Timeo Danaos…

Am avut săptămâna trecută o întâlnire cu managementul unei companii cu capital grecesc. Lucrăm cu ei de vreo zece ani. Ei au fost super-fericiți (la început) cu aplicațiile noastre pentru că produceau bani și profituri pe bandă rulantă. Chiar au intrat în top 10 în industria respectivă. Lucru absolut normal pentru că și numerele 1, 3 și 5 din același top folosesc aceleași aplicații.

Contractul s-a semnat însă cu un olandez, pentru că șeful (grec) nici nu înțelegea despre ce discutăm. Așa că au angajat un olandez de la concurență, care știa exact ce să facă. După vreun an de profituri și creștere, grecii au ajuns la concluzia că olandezul e prea scump. De fapt prea incomod, pentru că nu înțelege πολιτικός. I se sugerează ce să facă și el… nimic. Nici când i se spune cu subiect și predicat, omul tot nu ascultă, spunând că el nu face tâmpenii. Așa că au angajat un român de la aceeași companie concurentă. Acesta, fiind cu adevărat πολιτικός, a făcut exact ceea ce i se spunea. În general tâmpenii. Iar compania a început să aibă pierderi tot mai mari, a ieșit din top 10 industrie și a ajuns, așa cum era, o glumă proastă.

Însă nu a contat, pentru că fiind firmă grecească, firma mamă a trimis în continuare bani să o susțină și să acopere găurile. Cam vreun miliard și jumătate de euro. Bani pe care i-au primit ca ajutoare de la statul grec. Care la rândul lui i-a primit de la UE. În general contribuția Germaniei.

Românul, fiind πολιτικός, a ajuns șef. Nu pentru că s-ar pricepe cu adevărat la ceva. Dar e un om drăguț, amabil, care nu supără pe nimeni, își ia salariul uriaș și face ce i se spune. Firma e condusă de grecii care vin și pleacă, lăsând-o tot mai îndatorată și mai incapabilă să facă altceva decât să supraviețuiască cu perfuziile de la firma mamă.

Anul trecut au avut un moment de revenire. Au mai angajat pe cineva de la concurență, care chiar se pricepe. Așa că am fost chemați la începutul verii trecute să prezentăm ultima generație de aplicații. Însă după aceea nu s-a mai întâmplat nimic. Persoana angajată a realizat că e mai bine să fii πολιτικός și să-ți vezi de treabă dacă nu vrei să zbori. La sfârșitul anului chiar au uitat să mai semneze contractul de suport pentru aplicațiile pe care încă le foloseau. Poate și pentru că i-au concediat pe cei ce se ocupau de IT.

Așa că ne-am întâlnit ca să discutăm ce vor face. Grecul care de fapt conduce compania, ne-a comunicat că vrea să schimbe aplicația. Pentru că a angajat consultanți greci care să-l învețe cum să facă noile aplicații. De fapt de vara trecută îl tot învață. Pe noi ne-au chemat doar ca să vadă ce pot învăța consultanții de la noi. De făcut, nu au făcut nimic, pentru că genul ăsta de aplicații nu se fac peste noapte. Și în niciun caz de către „consultanți”. Așa că în întâlnire ne-au cerut să prezentăm încă o dată soluțiile noastre. Apoi să trimitem o ofertă nouă și vor vedea ei ce vor face.

Spre surpriza grecului și a inutilului șef român, mi-am cerut scuze și am spus că din păcate nu avem timp să dansăm grecește. Îmi place συρτάκι doar în filme și la petreceri. În business prefer stilul nemțesc. Poate și pentru că fac business cu ei de vreo 20 de ani. Am crezut că grecul o să facă apoplexie. Însă îmi cam luasem avânt și n-am mai avut timp să opresc la timp. L-am tamponat în plin. I-am spus că noi nu avem timp decât de firme de top 5, în care, la întâlnirea cu managementul executiv, se iau decizii, nu se face balet de amatori.

Aici grecul a vrut să zică că el nu acceptă așa ceva și a mimat închiderea agendei semnalizând sfârșitul întâlnirii. Însă și-a amintit că încă folosește aplicațiile noastre și nu mai are suport. Așa că ne-a cerut să-i dăm ofertă pentru pentru 2016.

Singurul care se amuza era ultimul manager român din IT care se pricepe foarte bine la ce face, dar nu-i mai suportă pe greci. M-a cuprins și pe mine amuzamentul și am am spus că vom trimite direct addendumul la contract. Așa că întâlnirea s-a terminat într-o notă mai optimistă.

Aștept acum și partea cu „et dona ferentes”. Poate că mă înșel și grecul e bine intenționat și/sau capabil, dar nu știe de unde să înceapă. Deși un om bine intenționat și/sau capabil ar fi știut de unde să înceapă, ori nu ar fi acceptat postul. Vom trăi și vom vedea.

Read Full Post »

Intre strategic si strategie

Lui Peugeot- Citroen (PSA) si Fiat le merge rau. Motivul este simplu, amandoua concernele vand cea mai mare parte din productie in tarile europene, iar vanzarile de masini de acolo au scazut drastic, in special in zona sud europeana.
Spania, Italia, Grecia, dar incetul cu incetul si Franta, sufera anual ajustari cu 10-20% a cifrelor de vanzari.
Moody’s a degradat ambele concerne de la Ba2 la Ba3, cu perspectiva negativa. In acest an, Fiat a inregistrat pierderi de 700 mil EUR, iar PSA pe aproape, vreo 630 mil, in prima jumatate a anului. Fiat se “serveste” cu cash de la Chrysler, “Cenusareasa” pe care a cumparat-o ieftin acum ceva timp de la Cerberus, grupul financiar ce il preluase pe Chrysler de la Mercedes, si care astazi merge bine, dupa restructurari rapide a la USA. PSA nu are un astfel de grup in concern, asa ca au fost nevoiti sa vanda o participare de 75% la Gefco Trucking, o companie de logistica, catre…caile ferate rusesti, cu un milliard de EUR, si au vandut si ceva actiuni proprii catre GM.

Citind aceste cifre, o alta mi-a venit in minte: Datoria de 700 mil EUR a Oltchim.

Fiat si PSA sunt intreprinderi care dau de lucru,direct si indirect, la zeci de mii de oameni. Bineinteles ca intr-o tara in care inutili pretiosi creeaza etichetele, temele si subiectele politice, astfel de unitati s-ar chema … strategice. Si un enorm efort birocratic ar fi mobilizat pentru a genera acte normative peste acte normative, menite sa sublinieze acest caracter strategic, sa vorbeasca de salvare si rentabilizare, despre crearea de comitzii si comitete menite sa gaseasca solutii serioase la o problema serioasa. Cei mai buni specialisti ai unui Guvern responsabil trebuie sa ia problema in mana si sa o pieptene in par si raspar, aratand lumii economice si pietei cum se trateaza si aranjeaza chestiunile strategice. Cateva acte normative bine plasate, cateva vizite curajoase la fata locului – pentru ca nu-i asa, comunicarea este importanta, iar oamenii trebuie sa stie cine urmeaza sa le salveze locurile de munca – nimic nu este prea greu atunci cand esti decis sa faci totul pentru a pune lucrurile la punct.

Este o singura problema aici. Care punct?

Confruntati cu pierderi, PSA si Fiat reduc productia, inchid fabric, concediaza personal. PSA spune ca deocamdata nu a prelungit contractele temporare de lucru, nu poate fi vorba de concedieri. Nu conteaza, tot aia e. Isi vand activele sau isi ard rezervele pentru a supravietui azi, dar se pregatesc pentru un maine, poate mai mic, dar mai sanatos. PSA spune, pe buna dreptate, ca nu poate functiona cu suprapacitati, uzinele fiind folosite in medie la 75%. Amandoua concernele sunt pe cale sa adopte strategia care cred ca le va salva existenta.

Ce strategie se pregateste pentru Oltchim? Habar nu am, pentru ca in tot acest scandal mediatic, nimeni nu vorbeste, decat tangential, despre situatia de piata a lui Oltchim. Care este catastrofala, intrucat:
– Nu are furnizori alternativi de materie prima dupa inchiderea rafinariei Arpechim, cele doua intreprinderi fiind gandite sa functioneze in tandem. Ca sa nu mai zic ca furnizorii mai trebuie si platiti.
– Desi este unul dintre marii producatori de PVC europeni, este singurul care lucreaza cu marje negative.
– Niciodata nu s-a apropiat macar de cifrele bugetate in ultimii ani.

Nu poate fi intamplatoare lipsa de interes a investitorilor seriosi fata de disperata, neinspirata si ratata, in final, incercare de privatizare a Oltchim de catre Guvernul Ponta. Poate nu merita sa bagi nici un leu acolo, intrucat este imposibil sa o pui pe picioare, in structura actuala. Poate nu exista un plan de afaceri viabil. Sau poate ca este, dar presupune insolventa, curatarea de datorii, concedierea a 2000 de oameni, vanzarea de active si functionarea la 1/3 din capacitate. Spun poate, pentru ca de fapt nu stiu. Eu nu am auzit nici macar o singura analiza serioasa a activitatii Oltchim, am auzit doar de rapoarte secrete SRI, de cereri de aprobare a unui ajutor de stat de urgenta de 10 mil EUR, de o Ordonanta de Urgenta… Numai si numai prostii politico-strambe, nici un fel de analiza de business, cu toate elementele ei.

Strategic? Ce naiba este strategic? Va spun eu ce este: blocaj mental. Este foarte posibil ca PSA si Fiat sa fie pe picioare si chiar mult mai solide financiar decat azi, peste 10 ani. Dar pentru Oltchim nu vad decat soarta lui Tractorul sau Roman, alte “strategice” si de importanta nationala. Cat timp credem ca ne avantajeaza sa fim stupizi, vom plati din greu.

De fapt, este o nenorocita de fabrica chimica, care trebuie sa produca profitabil ca sa existe. Nu e nimic strategic in asta, dar este intr-adevar nevoie de o strategie in toata regula pentru a face din acest deziderat o realitate.

Read Full Post »