Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘OSX’

Am testat astăzi un Intel Compute Stick. Nu aveau la Altex decât cu Windows, așa că am zis să văd ce mai produce Microsoft. Oricum de vreo 10 ani nu m-am mai întâlnit frontal cu ei. Am mai încercat din când în când câte un Office for Mac, din necesitate, dar fără nicio plăcere.

Prima experiență, aproape plăcută. Jucăria a „boot”-at corect și s-a apucat să-mi ceară preferințele, după care s-a resetat și… a început distracția. Monitorul a început să facă de parcă-l chinuiau extratereștrii, apoi a rebootat singur și a rămas pe un galben auriu plăcut. După încă câteva minute de așteptare, a rebootat din nou și a recunoscut că Windows are probleme.

Mi-a dat să aleg:

  1. Un nou restart (zic ei că uneori merge)
  2. Un Refresh – adică se uită el la programe și încearcă să vadă ce nu-i place
  3. Un Full Recover la versiunea din fabrică.

Am încercat cu restart-ul și bineînțeles că nu a mers. Apoi i-am dat Refresh, a început metodic și după vreo jumătate de oră ajunsese la 29%, moment în care s-a terminat și răbdarea mea, așa că l-am scos din priză cu gândul că voi face un Full Recover. Iar dacă nici asta nu merge, îl fac țăndări și îl arunc în WC.

Probabil că m-a văzut mai nervos, așa că după reboot, a pornit normal și m-a întâmpinat vesel cu propunerea de upgrade la Windows 10. L-am rugat politicos să plimbe ursul și să mă lase în pace deocamdată. Am deschis Internet Explorerul (pe care nu l-am mai văzut la față de ceva ani) și… din nou, vesel, Windows m-a întrebat dacă nu vreau să fac un upgrade la Windows 10 pentru că e gratuit o perioadă de timp. Am zis din nou pas.

În principiu merge suportabil. Însă sunt câteva „inovații” care mă fac să vreau să-l șterg și să pun un Linux civilizat.

Cea mai enervantă inovație e legată de progress-bar. Într-o lume normală, îți arată cât de mult ai progresat cu ceea ce face. Spre exemplu download-ul de update-uri.

În Windows 8.1, progress-bar-ul are un comportament absolut halucinant. Pleacă spectaculos dându-ți senzația că va termina ce are de făcut în câteva secunde, după care realizezi că de fapt nu e niciun progress-bar. E doar o chestie care se plimbă ca la contoarele de electricitate. Dar nu contorizează nimic. E un altfel de clepsidră care îți spune: stai și așteaptă. Cât? Microsoft știe, dar nu spune la nimeni.

Am cedat psihic și l-am lăsat să facă ce vrea el să facă peste noapte. Dacă mâine îl găsesc în aceeași stare, iau un ciocan și-l fac extraplat. Apoi mă uit pe net după un Intel Compute Stick cu Linux.

După aproximativ o zi pierdută de pomană am ajuns la concluzii:

  1. Nu mă mai ating de Windows decât dacă îmi spune cineva că altfel o să mor sau o să dau faliment.

  2. Mai bine folosesc un Apple vechi decât un Windows nou. Se mișcă mai bine, chiar își face update-uri și upgrade-uri. Cel puțin cât timp Apple zice că îi dă suport (adică și după 10 ani).

  3. Dacă nu poți să folosesc un Apple, există varianta Linux. Ubuntu, Redhat/CentOS/Fedora sau Debian, nu mai contează, toate sunt mai stabile și mai sigure decât Windows. Și oricum nu generează atâta frustrare.

Reclame

Read Full Post »

Deja ne obișnuisem cu ideea că Microsoft este un fel de „Big Bad Wolf” monopolist. Sau așa încercau să ne convingă politicienii. Și nu vorbim de caricaturile dâmbovițene, ci de super-profesioniștii politicii de pe ambele maluri ale Atlanticului. Ca atare atât SUA cât și UE au dat în judecată Microsoft pentru încălcarea legilor anti-trust.

De pomană au încercat diverse voci să conteste falsitatea ideii de „monopol” în industriile libere de amestecul statului. Singurele monopoluri cu adevărat dăunătoare sunt cele constituite prin lege/reglementare, fiind (aproape întotdeauna) de stat. Procesul a continuat și cu suișuri și coborâșuri, iar până la urmă chiar și statul (DOJ) a renunțat să mai ceară spargerea „monopolului” și s-a mulțumit să-l jumulească copios. Exemplu copiat și pe celălalt mal de Comisia Europeană.

Până la urmă, poziția dominantă a lui Microsoft în domeniul sistemelor de operare a fost pusă sub semnul întrebării tot de către piața liberă, mai exact de către Apple, care a schimbat complet regulile jocului înlocuind PC-ul cu tableta. iPad de devenit pentru foarte mulți utilizatori, cel mai bun substitut pentru PC. Poate că nu un înlocuitor complet, dar oricum pentru majoritatea funcțiilor cu adevărat utile. Așa că acum folosim iPad-ul pentru a citi mail-urile, a naviga pe internet, a scrie pe bloguri ori Facebook sau pentru a face apeluri video folosind FaceTime. Cred că doar Goe și amicii lui se mai întreabă la ce ar fi util un iPad.

Majoritatea știu probabil că sistemele de operare folosite pe dispozitivele Apple le aparțin tot lor, fie că vorbim de OSX sau iOS. Foarte puțini însă au observat că și procesoarele folosite de aceștia sunt tot proprietatea intelectuală a Apple. Vorbim deci de o integrare aproape completă. Așa cum Microsoft nu a reușit nici pe departe, rămânând în continuare partener cu Intel și uneori cu AMD.

Întrebarea pe care o adresez cititorilor blogului este: „credeți că vorbim de un super-monopol?”. În ce mă privește sunt tentat să cred că este o întrebare relevantă doar pentru politicienii și bugetivorii statului. Noi ceilalți îl așteptăm cu interes pe noul Steve Jobs. Sau măcar un Bill Gates Reloaded.

Read Full Post »