Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘noroi’

Trecerea ICR de sub tutela institutiei prezidentiale in subordinea Senatului, este o noua dovada a precaritatii institutiilor romanesti. Exista o traditie in Romania ca institutiile sa fie construite in jurul oamenilor, eventual in jurul unei personalitati. Odata cu personajul care “a umplut” institutia , valurile politice matura si constructia institutionala. Aproape nimic nu rezista schimbarilor politice. Se distrug institutii pentru a scapa de oameni indezirabili politic, altele noi construindu-se pentru a satisface orgoliul sau nevoia acelora care au ajuns recent la putere. Fiecare noua putere politica, trateaza institutiile ca pe niste carpe de sters praful. Nimic nu e destul de solid, nimic nu merita pastrat.

Nu vreau sa-I iau (neaparat) apararea lui Horia Roman Patapievici, dar noua putere politica de la Bucuresti, ar fi putut avea minimul bun simt sa supuna bascularea ICR-ului unei dezbateri publice. Nu a facut-o nici macar formal, ceea ce demonstreaza aroganta,siguranta de sine si aviditatea de putere, bazata pe “aranjamentul transpartinic” care a dus la schimbarea de guvern, si pe rezultatele de la alegerile locale.Actuala putere , fara a fi legitimata prin alegeri parlamentare( alegerile locale nu legitimeaza guvernul) , pare destul de aroganta. Ma intreb ce va fi daca la alegerile generale va castiga mai mult de 60%(previzibil).ICR a avut insa rezultate notabile in ultimii zece ani, si multa lume uita ca (printre multe alte gesturi de normalitate,) institutia in forma ei actuala a aparut in mandatul lui Ion Iliescu. Patapievici a reusit sa aduca ICR-ul la un anume nivel, institutia avand astazi recunoastere internationala si rezultate cunoscute. Expozitia de la New York, pe care toata lumea o aduce in discutie cand doreste sa arunce cu noroi in ICR, nu este reprezentativa pentru ceea ce a insemnat acest institut. IICC si schimbarea lui Vladimir Tismaneanu, sunt un alt exemplu de “aere de superioritate politica” a noului guvern.Cultura sau institutele ce studiaza istoria nu sunt si nu ar trebui sa fie locuri publice de rafuieli politice.

 Dar nu doar aceste institutii (percepute de multi ca secundare ca importanta) sunt tratate drept “zdrente”. Republica noastra pare din ce in ce mai nehotarata,mai confuza, iar interpretarea fiecarui politician in ceea ce priveste natura republicii, pare sa fie un elastic ce poate fi intins la nesfarsit. Am ascultat diverse opinii despre tipul de republicanism romanesc, fiecare tratand in felul sau, de la “aproape prezidentiala”, trecand prin vesnicul “semiprezidentialism” , pana la republica parlamentara. Traian Basescu si Victor Ponta par doi infanti de la casa de copii, care se cearta pe aceeasi jucarie. Orice intalnire intre cei doi pare sortita esecului cand vine vorba de reprezentarea la Consiliul Europei, reprezentativitatea fiind interpretata diferit. “Cearta” ce place atat de mult presei, va fi cu siguranta stinsa in compromisul plecarii in tandem, solutie previzibila si simpla inca de la inceput, avand in vedere coabitarea politica. In politica nu tot ceea ce se vede este si adevarat(asa cum rivalitatea Ponta-Basescu in ceea ce priveste Consiliul Europei este doar combustibil pentru presa si praf in ochii publicului).

Parlamentul este de multa vreme “tinta” predilecta a lui Traian Basescu (care a avut un rol nefast in “desirarea” prestigiului acestei institutii) si a presei, care confunda calitatea umana a celor care populeaza Parlamnetul cu institutia in sine. “Confuzia” a facut din Parlament o institutie fara credibilitate.

Consolidarea institutionala a ramas un deziderat, asa cum a fost un tel, o dorinta, de-a lungul istoriei. Fara institutii care sa reziste politicului insa, Romania va vota intotdeauna pe baza votului negativ, electoratul va avea sansa sa fie “anti” fara posibilitatea lui “pro”.

Read Full Post »