Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘politicieni’

Trăim de ceva timp un fel de nebunie colectivă. Instituții ale statului puse să lupte cu corupția se transformă peste noapte în focare de infecție. Șefi ai DIICOT, ANI și cine știe cine o mai urma sunt arestați „preventiv”. Nu m-ar mira să urmeze chiar oamenii DNA-ului și ai SRI-ului.

Îmi amintesc că atunci când a ajuns la putere apostolul luptei anti-corupție a blamat, firește, corupția guvernării Năstase. Deși, dacă te uiți după numerele de contorsionism judiciar practicate de procurorii și judecătorii ce i-au condamnat pe Năstase, Voiculescu și chiar Becali, îți cam vine să te îndoiești de corectitudinea deciziilor.

Practic după două mandate prezidențiale de luptă acerbă cu corupția, rezultatul este o corupție generalizată. Firește, adepții Justiției Băsist-Macoviste vor spune că exact acesta este marele succes. Faptul că acum oricine poate fi arestat (de obicei „preventiv”). Că nimeni nu e mai presus de lege.

Omițând că asta era posibil (și se întâmpla, dacă era cazul) și în perioada NORMALĂ de dinainte de Băsescu și Macovei. Ceea ce s-a schimbat a fost modul în care operează Justiția. Practic, marea reușită a celor doi este POLITIZAREA Justiției. Practic, cât timp ești la putere, la pușcărie merg doar opozanții tăi politici. Cei din gașca ta sunt imuni. Cel puțin cât timp tu „ții cătușele”, ca să folosm plastica exprimare a duduii blonde.

Din păcate lucrurile se schimbă atunci când nu mai ești. În momentul imediat următor plecării de la putere toate dosarele parcate anterior izbucnesc pestilențial.

Am citit astăzi o declarație a unui fost ministru PDList al Comunicațiilor, dl. Gabriel Sandu:

Recunosc şi admit că am acceptat să finanţez partidul şi acţiunile sale pentru a-mi facilita sprijinul politic şi a-mi menţine funcţia de ministru, dar şi poziţia în conducerea centrală PDL. Nu cunosc dacă acest fapt reprezintă o infracţiune, dar pot confirma adevărul, că toţi politicienii care au acces la funcţii publice au plătit sume importante de bani pentru acest deziderat. Odată cu primirea acestor funcţii, politicienii devin părţi active ale mecanismului de recuperare a sumelor. Mai precis în momentul în care primeşte o funcţie publică, politicianul învestit se implică pentru recuperarea sumei de bani avansate de el şi de partid sau de alţii în campania electorală.

Stupefiant. Nu pot să nu mă întreb ce naiba au păzit Kovesi și Coldea atâta amar de timp. Oare nu vorbim de complicitate?

Lăsând la o parte arestările din rândul politicienilor, trebuie observat și dezastrul din business. O bună parte din companiile de IT au fost decapitate sau măcar blocate de sutele de investigații de corupție. Astăzi glumeam cu un partener de business că dacă lucrurile continuă așa, nu vor rămâne decât companiile care nu fac business cu statul. Asta dacă nu cumva organele statului nu vor ajunge la concluzia că lupta anticorupție trebuie să meargă până la capăt. În fond cine spune că nu este corupție și la cei ce nu fac afaceri cu statul? Ce, nu există și privați corupți? Iar dacă chiar există companii cinstite, sunt atât de puține, încât nu merită să mai pierzi timpul căutându-le. Mai bine faci curățenie generală. Iar dacă cumva urmează și un război, oricum va trebui să o luăm de la capăt cu construirea Capitalismului. Sau poate că începem direct cu… nu știu, oare ce urmează după Capitalism?

PS: am văzut astăzi un afiș postat la intrarea unui restaurant: „Activitate suspendată de Antifraudă-ANAF pentru neemiterea bonurilor fiscale”. Ok, au stârpit evaziunea. Dar au dispărut și salariații, care acum sunt în șomaj și taxele pe care de bine de rău le plătea stabilimentul respectiv. Partea bună este că pe măsură ce dispar taxele vor dispărea și idioții plătiți din ele. Cei care închid companii plătitoare de taxe pe motiv de „neemitere de bon fiscal”.

Asta îmi evocă imaginea unuia care își taie cu frenezie craca de sub picioare.

Reclame

Read Full Post »

Zilele astea ne-a vizitat odrasla plecată la studii și m-am simțit exact ca bătrânul gascon provincial rămas la țară, în momentul întoarcerii copilului din cele străinătățuri. M-am pregătit să dau cep butoiului de vin vechi și să tai vițelul cel gras. Cum nici vaci nu cresc și nici vie n-am în curtea casei, am ales un restaurant bun care să le aibă pe amândouă. De fapt tot fie-mea a ales locanta, pentru că visa la friptura respectivă de când a plecat la școală în septembrie.

Așa că aseară ne-am mutat cu cățel și purcel la locul stabilit. Abia apucasem să ne așezăm, să deschidem sticla de vin roșu și să ne asigurăm că a fost bine păstrat, când mi-a atras atenția un domn brunet, înalt și solid, cu o față rotunjoară și ușor îmbufnată. Așezat în fața vitrinei cu fripturi se documenta metodic despre variațiunile de carne de vită existente în galantar. Din când în când, se uita curios spre masa unde familionul lui Porthos, gălăgios și vesel ca orice familie de gasconi, începuse să povestească ce s-a mai întâmplat de când nu ne-am văzut.

Și în momentul acela mi-am amintit că-l știu de undeva, de la televizor, de la o emisiune despre baronii locali ai puterii. Un fel Radu Mazăre, mai puțin monden, dar la fel de puternic în PSD. Și m-am întrebat ce poate să caute un funcționar public, trăitor din leafa de bugetar într-un restaurant frecventat de obicei de executivii din corporații și/sau partenerii lor de business. Mai degrabă m-aș fi așteptat să-l văd pe Ion Iliescu ciocnind un pahar de vin cu consoarta acolo, mai ales că nici nu locuiesc prea departe de stabiliment.

Curioasă, fie-mea m-a întrebat din ochi cine este și auzind răspunsul, mi-a reamintit că acum vreo câțiva ani a fost într-o tabără la New York cu fata respectivului. Și-atunci m-am mirat cum de poate un funcționar public, să plătească câteva mii de euro din salariul de la stat pentru un astfel de moft. Însă mi-am spus că probabil că nu știu eu cât mai sunt salariile în Consiliile Locale. Mă gândesc că nici Radu Mazăre nu plătește excursiile în Brazilia din leafa de bugetar.

Precis au moștenit cu toții banii de la unchi și mătuși bogate. Probabil că rudele bogate și gata să moară la timp sunt o precondiție a politicii.

Până la urmă, domnul respectiv s-a întors la masa unde lua cina cu o domnișoară tânără și vol… Mă rog, hai să nu comentez că nu-i frumos și să zic doar că lua cina cu o domnișoară blondă. Cum nu sunt invidios și nici nu mă interesează ce fac funcționarii publici în timpul lor liber, aș fi uitat aproape imediat episodul, însă am remarcat figura îngrijorată a șefului de sală. Așa că l-am întrebat discret de ce e cătrănit. Făcându-mi, tot din ochi semn spre domnul respectiv, mi-a spus că de când îl au client, au consemn să nu mai lase niciun jurnalist în restaurant. Ceea ce nu ar fi un lucru rău, doar că nu poți legitima toți clienții ca să te asiguri că nu ți-a scăpat vreun paparazzi sub acoperire. Apoi a oftat lung și a dat din umeri a neputință.

Am tot stat să încerc să-mi amintesc cum îl cheamă pe domnul respectiv, însă tot ce pot să-mi amintesc e că în tinerețe, prietenii îi ziceau Renato. Am zis prietenii, dar cred că ar fi trebuit să pun ghilimele. În fond nu semnează nimeni un angajament de colaborare cu prietenii. Însă până la urmă Renato s-a descurcat binișor. Chiar și acum după ce a fost acuzat că fost unul dintre cei mai corupți baroni din PSD (vreo câteva cazuri fiind binișor documentate), Renato și „prietenii” lui s-au descurcat excelent cu Justiția noastră reformată și incoruptibilă. Îmi amintește cumva de Traian Băsescu la acest capitol. Indiferent câte mârșăvii ar fi făcut, tot curat și imaculat rămâne. „Prietenii” știu de ce.

Read Full Post »