Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Oltchim’

Lui Peugeot- Citroen (PSA) si Fiat le merge rau. Motivul este simplu, amandoua concernele vand cea mai mare parte din productie in tarile europene, iar vanzarile de masini de acolo au scazut drastic, in special in zona sud europeana.
Spania, Italia, Grecia, dar incetul cu incetul si Franta, sufera anual ajustari cu 10-20% a cifrelor de vanzari.
Moody’s a degradat ambele concerne de la Ba2 la Ba3, cu perspectiva negativa. In acest an, Fiat a inregistrat pierderi de 700 mil EUR, iar PSA pe aproape, vreo 630 mil, in prima jumatate a anului. Fiat se “serveste” cu cash de la Chrysler, “Cenusareasa” pe care a cumparat-o ieftin acum ceva timp de la Cerberus, grupul financiar ce il preluase pe Chrysler de la Mercedes, si care astazi merge bine, dupa restructurari rapide a la USA. PSA nu are un astfel de grup in concern, asa ca au fost nevoiti sa vanda o participare de 75% la Gefco Trucking, o companie de logistica, catre…caile ferate rusesti, cu un milliard de EUR, si au vandut si ceva actiuni proprii catre GM.

Citind aceste cifre, o alta mi-a venit in minte: Datoria de 700 mil EUR a Oltchim.

Fiat si PSA sunt intreprinderi care dau de lucru,direct si indirect, la zeci de mii de oameni. Bineinteles ca intr-o tara in care inutili pretiosi creeaza etichetele, temele si subiectele politice, astfel de unitati s-ar chema … strategice. Si un enorm efort birocratic ar fi mobilizat pentru a genera acte normative peste acte normative, menite sa sublinieze acest caracter strategic, sa vorbeasca de salvare si rentabilizare, despre crearea de comitzii si comitete menite sa gaseasca solutii serioase la o problema serioasa. Cei mai buni specialisti ai unui Guvern responsabil trebuie sa ia problema in mana si sa o pieptene in par si raspar, aratand lumii economice si pietei cum se trateaza si aranjeaza chestiunile strategice. Cateva acte normative bine plasate, cateva vizite curajoase la fata locului – pentru ca nu-i asa, comunicarea este importanta, iar oamenii trebuie sa stie cine urmeaza sa le salveze locurile de munca – nimic nu este prea greu atunci cand esti decis sa faci totul pentru a pune lucrurile la punct.

Este o singura problema aici. Care punct?

Confruntati cu pierderi, PSA si Fiat reduc productia, inchid fabric, concediaza personal. PSA spune ca deocamdata nu a prelungit contractele temporare de lucru, nu poate fi vorba de concedieri. Nu conteaza, tot aia e. Isi vand activele sau isi ard rezervele pentru a supravietui azi, dar se pregatesc pentru un maine, poate mai mic, dar mai sanatos. PSA spune, pe buna dreptate, ca nu poate functiona cu suprapacitati, uzinele fiind folosite in medie la 75%. Amandoua concernele sunt pe cale sa adopte strategia care cred ca le va salva existenta.

Ce strategie se pregateste pentru Oltchim? Habar nu am, pentru ca in tot acest scandal mediatic, nimeni nu vorbeste, decat tangential, despre situatia de piata a lui Oltchim. Care este catastrofala, intrucat:
– Nu are furnizori alternativi de materie prima dupa inchiderea rafinariei Arpechim, cele doua intreprinderi fiind gandite sa functioneze in tandem. Ca sa nu mai zic ca furnizorii mai trebuie si platiti.
– Desi este unul dintre marii producatori de PVC europeni, este singurul care lucreaza cu marje negative.
– Niciodata nu s-a apropiat macar de cifrele bugetate in ultimii ani.

Nu poate fi intamplatoare lipsa de interes a investitorilor seriosi fata de disperata, neinspirata si ratata, in final, incercare de privatizare a Oltchim de catre Guvernul Ponta. Poate nu merita sa bagi nici un leu acolo, intrucat este imposibil sa o pui pe picioare, in structura actuala. Poate nu exista un plan de afaceri viabil. Sau poate ca este, dar presupune insolventa, curatarea de datorii, concedierea a 2000 de oameni, vanzarea de active si functionarea la 1/3 din capacitate. Spun poate, pentru ca de fapt nu stiu. Eu nu am auzit nici macar o singura analiza serioasa a activitatii Oltchim, am auzit doar de rapoarte secrete SRI, de cereri de aprobare a unui ajutor de stat de urgenta de 10 mil EUR, de o Ordonanta de Urgenta… Numai si numai prostii politico-strambe, nici un fel de analiza de business, cu toate elementele ei.

Strategic? Ce naiba este strategic? Va spun eu ce este: blocaj mental. Este foarte posibil ca PSA si Fiat sa fie pe picioare si chiar mult mai solide financiar decat azi, peste 10 ani. Dar pentru Oltchim nu vad decat soarta lui Tractorul sau Roman, alte “strategice” si de importanta nationala. Cat timp credem ca ne avantajeaza sa fim stupizi, vom plati din greu.

De fapt, este o nenorocita de fabrica chimica, care trebuie sa produca profitabil ca sa existe. Nu e nimic strategic in asta, dar este intr-adevar nevoie de o strategie in toata regula pentru a face din acest deziderat o realitate.

Reclame

Read Full Post »

„Din oltchimuri, elodii şi moroi,
Iscat-am voturi şi ratinguri noi.”
 
 
 
Nu înţeleg de ce Dan Diaconescu este aşa de blamat. Domnu Dan face ce a văzut că face tot capitalistu într-o piaţă liberă. Suntem sau nu suntem libertarieni? Suntem sau nu într-o piaţă liberă? Atunci de ce nu lăsăm micile firme să concureze cu trusturile?! Omul şi-a înfiinţat şi el o întreprindere, un Partid pe persoană fizică autorizată, aşa cum alţii, mai potenţi, mai abili, au furat startul şi au înfiinţat Partide ca societăţi pe acţiuni.
Care-i problema până aici?! PFA-ul are o contabilitate mai uşoară, se pot deduce nişte cheltuieli, plăteşti mai puţine impozite şi nici nu-ţi trebuie cine ştie ce capital la înfiinţare.
PP-DD, ca PFA ce e, nu are anvergura celorlalte firme de pe piaţă în acest bussines numit politică şi face ce poate pentru a intra pe piaţă.
Hai să ne gândim la cum a intrat în bussines USLul acum câteva luni şi să facem comparaţia:
 
1. În primul rând, USL.s.a. are ca acţionari mari câţiva baroni locali, câţiva proprietari de media şi potenţi oameni de afaceri, iar ca acţionari minoritari simpli membri de partid şi oameni de afaceri fără pretenţii deosebite, fiecare având procente diferite de acţiuni, în funcţie de investiţia iniţială. Nimic deosebit deci, aşa se petrec lucrurile la orice societate pe acţiuni.
PP-DD, ca PFA, are drept acţionar unic pe Dan Diaconescu. Patron de televiziune şi acţionar la diferite firme şi firmuliţe falimentare, dar nu mai multe decât al celor ce compun mamutul, megacompania USL s.a.

 
2. Pentru a intra în bussines, PP-DD a promis că salvează Oltchimul, oamenii care o compun, să spunem vreo 3000. Pentru acapararea pieţii, USLul a promis că salvează milioane.  O acţiune eficientă de marketing de ambele părţi, cu menţiunea că PFA-ul atât a putut investi în reclamă.
 
3. Să vedem acum cu ce bani au promis că salvează. DomnuDan a zis că sacrifică banii lui. USLul a promis că-i salvează cu banii noştri. DomnuDan a zis că banii lui sunt la bancă. USLul a zis că banii lui, adică ai noştri, sunt pe undeva pe aproape, ascunşi de vechiul Guvern, dar garantează ei că-i găsesc. Domnu Dan s-a dus la bancă şi a arătat CEVA bani, USLul s-a dus la FMI , iar acesta i-a arătat UNDE sunt banii. Exact în altă parte decât spuneau. Scrisoarea de garanţie bancară a lui DD face la fel de mult ca şi scrisoarea de garanţie pe care-o flutura USLul în Opoziţie. Adică nimic, o bucată de hârtie fără valoare. Doar că domnu Dan vorbeşte de 45 de milioane amărâte, iar ceilalţi vorbeau de miliarde. Care-i mai mincinos?
 
4. OTVul zice de domnu Dan că salvează România de ciocoi, Antena 3 zice de domnuAntonescu că nu doarme niciodată, de Ponta că spune numai adevărul iar de Voiculescu că habar n-are ce-i aia Securitate.
 
5. USLul vorbea, pe vremea când era în Opoziţie,  de incompetenţii şi mafioţii de la Putere. Domnu Dan, aflat în Opoziţie, face acum la fel.
 
6. USLul zicea de licitaţii cu dedicaţie; domnu Dan la fel.
 
7. USLul înjura FMIul şi nu vroia să ne vindem ţara la străini; domnu Dan, la fel.
 
8. USLul promitea investiţii străine de zeci de miliarde, domnu Dan doar de câteva sute. Guvernul Ponta a  ras banii de investiţii din buget, domnu’ Dan a ras ratingul altora.

 
9. USLul zice că nu-i bună austeritatea, că vrea consum, domnu Dan zice la fel, chiar vrea să dea 20.000 de EURO la cetăţeni.
 
10. Domnu Dan susţinea că dă bani la toţi din combinat, USLul că dă bani la toţi din ţară.
 
Observăm deci o similitudine de acţiuni. PFA ul domnului Dan urmează exact aceeaşi paşi pe care i-a făcut puternica S.A. pentru a intra în acest bussines, dar la o scară mult mai mică. Fiecare după posibilităţi.
Aşa că domnuPonta şi domnuAntonescu ar trebui să se uite cu simpatie îngăduitoare la PFA-ul domnului Dan, amintindu-şi cu nostalgie de începuturile lor în afacere.

Read Full Post »

Dacă ați citit eseul lui Ayn Rand despre etica obiectivismului, probabil că sunteți familiarizați deja cu perspectiva obiectiviștilor privitoare la „bine” și „rău”.

Pentru cei ce nu au apucat să citească sau nu au chef să se chinuie cu etica „Randiană” o să rezum aici ideea de bază (simplificând grosolan, până la denaturare): dacă pentru plante și animale „bine” înseamnă supraviețuire, iar „rău” înseamnă moarte, pentru ființele (mai mult sau mai puțin) conștiente precum omul, conceptele de „bine” și „rău” sunt ceva mai complexe, dar în esență au aceeași semnificație ca și în cazul animalelor sau plantelor.

Una din diferențele importante, față de plante sau animale, este că omul trebuie să supraviețuiască păstrându-și condiția umană și nu doar supraviețuind fizic. A renunța (indiferent de motive, inclusiv din cauza fricii) la libertate, înseamnă doar a amâna „răul” potențial (spre exemplu momentul în care bruta o să-ți crape capul doar pentru că este mai puternică și depinzi de ea).

Din aceleași motive, după părerea mea, cred că este „rău” să renunțăm de bună voie și fără o motivare extrem de solidă la ceea ce este de drept câștigat de fiecare din noi. De altfel dreptul de proprietate este un drept recunoscut acum de aproape toate statele lumii.

Pentru a putea să ne referim mai ușor la ele, aș enunța aici cele 3 drepturi fundamentale cu care (aproape) toată lumea este de acord, în ordinea importanței lor:

1. Dreptul la viață;
2. Dreptul la libertate;
3. Dreptul la proprietate privată.

Cred că suntem cu toții de acord că este „rău” să fii furat sau jefuit. Chiar dacă cel ce te jefuiește o face legal, printr-un abuz al dicturii majorității impropriu numită „democrație”. În general furtul se petrece sub pretextul construirii unei infrastructuri de necesitate publică, cum ar fi drumurile, rețeaua de apă, cea de gaz ori cea cea de electricitate. Celălalt pretext pentru furtul legalizat este ajutorarea celor ce nu pot supraviețui singuri, handicapați, bolnavi, bătrâni.

Din nou, cred că suntem cu toții de acord că a lăsa un semen să moară (de foame sau de boală), deși poți să-l ajuți, înseamnă să-i negi dreptul la viață și ca atare este „rău”. Pe de altă parte, dacă respectivul refuză intenționat să muncească și să-și câștige existența, este responsabil de propria decizie și nu cred că ar trebui responsabilizat altcineva pentru acest lucru.

Un caz mai complicat este acela când cineva ajunge să sufere sau chiar să moară de foame, deși vrea să muncească, dar deciziile nu sunt tocmai fericite. Este obligată societatea să-i asigure supraviețuirea? Eu personal sunt tentat pentru astfel de cazuri să prefer implicarea organizațiilor caritabile și nu a statului, din motive de eficiență.

Un al doilea motiv este că statul, nu numai că este ineficient, dar este și iresponsabil, fiind tentat să mărească (din motive populiste) cuantumul ajutoarelor și să le acorde fără o verificare temeinică. Poate vă amintiți de situația ridicolă din insula grecească Zakynthos, unde printre beneficiarii ajutoarelor pentru nevăzători se aflau un șofer de taxi și un vânător.

Rezultatul final este că tot mai mulți preferă calea „ușoară” de a trăi din „welfare” în loc să muncească. Și asta nu se întâmplă doar în România sau Grecia, ci și în Germania. În final bugetul se debalansează și este necesară mărirea taxelor. Aceasta se întâmplă până în punctul în care aproape toată lumea încearcă să fenteze taxele și să trăiască din „welfare”, după care urmează inevitabil colapsul.

Ca să nu lungesc inutil subiectul, în concluzie, taxele mari înseamnă „rău”.

Hai să încercăm acum să vedem ce înseamnă „bine” și ce înseamnă „rău” în cazul Oltchim. Funcționarea combinatului este în principiu „bună” pentru că asigură salariile (și deci supraviețuirea) muncitorilor. Ce se întâmplă dacă însă dacă combinatul nu funcționează economic rentabil și are nevoie de ajutoare de stat? Fiind bani din taxele altora (ceea ce reduce capacitatea altora de a supraviețui), este în mod evident „rău”.

Soluțiile sunt închiderea sau privatizarea. În mod evident cea de a doua (în măsura în care este posibilă) este mai „bună”, măcar pentru că ar putea aduce ceva bani la buget, dar și pentru că dă o șansă muncitorilor să-și primească în continuare salariile.

Știm cu toții rezultatul privatizării. Dan Diaconescu, reprezentantul perfect al populismului, este câștigătorul licitației. Cred că suntem cu toții de acord că este un nepriceput (are două firme în imposibilitate de a-și plăti datoriile) și a intrat în această poveste doar pentru a câștiga capital politic. Pe de altă parte, impunerea de condiții prea restrictive, ar fi însemnat limitarea competiției.

Partea bună este că dacă Dan Diaconescu nu poate vărsa banii pentru care s-a angajat, va pierde garanția de participare la licitație. În plus, foarte multă lume va realiza că este doar un escroc populist, lipsit de orice fel de valoare.

E drept există și alternativa, mult mai improbabilă, ca Dan Diaconescu să plătească banii pentru acțiuni și să scoată din faliment Oltchimul. Și marmota învelea ciocolata în staniol… Însă oricum s-ar întâmpla, privatizarea Oltchim, chiar și cu Dan Diaconescu a fost un lucru „bun”.

Dacă credeți că am simplificat prea mult lucrurile, amintiți-vă că rezultatele absurde (sofismele, de exemplu) se obțin complicând inutil lucrurile.

În încheiere, un excelent exemplu de „simplificare” (recunosc că mi-aș dori să pot „simplifica” și eu așa lucrurile): o foarte interesantă discuție între un „egalitarian” (Phil Donahue) și un libertarian (Milton Friedman):

Read Full Post »

Este un neuron al contradicţiilor.

Stânga sau dreapta?

Atâtea discuţii superelitiste despre măsurile de dreapta sau de stânga ce trebuie luate pentru ca scumpa noastră ţărişoară să nu se înece la malul Europei…

Vorbim pătimaş de stat minimal, de libertate socială şi economică, de taxe (unice, progresive, lipsă), de stat social, de jupuirea bogaţilor şi ajutorarea săracilor, de stimularea bogaţilor şi jupuirea săracilor, de alocaţii prea mici sau prea mari…discuţii docte, de laureaţi ai premiului Nobel pentru economie!

De observat că, în general, cu cât se subţiază portofelul cu atât omul se duce mai în „stânga” (excepţie făcând politicienii care reprezintă doctrina şi vuvuzelele media care plâng pe umărul săracilor după care se urcă în Mercedes) şi cu cât se îngroaşă portofelul cu atât valorile de „dreapta” par mai atrăgătoare.

Mi se cere ultimativ să spun dacă sunt de dreapta sau de stânga. Că dacă-s de dreapta sunt cam băsist şi dacă-s de stânga sunt cam uselist, de parcă poporul acesta a ajuns la un aşa grad de educaţie politică încât lupta electorală se dă pe ideologii şi nu pe golul din stomac.

Recunosc că nu ştiu dacă sunt de dreapta sau de stânga deoarece şi în acest caz funcţionează relativitatea, eu de exemplu fiind probabil de dreapta faţă de Bibliotecaru şi sigur comunist faţă de Porthos.

În spaţiul public lucrurile se discută numai la nivel de esenţă, fără compromisuri şi ajustări. Dacă apuci să zici că trebuie asigurat de către stat un nivel minimal de asistenţă socială şi educaţie îţi sar în cap fundamentaliştii de dreapta; dacă susţii că trebuie închise nişte şcoli sau spitale care sunt ilogice pentru raportul eficienţă-costuri  îţi sar în cap fundamentaliştii de stânga care te acuză de genocid şi ţinerea în intuneric a tineretului studios.

Dar dacă îmi spuneţi care ideologie aplică câteva chestii de BUN SIMŢ, atunci mă hotărăsc şi eu. Pentru că până la luarea a nu ştiu căror măsuri extraordinar de deştepte , complicate şi doctrinare, ar trebui luate nişte măsuri minimale fără culoare politică care să ducă la stoparea hemoragiei brutale a banului public: de la transparenţa cheltuielilor Guvernului, trecând prin cernerea alocaţiilor şi pensiilor pe caz de boală, a umflării devizelor, până la stoparea mituirii revoluţionarilor. Sunt măsuri care se văd din avion. În afară de asta, din ce parte a eşicherului politic trebuie să faci parte ca să creşti gradul de absorbţie al fondurilor europene?!

Găină sau cocoş?

Aud la Antena 3 cum se comentează ironic: „Victor Ponta, cocoş în ţară, găină la Bruxelles !”Bineînţeles că deranjează…domnii de acolo şi şeful lor direct doresc ca Ponta să fie cocoş la Bruxelles şi găină în ţară.

P.S.Cred totuşi că ironia este deplasată. Ca şi la lumină, la Ponta există un fenomen de dualitate: aşa cum lumina este şi particulă şi undă, aşa şi Ponta este şi găină şi cocoş. În acelaşi timp.

Singur sau cu Băsescu?

Potrivit ultimului sondaj MRU este pe locul doi, după Victor Ponta,cu 23%. Adică 6% ale lui plus 17% ale lui Băsescu…

Antonescu se duce la vale şi bine face, îi doresc un coeficient de frecare minim.

Privatizare sau naţionalizare?

Când sapi groapa altuia, cazi şi tu în ea…

Aflaţi în Opoziţie, useliştii au isterizat o ţară-ntreagă cu pericolul înstrăinării activelor statului. Retorica anilor 90 a revenit în forţă, la pachet cu un discursul naţionalist deşănţat. Chestia asta a alienat o parte din electorat dar a adus voturi.

Cocoş în Opoziţie, găină la guvernare. Acum fac ce trebuie făcut.

Dar a venit Profesorul care le dă clasă. La privatizarea Oltchim a apărut şi dl Daaaan Diaconescuuuu!!!…care spune că acest combinat este un bun al întregului popor, aşa că vrea să-l privatizeze împreună cu Poporul pentru a-l …naţionaliza! Prin urmare o parte a electoratului, cel „educat” de USL în spiritul „nu ne vindem ţara”, va migra către o retorică mai tâmpită decât cea iniţială.

CSM sau Pivniceru?

Care s-ar traduce probabil în: UE sau baronii, conţii,marchizii, ducii USL? Licuriciul Barosso a atenţionat găina Ponta să nu îndrăznească să facă pe cocoşul în bătătura locală şi i-a transmis că stă cu ochiu’ pe el, dorind transparenţă totală la numirile procurorului general şi şefului DNA.

Cum deja procedura de numire dorită de madam Pivniceru e contestată de CSM ca fiind netransparentă ( şi chiar pare!), Ponta va avea la următoarea întâlnire cu „barosul” soarta lui Aldo Moro, ca să plagiez şi eu un celebru gânditor pesedist.

Buridan, un scriitor francez, povestea că un măgar a fost pus între două căpiţe de fân iar acesta a murit de foame neputându-se hotărî din care să mănânce.

Cred că dl Ponta ar trebui să citească cu atenţie povestea.

 

Read Full Post »