru a produce „Induced pluripotent stem cells” (iPS cells), celule mature, „muritoare”, reprogramate să aibă proprietățile celulelor stem.

E încă prea devreme să vorbim de nemurire. Cred însă că putem spera să trăim precum rasa umană ante-diluviană, mai multe sute de ani. În cel mai rău caz, după cum zice Susan L. Solomon în filmulețul de mai înainte, vom ajunge să privim Alzheimer-ul și diabetul așa cum privim astăzi poliomielita.

Read Full Post »