Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘obligațiuni’

Pentru cei tentanți să vadă doar eșecurile guvernării PDL-iste, scăderea cursului la euro și dolar nu înseamnă probabil nimic. Pentru noi ceilalți e un semn că direcția către care ne îndreptăm este cea normală.

Scăderea de la 4.65 RON pentru un euro, cât era cursul în vară, după suspendarea președintelui jucător, la 4.32 cât este astăzi, poate avea doar două explicații. Prima ar fi că BNR încearcă să ajute (politic) guvernul, cu prețul sacrificării rezervei valutare. La o analiză mai atentă, această variantă nu stă în picioare, pentru că rezerva valutară s-ar volatiliza la primul atac mai serios, așa cum s-a întâmplat în 1992 când Soros a pariat împotriva Băncii Angliei.

Cea de a doua variantă ar fi că pur și simplu, piețele financiare au încredere în modul în care guvernul Ponta își îndeplinește obligațiile asumate, în primul rând pe cea referitoare la acordul cu FMI. În ceea ce mă privește eu înclin spre cea de a doua variantă, mai ales că J.P. Morgan a inclus obligațiunile României in calculul seriei de indici GBI-EM, ceea ce înseamnă printre altele că avem o credibilitate mai bună, iar costurile de finanțare vor scădea.

Din păcate, după 8 ani de conducere „luminată”, România este cotată mai slab chiar și decât Ungaria, undeva cam la același nivel cu Nigeria, o țară cu tradiții democratice la fel de puternice ca și cele promovate de Traian Băsescu.

Îmi amintesc că în vară toți comentatorii „independenți” și „imparțiali” de „dreapta” de pe acest blog s-au grăbit să spună că suspendarea președintelui e de fapt o lovitură de stat, ignorând un lucru elementar: un Parlament nu poate da o lovitură de stat, decât cel mult pentru a elimina un dictator. Așa cum a făcut Senatul Roman cu Cezar. Însă comparația se oprește aici pentru că Traian Băsescu și Cezar au în comun doar modul în care își aranjează părul.

„Lovitura de stat” a fost doar un pas absolut necesar în limitarea ambițiilor prezidențiale. Sigur că imaginea României a fost șifonată. Dar recunoașterea existenței unui cancer politic și tratarea sa nu este un lucru plăcut. Ceea ce este plăcut să observăm este efectul. În final România este mai puternică, cu o stare de sănătate financiară mai bună acum decât înainte de declanșarea crizei.

O să mă întrebați de ce mă bucur atât. Cu ce mă încălzește pe mine succesul tratamentului? Răspunsul este că mă afectează direct și extrem de pozitiv. La sfârșitul săptămânii trecute am fost contactați de un mare fond financiar american care investește miliarde de dolari în IT&C. Ne-au găsit pur și simplu pe net.

În cursul primei discuții telefonice, ne-au spus că fondul va investi sute de milioane de dolari în perioada următoare în Europa de Est, în primul rând în România și Polonia, țări cu economii stabile și cu potențial de creștere și care au… stabilitate politică. Ne-au mai spus că până acum se focalizaseră pe țările BRIC (Brazilia, Rusia India, China), dar că acolo potențialul de creștere este limitat, în primul rând datorită incertitudinilor politice.

Lucru simplu de înțeles. Spre exemplu în Rusia, e suficient ca primului bărbat al țării să i se pună pata pe cineva, astfel încât o investiție de sute de milioane de dolari să nu mai valoreze doi bani. Nu contează dacă respectivul a greșit sau e doar impresia „șefului”. În fond nu există oameni nevinovați. Există doar oameni de care nu s-au ocupat EI destul. Interceptări, stenograme, procuratură, judecători… și se rezolvă. Din fericire pentru România, Justiția, deși politizată prin procuratură este încă independentă la nivelul judecătorilor. Însă dacă politizarea continuă prin transformarea procurorilor în judecători inamovibili, independența justiției va fi ca în Rusia. Inexistentă.

Revenind la piețele financiare, este de observat că acestea au o mare „afinitate” pentru conducătorii puternici. Asta explică de ce România a ajuns în cele din urmă din urmă Nigeria în evaluările J.P. Morgan. Și doar în urma unui tratament de cancer. Pentru că excesul de putere este exact acest lucru: un cancer. Indiferent că se numește Vladimir Putin, Viktor Orban sau Traian Băsescu.

Reclame

Read Full Post »