Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Paul Krugman’

Am subscris la Amazon Audible, așa că lună de lună, primesc oferte de cărți „aproape gratis”, care mă „obligă” să vizitez librăria Amazonului. Și aproape de fiecare dată, cumpăr una sau două cărți în format e-book și/sau format audio.

La scurt timp se traduc și în românește, de obicei la Humanitas, așa că le mai cumpăr încă o dată în versiunea tipărită în limba română. Mai greu merge cu cititul, pentru că niciodată nu am cât timp mi-aș dori și nu apuc să citesc niciodată TOATE cărțile pe care le-am cumpărat.

Mă gândeam că ar fi poate momentul să-mi fac lista de autori preferați. Probabil că ar arăta cam așa:

  1. Alan Greenspan – pentru „The Map and the Territory 2.0: Risk, Human Nature, and the Future of Forecasting” și „Age of Turbulence”. La polul opus sunt autorii care mă fac să vomit: Stiglitz, Krugman și Piketty, care tratează obsesiv problema inegalității, într-un mod pe care eu îl consider imbecil. Firește 90% (poate chiar 99%) din populație vor găsi ideile celor trei ca logice și de bun simț. În astfel de momente mă simt fericit că aparțin acelei minorități de 1% (poate chiar de 0.01%) care chiar înțelege ce zice Greenspan. Nu mă pot însă împiedica să nu regret că majoritatea „democratică” aparține celor ce ar vota liniștiți micul și berea „gratuit”, din banii statului.

  2. Henry Kissinger – pentru „Diplomacy”, „World Order” și „On China”. La polul opus sunt Robert Kagan și restul găștii de neoconservatori (Pacepa și Tismăneanu included, deși legăturile sunt mai puțin vizibile).

  3. Stephen Hawking – pentru cărțile de popularizare a fizicii, care mi-au permis să înțeleg cât de cât fenomenul, fără a fi nevoit să-mi updatez cunoștințele de matematică avansată, necesare modelării fenomenului fizic.

În afara lor mai îmi plac David Rockefeller („Memorii”), Albert Einstein (pentru „Eseuri în Umanism”), Ayn Rand (alias Alisa Zinovievna Rosenbaum – pentru Atlas Shrugged), Ludwig von Mises (pentru „Human Action: A Treatise on Economics”) și Zbigniew Brzezinski (pentru „The Grand Chessboard: American Primacy and Its Geostrategic Imperatives”, cât și pentru eseurile pe teme de geopolitică și geostrategie), David Rothkopf (pentru „Superclass”), Richard Dawkins („The Selfish Gene”) și lista ar putea continua mult și bine.

Sunt curios ce cărți/autori vă plac și pe care i-ați citit recent. Și mai ales ce autori vă calcă pe nervi.

PS: L-am uitat pe Robert Nozick cu a sa „Anarhie, Stat și Utopie” – lucrare de referință, în opinia mea, pentru științele sociale. Mă încumet să fac o predicție: dacă vreodată STATUL va fi modernizat, modernizarea se va face în sensul descris de Nozick. Și corolarul: dacă acest lucru nu se va întâmpla în următorii 20 de ani, vom avea parte de încă o lungă perioadă neagră de neo-comunism egalitarian, plin de bune intenții în ideologie și producând dezastre în aplicarea practică. Aproximativ Distopia descrisă de Ayn Rand în cărțile sale.

Read Full Post »

În sfârșit au apărut rezultatele referendum-ului din Scoția. 54% din cei ce au votat au decis că e mai bină să rămână uniți cu Marea Britanie și să evite pericolele unui parcurs solo.

Ceea ce se știe mai puțin este că cel care a dat ideea independenței Scoției, este laureatul premiului Nobel, controversatul Joseph Stiglitz. (aveți aici articolul care m-a inspirat: „Stiglitz Gave Idea of Solo Scotland Credibility as Nobel Winner„)

“Independence may have its costs, although these have yet to be demonstrated convincingly; but it will also have its benefits” – spunea Stiglitz într-un editorial din Glasgow Sunday Herald. Într-adevăr argumentul păstrării veniturilor din petrol din Marea Nordului doar pentru Scoția este un argument atractiv. Dar așa cum recunoaște și Stiglitz există și costuri. Însă acestea sunt ascunse cu grație.

Să nu vă imaginați că Doctor Doom este la prima încercare de destabilizare a unei țări. Data trecută, succesul a fost incontestabil. Tot el a fost cel care l-a convins pe Papandreu să refuze ajutorul FMI (vorbim de același tip de împrumut ca și cel care a ferit România de dezastru la apogeul crizei). Rezultatul? Grecia s-a prăbușit, tragând după ea toată construcția europeană. Iar Rusia a jubilat.

De atunci m-am întrebat dacă acțiunile lui Stiglitz și interesele Rusiei coincid doar accidental sau există și o coordonare. Aceeași întrebare este valabilă și pentru un alt laureat al premiului Nobel ale cărui acțiuni și luări de poziție favorizează constant interesele Rusiei. Mă refer firește la Paul Krugman. Deloc surprinzător și în problema independenței Scoției, Krugman i se alătură lui Stiglitz spunând: „an independent Scotland could face economic strife if it keeps the British pound, emphasizing a combination of political sovereignty and shared currency is “a recipe for disaster.” – firește articolul e publicat în New York Times, dar e reluat pentru dezbatere în Russia Today.

PS: Grecia spune că este stabilă si că ștergerea datoriilor nu este necesară. Mai mult ministrul de finanțe al Greciei, Gikas Hardouvelis, spune că stabilitatea s-a obținut prin liberalizarea piețelor, reglementare și un proces de privatizare accelerat. Adică exact ceea ce blamau cei doi „laureați”.

Liniștea de dinaintea furtunii? Să vedem următoarea mutare a Rusiei.

Read Full Post »