În urma discuției de ieri cu amicul meu bancher, eram tentat să scriu din nou despre bani, bănci și noua „normalitate”, cea a „glaciațiunii” economice, ce va dura probabil cel puțin 20 de ani. Însă mi s-a părut o temă mult prea pesimistă pentru perioada aceasta când ar trebui să ne gândim la cum vom sărbători Crăciunul și Anul Nou și la cadourile pentru cei dragi.
Așa că am pus deoparte deocamdată tema următorului val al crizei și mi-am propus să scriu despre o idee interesantă citită într-o carte. Nu-i dau deocamdată titlul sau autorul pentru a nu isca inutile polemici pe lângă subiectul de bază.
Autorul susține că „fiecare perioadă are un laitmotiv, un set de credințe ce explică universul, care inspiră sau dă confort indivizilor, oferind o explicație pentru varietatea de evenimente care îl afectează. În perioada medievală a fost religia, în Renaștere a fost Motivul, în secolele 19 și 20 a fost naționalismul combinat cu o anume perspectivă istorică ca forță motivațională.
Știința și tehnologia sunt conceptele care guvernează epoca noastră. Ele au adus dezvoltarea stării de bine a umanității la un nivel fără precedent în istorie. […] Dar, în același timp, au produs arme capabile să distrugă rasa umană. Tehnologia a adus căi de comunicare care permit contactul instantaneu între indivizi sau instituții, ca și posibilitatea de a stoca și extrage vaste cantități de informație cu o apăsare de buton.”
Tehnologia informației este foarte aproape de limita când va căpăta conștiință proprie, rasa umană încetând a mai fi singura capabilă de rațiune.
Întrebarea cheie pare a fi dacă tehnologia ne va duce într-o eră a iluminării, dincolo de ceea ce este umanitatea astăzi sau dimpotrivă suntem condamnați la o frică perpetuă de cei din jurul nostru, de cei ce ne „conduc”, de vecini mai puternici sau chiar de noile capabilități cognitive ale „mașinilor”, trecând prin crize pe care nu le înțelegem, nu ni le putem explica și de care nu ne putem feri, deși ne afectează teribil existența.
Judecând după ceea ce se întâmplă în ultimii 13 ani, pare că ne îndreptăm încet, dar sigur către cea de a doua variantă. Vă propun să ne gândim dacă și cum este posibil să schimbăm cursul istoriei înainte de a fi prea târziu.
Update: dacă tot nu am scăpat de domnul Humor, mi se pare corect să dau titlul cărții și numele autorului: „World Order” – Henry Kissinger, iar titlul articolului este (aproximativ) titlul capitolului 9 din carte „Technology, Equilibrium and Human Consciousness”.
Deca(b)logul Muschetarilor 