Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘rău’

Cu ceva timp în urmă, când lucrurile erau ceva mai simple și mai clare și aveam timp (și chef) să discutăm și idei, nu doar să facem mișto ieftin unii de alții, am scris un articol, pe care l-am recitit astăzi cu plăcere și interes.

Tema, privatizarea comică a Oltchimului cu Dan Diaconescu, ne-a dat o foarte interesantă ocazie să discutăm despre bine și rău. Chiar și atunci părerile au fost împărțite și diferențele de perspective ne-au făcut să vedem binele și răul diferit. Însă în comparație cu situația de astăzi, discuția de atunci ar fi o mostră de consens general cu vagi urme de diferențe de opinie.

Astăzi, chiar și lucrurile simple, cum ar fi libertatea individului, par a fi mai degrabă interpretări bazate pe perspective, decât drepturi fundamentale inalienabile.

A început cu condamnările discutabile ale lui Adrian Năstase și Gigi Becali și continuă și astăzi cu condamnarea la fel de greu de înțeles (de către mine) a lui Dan Voiculescu și a lotului ICA.

Sunt printre cei care nu se uită la Antene. Sau dacă ajung să se uite, li se face repede lehamite de modul în care fac jurnalism Badea sau Gâdea. Și nici Voiculescu nu îmi e simpatic. În primul rând pentru colaborarea cu Securitatea. Nu îmi e clar dacă era pur și simplu un turnător sau era ofițer însărcinat cu operațiuni speciale de import-import. Eu personal înclin spre cea de a doua variantă. Poate și din cauza aceasta, mi s-a părut ușor incorect modul în care a „privatizat” relațiile comerciale de serviciu, transfomându-le rapid în avere personală. La fel cum nu îmi sunt simpatici nici Cataramă, Păunescu, Nicolae si alții ca ei.

Dan Voiculescu mi-a devenit chiar și mai puțin simpatic atunci cand a decis să intre în politică, devenind un fel de soluție imorală a oricui avea nevoie de un post de televiziune și un trust media.

Îmi e complet neclar dacă a cumpărat active subevaluate ale statului și nici nu încerc să ma pronunț. Mi se pare ușor ciudat că procuratura a dat inițial NUP, pentru a reveni ulterior. Dar și acest lucru e posibil, chiar și fără vreo intervenție politică. Poate că presiunea mediatică a Antenei 3 asupra judecătorilor i-a înrăit pe aceștia facându-i să-l sancționeze și mai aspru pe Dan Voiculescu.

Însă ceea ce nu mai înțeleg este corul fericit al celor care se bucură de condamnare. Și nu pentru că un profitor al dezorganizării statului a fost condamnat, ci pentru că o presupusă eminență a răului a fost condamnată, indiferent cum și pentru ce. Actul de „justiție” este mai mult ca niciodată neclar și ambiguu.

Citeam zilele trecute că Victor Babiuc, proaspăt eliberat din închisoare după condamnarea în procesul lui Gigi Becali încă își așteaptă motivarea sentinței! Un fost ministru al Apărării, condamnat exemplar, după spusele adepților „Justiției Reformate”, a făcut închisoare, a fost eliberat și încă așteaptă să înțeleagă de ce!

Absurdul situațiilor mă depășește complet. Pare că trăim în realități diferite, fiecare parte fiind incapabilă să o mai înțelegă pe cealaltă. Oameni, care altădată mi se păreau amuzanți și inteligenți, astăzi se complac în jubilarea unei condamnări discutabile.

Chiar mă întreb dacă voi fi capabil să mă bucur la fel de penibil și eu de condamnarea lui Traian Băsescu, Macovei, Morar, Kovesi, șamd. Cu siguranță că nu. Nici măcar nu mă interesează dacă vor face pușcărie sau nu. Chiar m-aș bucura ca pedeapsa să fie doar morală. Nu mă încântă deloc ca un fost șef de stat, sau un membru al Guvernului ar ajunge la închisoare. Dimpotrivă, mi se pare că astfel de lucruri ne aruncă într-o lume a absurdului. Cu nimic deosebită de perioada de după cel de-al doilea război mondial, perioadă în care binele și răul își schimbau locul cu o viteză amețitoare, amestecându-se până la anihilare.

Cu siguranță că nu îmi doresc să trăiesc într-o astfel de lume, în care reperele morale pentru bine și rău depind doar de locul (politic) din care privești. Mă întreb doar când și de ce a devenit dificil să mai deosebim răul de bine.

Read Full Post »