Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘privatizare’

Statul, UE și monopolurile „naturale”:

RCS&RDS vrea sa-si dezvolte propria retea de distributie de energie electrica in doua zone din tara, printre care Oradea, dar solicitarea de a obtine licenta de distributie de energie electrica a fost respinsa de ANRE, autoritatea de reglementare, a declarat miercuri Valentin Popoviciu, vicepresedintele RCS&RDS.

Invocand prevederile UE, ANRE spune ca intr-o anumita zona, pentru o perioada limitata de timp, statul desemneaza un singur operator de distributie, care are prerogative exclusive (monopol natural), acordate de stat prin licenta si contractul de concesiune.

Nu zău!? Și în telecomunicații de ce se poate FĂRĂ monopol „natural”, „acordat de stat prin licență de concesiune”? Cred că asta e culmea privatizării. Să „privatizezi” un monopol, pe care tot tu, STATUL, l-ai declarat „natural”.

Uneori mă întreb, dacă nu am fi mai câștigați, desființând complet „autoritățile” de reglementare ale lui pește prăjit. Am scăpa și de banii cheltuiți de pomană cu ei, dar și de aiurelile pe care le produc.

Reclame

Read Full Post »

Stăteam de vorbă zilele trecute cu un amic, șef la o multinațională, care pentru o scurtă perioadă de timp a fost de acord să conducă o companie de stat în perioada când Guvernul (nu mai știu exact care din ele) încerca să recruteze oameni din mediul privat să facă ordine în mizeria companiilor rămase încă la stat.

Mă uitam cu respect și un pic de nedumerire către interlocutorul care, de bunăvoie și nesilit de nimeni, se încumetase să intre în mocirla afacerilor cu statul. Însă ascultându-l am realizat că există și o parte interesantă. În primul rând întâlniri și discuții cu cei din elita puterii, politicieni pe care altfel îi vezi doar la televizor. Apoi senzația plăcută că poți să schimbi un pic în bine direcția în care se mișcă statul. Sau măcar companiile de stat. Și parcă miniștrii și cei din subordinea lor nu au mai arătat la fel de ciudat, un fel de paraziți trăitori din taxe, copleșiți de propria importanță și putere.

Așa că am încercat marea cu degetul și am întrebat timid:
– De fapt, cu ce se ocupă un ministru? În ce constă puterea lui?

Interlocutorul a zâmbit condescendent, zâmbet în care s-a simțit și un pic de milă pentru inteligența mea limitată și mi-a explicat răbdător:
– Hai să-ți dau un exemplu. Compania A, de stat, cea condusă de mine avea datorii de sute de milioane de euro pentru electricitate. Însă acestea fuseseră făcute de fapt de către cei care utilizau infrastructura, companiile B (de stat) și C, D, E, etc (private). Dacă banii de la companiile private sunt mai ușor de recuperat, pentru că le blochezi pur și simplu accesul, la compania B e imposibil, pentru că nu te lasă nimeni să-i tai accesul la infrastructură. În primul rând pentru că e de stat și ar însemna să o falimentezi și atunci te saltă imediat DNA-ul pentru subminarea economiei naționale. Asta dacă nu te linșează mai întâi angajații rămași pe drumuri.

Uimit am apucat să întreb:
– Și ce ai făcut?
– Ce să fac? a replicat amicul. Am cerut ajutor.
– Cui?
– Cum cui? Ministerului de resort. Noroc că ministrul îmi era amic și a venit cu o soluție genială. A mărit capitalul social al companiei B cu câteva sute de milioane de euro și aceasta a putut să-și plătească datoria către compania A, care la rândul ei a plătit datoria la electricitate.

În ziua aceea, după întâlnirea cu amicul, încă mă mai gândeam ce miniștri geniali are România. Și totuși, fatalitate, economia abia se târăște, deficitul bugetar există și crește în continuare. Oare care o fi explicația? Și uitându-mă să văd ce mai face ministrul respectiv, am descoperit că e în pușcărie, după cum îl amenințase Dom’ Presidente. Nu pentru mutarea genială de care am povestit, ci pentru o altă afacere, mai veche. Așa că explicația e simplă: Băsescu e de vină!

Dacă totuși mă gândesc mai bine, parcă rezolvarea asta genială nu e chiar atât de genială. În fond gaura a fost astupată tot cu bani din taxe. Nu era mai bine dacă privatizau și pe A și pe B? Și atunci era problema noului proprietar.

Nu e bine, pentru că ar sări în sus adepții lui „Nu ne vindem țara!”. Cei ca Iepurilă, Radu Humor, domnul profesor Valerius, etc. Așa că mai bine murim cu toții de foame și dăm vina pe capitaliștii sălbatici care exploatează la sânge biata noastră țară.

Read Full Post »

Lui Peugeot- Citroen (PSA) si Fiat le merge rau. Motivul este simplu, amandoua concernele vand cea mai mare parte din productie in tarile europene, iar vanzarile de masini de acolo au scazut drastic, in special in zona sud europeana.
Spania, Italia, Grecia, dar incetul cu incetul si Franta, sufera anual ajustari cu 10-20% a cifrelor de vanzari.
Moody’s a degradat ambele concerne de la Ba2 la Ba3, cu perspectiva negativa. In acest an, Fiat a inregistrat pierderi de 700 mil EUR, iar PSA pe aproape, vreo 630 mil, in prima jumatate a anului. Fiat se “serveste” cu cash de la Chrysler, “Cenusareasa” pe care a cumparat-o ieftin acum ceva timp de la Cerberus, grupul financiar ce il preluase pe Chrysler de la Mercedes, si care astazi merge bine, dupa restructurari rapide a la USA. PSA nu are un astfel de grup in concern, asa ca au fost nevoiti sa vanda o participare de 75% la Gefco Trucking, o companie de logistica, catre…caile ferate rusesti, cu un milliard de EUR, si au vandut si ceva actiuni proprii catre GM.

Citind aceste cifre, o alta mi-a venit in minte: Datoria de 700 mil EUR a Oltchim.

Fiat si PSA sunt intreprinderi care dau de lucru,direct si indirect, la zeci de mii de oameni. Bineinteles ca intr-o tara in care inutili pretiosi creeaza etichetele, temele si subiectele politice, astfel de unitati s-ar chema … strategice. Si un enorm efort birocratic ar fi mobilizat pentru a genera acte normative peste acte normative, menite sa sublinieze acest caracter strategic, sa vorbeasca de salvare si rentabilizare, despre crearea de comitzii si comitete menite sa gaseasca solutii serioase la o problema serioasa. Cei mai buni specialisti ai unui Guvern responsabil trebuie sa ia problema in mana si sa o pieptene in par si raspar, aratand lumii economice si pietei cum se trateaza si aranjeaza chestiunile strategice. Cateva acte normative bine plasate, cateva vizite curajoase la fata locului – pentru ca nu-i asa, comunicarea este importanta, iar oamenii trebuie sa stie cine urmeaza sa le salveze locurile de munca – nimic nu este prea greu atunci cand esti decis sa faci totul pentru a pune lucrurile la punct.

Este o singura problema aici. Care punct?

Confruntati cu pierderi, PSA si Fiat reduc productia, inchid fabric, concediaza personal. PSA spune ca deocamdata nu a prelungit contractele temporare de lucru, nu poate fi vorba de concedieri. Nu conteaza, tot aia e. Isi vand activele sau isi ard rezervele pentru a supravietui azi, dar se pregatesc pentru un maine, poate mai mic, dar mai sanatos. PSA spune, pe buna dreptate, ca nu poate functiona cu suprapacitati, uzinele fiind folosite in medie la 75%. Amandoua concernele sunt pe cale sa adopte strategia care cred ca le va salva existenta.

Ce strategie se pregateste pentru Oltchim? Habar nu am, pentru ca in tot acest scandal mediatic, nimeni nu vorbeste, decat tangential, despre situatia de piata a lui Oltchim. Care este catastrofala, intrucat:
– Nu are furnizori alternativi de materie prima dupa inchiderea rafinariei Arpechim, cele doua intreprinderi fiind gandite sa functioneze in tandem. Ca sa nu mai zic ca furnizorii mai trebuie si platiti.
– Desi este unul dintre marii producatori de PVC europeni, este singurul care lucreaza cu marje negative.
– Niciodata nu s-a apropiat macar de cifrele bugetate in ultimii ani.

Nu poate fi intamplatoare lipsa de interes a investitorilor seriosi fata de disperata, neinspirata si ratata, in final, incercare de privatizare a Oltchim de catre Guvernul Ponta. Poate nu merita sa bagi nici un leu acolo, intrucat este imposibil sa o pui pe picioare, in structura actuala. Poate nu exista un plan de afaceri viabil. Sau poate ca este, dar presupune insolventa, curatarea de datorii, concedierea a 2000 de oameni, vanzarea de active si functionarea la 1/3 din capacitate. Spun poate, pentru ca de fapt nu stiu. Eu nu am auzit nici macar o singura analiza serioasa a activitatii Oltchim, am auzit doar de rapoarte secrete SRI, de cereri de aprobare a unui ajutor de stat de urgenta de 10 mil EUR, de o Ordonanta de Urgenta… Numai si numai prostii politico-strambe, nici un fel de analiza de business, cu toate elementele ei.

Strategic? Ce naiba este strategic? Va spun eu ce este: blocaj mental. Este foarte posibil ca PSA si Fiat sa fie pe picioare si chiar mult mai solide financiar decat azi, peste 10 ani. Dar pentru Oltchim nu vad decat soarta lui Tractorul sau Roman, alte “strategice” si de importanta nationala. Cat timp credem ca ne avantajeaza sa fim stupizi, vom plati din greu.

De fapt, este o nenorocita de fabrica chimica, care trebuie sa produca profitabil ca sa existe. Nu e nimic strategic in asta, dar este intr-adevar nevoie de o strategie in toata regula pentru a face din acest deziderat o realitate.

Read Full Post »

Intrarea in insolventa a Hidroelectrica a fost o miscare surpriza, deoarece marile companii de Stat nu aveau acest obicei, indiferent cat de prost stateau. Este greu de inteles de unde vine deficitul de numerar, in absenta unei analize amanuntite, intrucat imi amintesc ca acum ceva vreme, incheierea contractelor la pret mic era justificata tocmai prin plata in avans a acestuia. BVC pe anul 2011 arata o companie la limita profitablitatii, la fel si proiectul pe 2012, dar nu ne da informatii despre situatia fluxului de numerar.

Daca suntem in cautarea unor subintelesuri in aceasta miscare, trebuie sa ne intrebam cine ar avea de castigat din ea. Eu vad doar doi mari castigatori: compania insasi si desigur, administratorul judiciar. Mi-e greu insa sa cred ca ultimul a putut conspira pentru a se ajunge aici.
Hidroelectrica se situeaza in acest moment pe o pozitie de negociere pe care altfel nu prea ar fi avut-o. Cu creditorii, cu clientii. Ar mai fi insa inca un scenariu:

Desigur, deranjul mare de la banci este de inteles, insa eu cred ca ar fi interesant de vazut care sunt garantiile acestora. Daca ele sunt de natura sa acopere prejudiciul, exista posibilitatea teoretica ca acestia sa ceara falimentul si vanzarea activelor. Habar n-am daca s-ar gasi un cumparator, dar in acest caz am putea avea, de exemplu, o companie cu o putere instalata de 6400 MW, (conform siteului Hidroelectrica), care teoretic ar costa azi cel putin 10 miliarde EUR pentru a fi realizate, achizitionata pentru cateva sute de milioane de EUR, fara datorii, si cu o pozitie de piata solida. Bancile nu pierd nimic, iar Statul ramane cu buza umflata.
Dar acest scenariu se bazeaza pe ipoteza ca bancile nu au mers pe ideea hazardului moral, si au luat in garantie tot ce se putea lua, inclusiv gaj pe actiuni, de exemplu. Daca insa garantia principala a fost “ to big to fail” sau “ e a Statului si nu va cadea”, atunci bancile sunt cam puse la colt. Probabil ca o astfel de miscare va scrie istorie bancara in Romania si nimic nu va mai fi cum a fost, in privinta creditarii companiilor de Stat. Ceea ce nu e rau in sine, ci un demers spre egalitate in piata.

Dincolo de speculatii si gandind in termeni de business, insolventa Hidroelectrica ar putea fi un mare pas inainte in insanatosirea companiei. Este si un extraordinar moment de pregatire pentru privatizare, prin asanarea si restructurarea datoriilor si consolidarea surselor de venit, astfel incat pretul de vanzare sa nu fie grevat de pasive dificil de restructurat. Nu stiu a cui a fost ideea, dar il suspectez de o sclipire de geniu pe cel care a aruncat-o pe masa. Cei afectati inca nu si-au revenit si incearca sa inteleaga ce i-a lovit. Insa multi dintre acestia sunt oameni puternici, cu ramificatii adanci la nivel politic si este greu de crezut ca vor ramane pasivi. Din care motiv ar fi bine ca aceasta decizie sa nu fie doar o grenada cu efect de “zapacire”, ci sa aiba in spate un plan cu finalitate limpede, menit sa aduca in forma pe cel mai important jucator de pe piata productiei de energie din Romania.
Daca asta se va intampla, mi-ar place sa-l cunosc pe autor.

Read Full Post »