Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘procurori’

Dacă v-ați uitat zilele acestea la știri, nu aveați cum să ratați scandalul de corupție de la Liceul Bolintineanu. Cu siguranță, după cum zicea și Cristian Tudor Popescu vorbim de un cancer cu metastază al sistemului de învățământ. Însă ceea ce a fost șocant, cel puțin pentru mine, a fost decizia tâmpită a unei procuror, Adina Ileana Mocioacă, de a trimite autobuze pentru a-i ridica în bloc pe elevi după examene, după ce în prealabil au avut loc perchiziții corporale, conform declarațiilor elevilor și părinților acestora.

Am fost curios să văd cum arată CV-ul unui astfel de procuror, care a reușit să bată recordul de performanță a „justiției” de dinainte de ’89, ridicând „suspecții” nu cu dubița, ci cu autobuzele. Deloc surprinzător, nu am reușit să-l găsesc, însă am dat de mai multe dosare în care sute de procurori, printre care și doamna mai sus amintită, dădeau în judecată și câștigau procesele cu CSM, Parchetul ÎCCJ și alte parchete din țară.

Explicația am găsit-o aici: „LISTA PROCURORILOR DESTEPTI – Sute de anchetatori de la DNA si DIICOT si-au luat gradele profesionale maxime, fara examen, ingenunchiind CSM prin Sectia de contencios-administrativ a Inaltei Curti„. Practic în România, hotărârea judecătorească BATE LEGEA. Da, ați citit corect. Cum se poate asta? Îi invit pe adepții „justiției cu orice preț” să ne lumineze. Cei care spun că judecătorii au întotdeauna dreptate, chiar și atunci când încalcă flagrant LEGEA.

În opinia mea, culegem acum roadele „Reformei” macoviste a Jutiției, reformă purtată sub stindardul luptei anti-corupție, dar care ne-a adus în zona arbitrarului Justiției și a condamnărilor cu titlu de exemplu. Sute de procurori și judecători, făcuți la apelul bocancilor, împart acum dreptatea în România.

Ne trezim că trăim coșmarul unei justiții fără de lege doar când unul din acești „zombi” decide să aducă la audieri sute de copii împotriva voinței lor și fără ca în prealabil să-i fi citat la domiciliu așa cum prevede legea. Pentru abuzul acesta, cineva a plătit. Purtătorul de cuvânt al Poliției Capitale, care nu avea nicio legătură cu deciziile aberante din cazul anchetei de corupției la liceul Bolintineanu. Absurdistan.

Reclame

Read Full Post »

Nu sunt jurist si nu voi aborda tema de azi din perspectiva specialistului, ci a bunului simt si principiilor fundamentale ale drepturilor individului. Credinta mea este ca atunci cand acestea sunt ignorate, dar se sustine infaptuirea justitiei, ne aflam in fata unei mistificari, a unei minciuni, sau in cazuri benigne, a unei neintelegeri.

Codul Penal a cunoscut in ultima vreme modificari importante. Intentia cu care s-au facut acele modificari a fost, desigur, eficientizarea legii penale, respectiv combaterea mai eficienta a criminalitatii. Nu contest, de fapt nu sunt capabil sa evaluez oportunitatea acestor modificari, si este posibil ca vechiul cod sa fi fost mai prost decat actualul. Din punctul meu de vedere insa, amandoua sufera de acelasi neajuns, respectiv amandoua isi trag sursa din aceeasi incalcare majora a unui principiu fundamental de drept natural: toti oamenii se nasc egali. Din care cauza, orice alt fel de ierarhizare stabilita prin asa-zisele legi pozitive, cum ar fi Codul Penal sau cel de Procedura Penala, samd, dar chiar si Constitutii, incalca acest principiu.

O astfel de incalcare o reprezinta proclamarea asa zisului Interes Public. Desigur, suna bine si generos. Dar este un concept imposibil de definit cu rigoarea si consecventa necesare identificarii fara gres a naturii si intinderii sale. De fapt, singura echivalenta practica este interesul Statului. Cu alte cuvinte, introducerea acestui concept nu semnifica altceva decat consacrarea unui principiu conform careia Statul va putea promova si pune in aplicare prevederi ce vor incalca principiul egalitatii de facto a tuturor fiintelor umane, creand institutii si pozitii ce vor conferi privilegii speciale. Regele a fost inlocuit, privilegiile au ramas. Daca, potrivit principiilor legilor naturale, cel care acuza sau cel acuzat nu se gasesc in raporturi ierarhice, situatia se schimba atunci cand acuzatorul a capatat statutul de acuzator public. Procuror, pe intelesul comun. Statutul lui nu este echivalent celui al unui oarecare avocat, ci se bucura de privilegii speciale. Nu se intampla numai in Romania fenomenul, se pare ca secolul XX a fost secolul in care peste tot in lumea democratiilor occidentale, Institutia Procurorului a crescut in importanta, iar Codurile Penale au cunoscut o evolutie continua ce a mers spre intarirea pozitiei Procurorului in sistemele juridice. Actionand in numele Interesului Public, Maria-Sa incontestabila, se pare, intr-o democratie, aceasta permanenta intarire a putut fi mereu trecuta prin Parlamente si votata, fara prea multa discutie si grija fata de imbrancirera subsecventa pe scari a unor drepturi fundamentale. De altfel, este adevarat ca de foarte multe ori s-au facut posibile in acest fel ingradirea unor alte abuzuri, cum ar fi cele ale politicienilor si inaltilor functionari, ori lupta cu criminalitatea organizata…creata tot de catre Stat prin interdictii absurde, (alta incalcare de drepturi), cum ar fi cele care privesc consumul de alcool, droguri, etc. Altfel spus, sistemul democratic isi creaza problemele, inventeaza inamici, pentru a justifica apoi existenta institutiilor care sa le combata, de pe pozitii speciale. Cum ar fi insa sa se evite direct crearea acelor probleme, care inseamna de altfel doar respectarea cu adevarat si cu sfintenie a principiilor fundamentale din care ar trebui sa izvorasca orice norma de drept sau reglementare, nu se mai discuta decat marginal. Discutia de fond a devenit cea despre intinderea privilegiilor si nu despre existenta lor. Am numit doar Procurorul, dar avem Fiscul cu toate variantele sale, avem Securitatea Nationala, Protectia Consumatorului si tot felul de institutii una mai speciala decat alta, care uzeaza, atunci cand nu abuzeaza, de statute speciale, unde egalitatea a fost demult declasata la rang de subordonare fata de Stat.

Nu am nici un dubiu ca unor privilegii trebuie sa le opui alte privilegii. Nu te poti lupta cu floreta de antrenament cu cel care umbla cu spada de razboi in mana. Dar raul trebuie identificat corect, si in loc sa dam Procurorului sau Inspectorului de Fisc inca o arma de tras dupa colt, mai bine retragem armamentul tuturor celor care intr-o democratie, ajung sa se cocote pe umarul nefericitilor votanti pana in sferele in care, invaluindu-se in mantia imunitatii si arborand insemnele pacatosului Interes Public, devin cei mai periculosi inamici ai principiilor justitiei adevarate. I-am numit pe politicieni si toate formele lor de existenta. In loc de o cursa a inarmarilor in privilegii a Institutiilor Statului, o anulare completa a tuturor privilegiilor care creeaza, in vreun fel sau altul, o ierarhizare in fata legii, ar fi poate calea corecta.

Judecatorul Cristi Danilet, membru CSM, atragea atentia pe blogul sau zilele trecute, prin doua articole, asupra caracterului penal al marturiei mincinoase sau al ofensei aduse procurorilor. Perfect adevarat si greu disputabil, inclusiv la nivelul motivatiei legii. Insa ceea ce ne-a adus aici, ne-a indepartat de principiile fundamentale ale dreptului, iar asta ar trebui sa ne ingrijoreze, sa ne arate ca raul este mult mai adanc. Democratia nu are nici un folos din faptul ca este democratie, daca nu reuseste sa evite nu abuzul, ci crearea premiselor abuzului, de oricare parte. Daca prin interes public se intelege subordonarea intereselor legitime ale indivizilor, aceasta anomalie nu va permite justitiei sa se manifeste cu adevarat, iar democratia devine eventual mai sofisticata, insa nu mai dreapta decat alte forme de guvernamant.

Read Full Post »

Articolul „amicului” d’Artagnan m-a inspirat și m-a făcut să visez la România lui Băsescu și Macovei. O țară în care toți cetățenii sunt deja „infractori”. Nu contează dacă au făcut sau nu ceva. Procurorii o să le găsească ei ceva. Iar dacă aceștia vor fi atât de incompetenți încât să nu poată proba nimic… Nici o problemă, intervin NOII judecători, cei proaspăt promovați de domnul președinte pentru a ne aduce lumina justiției băsesco-macoviste.

Aceștia vor da pe fond sentințe aleatoare, la recurs sentințe cu titlul de exemplu, iar la Curtea Supremă, vor avea grijă să caseze sentința tâmpită din recurs și să schimbe minimal încadrarea. Justificarea sentinței? Glumiți? Unde vă credeți? Ei, judecătorii nu sunt obligați să explice nimic. Dacă „justițiabilul” de rând e prea prost să înțeleagă ceva din minunata lume a NOII justiții e problema lui. Cum spune „amicul”: „știm foarte bine că dreptatea în JUSTIȚIE este altceva decât dreptatea în lumea REALĂ”. Ce vorbești „muschetarule”? Poate în justiția băsisto-macovistă.

Poți cel mult să spui că avocați sau procurori geniali pot veni cu argumente strălucite și cu interpretări surprinzătoare ale legii. Dar să pretinzi că e normal ca dreptatea în justiție să difere de dreptatea din lumea reală… Eu n-am o explicație pentru asta. Însă le doresc celor care sunt fericiți cu modul în care a fost judecat și condamnat Adrian Năstase să aibă parte de un proces la fel de echitabil. Sunteți cumva funcționar public? Sunteți deja „infractor”. Procurorii vor descoperi o primire de foloase necuvenite exact acolo unde nu v-ați aștepta. V-a rugat unul dintre vizitatori cu o țigară? Doi ani de pușcărie! Iar „folosul” poate fi demonstrat, nu ca la Adrian Năstase.

În concluzie, propun schimbarea denumirii de „justițiabil” în „pușcăriabil”. Bine ați venit în Băsenia! Țara unde oricine poate fi condamnat, dacă vrea cine trebuie.

PS: Dacă descoperiți justificarea sentinței definitive din Trofeul Calității vă rog să mi-o indicați și mie. Nu sunt judecător, dar înțelegere cât să pricep o explicație logică mai am.

Read Full Post »