Domnia „legii”

Dacă v-ați uitat zilele acestea la știri, nu aveați cum să ratați scandalul de corupție de la Liceul Bolintineanu. Cu siguranță, după cum zicea și Cristian Tudor Popescu vorbim de un cancer cu metastază al sistemului de învățământ. Însă ceea ce a fost șocant, cel puțin pentru mine, a fost decizia tâmpită a unei procuror, Adina Ileana Mocioacă, de a trimite autobuze pentru a-i ridica în bloc pe elevi după examene, după ce în prealabil au avut loc perchiziții corporale, conform declarațiilor elevilor și părinților acestora.

Am fost curios să văd cum arată CV-ul unui astfel de procuror, care a reușit să bată recordul de performanță a „justiției” de dinainte de ’89, ridicând „suspecții” nu cu dubița, ci cu autobuzele. Deloc surprinzător, nu am reușit să-l găsesc, însă am dat de mai multe dosare în care sute de procurori, printre care și doamna mai sus amintită, dădeau în judecată și câștigau procesele cu CSM, Parchetul ÎCCJ și alte parchete din țară.

Explicația am găsit-o aici: „LISTA PROCURORILOR DESTEPTI – Sute de anchetatori de la DNA si DIICOT si-au luat gradele profesionale maxime, fara examen, ingenunchiind CSM prin Sectia de contencios-administrativ a Inaltei Curti„. Practic în România, hotărârea judecătorească BATE LEGEA. Da, ați citit corect. Cum se poate asta? Îi invit pe adepții „justiției cu orice preț” să ne lumineze. Cei care spun că judecătorii au întotdeauna dreptate, chiar și atunci când încalcă flagrant LEGEA.

În opinia mea, culegem acum roadele „Reformei” macoviste a Jutiției, reformă purtată sub stindardul luptei anti-corupție, dar care ne-a adus în zona arbitrarului Justiției și a condamnărilor cu titlu de exemplu. Sute de procurori și judecători, făcuți la apelul bocancilor, împart acum dreptatea în România.

Ne trezim că trăim coșmarul unei justiții fără de lege doar când unul din acești „zombi” decide să aducă la audieri sute de copii împotriva voinței lor și fără ca în prealabil să-i fi citat la domiciliu așa cum prevede legea. Pentru abuzul acesta, cineva a plătit. Purtătorul de cuvânt al Poliției Capitale, care nu avea nicio legătură cu deciziile aberante din cazul anchetei de corupției la liceul Bolintineanu. Absurdistan.

Read Full Post »

Maslinii de pe muntele Rarau – medierea

Nu stiu daca va este cunoscut demersul juristilor din Parlamentul Romaniei pentru modificarea legii medierii pentru a permite avocatilor si notarilor sa fie mediatori “de facto”.

Nu stiu, pe de alta parte, cat va este de cunoscut conceptul de mediere. Nu stiu cati dintre voi ati accepta sa mergeti cu rivalul la mediator in loc sa va adresati justitiei.

Ideea introducerii medierii in Romania a avut loc la presiunea UE si a fost “inghitita” ca o solutie, alaturi de arbitraj, pentru diminuarea cheltuielilor sistemului judiciar, metodele alternative de rezolvare a conflictelor nefiind sustinute de la bugetul de stat.

Insa, contrar perceptiei, medierea nu este o activitate juridica. Nu are cu nimic mai mult de-a face cu legea decat orice activitate liberala comuna cum ar fi stomatologia, sa zicem, sau consultanta financiara, adica singurul lucru comun cu justitia este sa nu incalce legislatia. Dar daca nu are nimic de-a face cu ea, de ce se baga peste justitie, veti intreba si de ce atata tevatura in a nu le permite avocatilor sau notarilor sa fie mediatori de facto, fara specializare? Adica putem accepta ca un oarecare cu studiile terminate la Spiru Haret la Agronomie sa fie mediator pentru ca a absolvit niste cursuri obscure pentru mediere si nu putem accepta ca un avocat sa fie mediator tocmai pentru ca nu are acele cursuri obscure?

De fapt, ce Dumnezeu, e medierea asta? Am citit zeci de articole pe tema si, pe cuvant daca am gasit vreo definitie care sa semene cu alta, dar toate conduc la aceeasi concluzie: mediatorul nu face altceva decat sa asiste partile in negociere. Nu pe o parte sau pe alta, ci pe-amandoua simultan. Singurul rol al mediatorului este sa ajute partile sa comunice pentru a gasi o solutie viabila, care sa poate fi aplicata, nimic mai mult. Ceea ce ma face sa dau dreptate celor care se opun ca avocatii sa fie mediatori de facto. Avocatii au si ei interesele lor, in a merge mai departe cu procesul, deci interesul lor nu este sa solutioneze conflictul si avocatul este al uneie dintre parti caz in care mi-e neclar cum poate sa-si pastreze impartialitatea.

Si punand cap la cap toate aceste lucruri am tras eu concluzia ca alesii nostri habar nu au ce e cu medierea asta, la fel cum se intampla cu toate lucrurile impuse de la Bruxelles.

Drept e ca societatile cu adevarat democratice cum ar fi cea americana, canadiana, cele anglo-saxone in special, dar si cea elvetiana, unde autodeterminarea (individuala, sociala, populara) reprezinta singura vointa publica reala, activa au pozitionat medierea in centrul motorului dezvoltarii sociale. Conduita cetateanului fata de conflict fiind pentru stingerea acestuia, nu pentru evitarea sau, mai rau, escaladarea lui. Doar ca Romania nu se poate lauda cu o astfel de societate si tare mi-e teama ca medierea va fi privita (asa cum se observa acum si pe bancile Parlamentului) asa cum e privita justitia de staborul tiganesc rromilor.

Si, ca sa inchei intr-o nota de vara :-), ganditi-va numai la ce cuvinte grele s-ar abate asupra Alexandrei Stan daca-si va retrage plangerea penala in schimbul unei sume frumusele de bani de la bataus.Cetateanul roman vrea dreptate, vrea sange, sa vada el condamnare … cu suspendare.

Dar gandit-va si ca fata asta alti bani frumosi s-ar putea sa nu mai castige fara ajutorul batausului.

Read Full Post »

USLul şi „reforma” justiţiei

Tensionata discuţie de la articolul precedent m-a făcut să mă gândesc că încă o discuţie pe tema justiţiei ar fi inoportună. Mai ales că vine şi weekendul şi comentatorii se moleşesc. Noi combatem bine în zilele lucrătoare, în cele libere nu dorim să facem ore suplimentare.
Am tot vorbit ieri de „reforma” lui Băsescu, de ingerinţa acestuia în justiţie, dacă procurorii, ANI, CSM şi DNA sunt arme ale acestuia.
Avem colegi „care cred că primitivul nostru președinte a vrut doar să controleze și ultima putere pe care nu o controla. Justiția.”. Nu ştiu dacă a vrut sau nu. „Dovezile” în sensul ăsta mi se par trase de păr. Oricum, dintr-un motiv sau altul ( monitorizarea europeană, recăpătarea respectului de sine a magistraţilor, conştientizarea forţei lor) nu pare să fi reuşit.
Asistăm în schimb la o compătimire naţională pe umărul celor anchetaţi de procurori, martiri ai dictaturii băsiste, oameni de mare integritate morală, căzuţi în lupta antibăsistă, antifascistă, antiimperialistă, răpuşi de hidra europeană şi mondială. Dacă te-ai uita însă atent la cei martirizaţi, ai observa că indivizii ăştia nu mai ştiu de mult (dacă au ştiut vreodată) ce înseamnă un mic dejun cu magiun şi margarină de 2 lei. Cu o regie profesionistă şi scenarii minunate, poporul aflat la limita sărăciei empatizează cu toţi guşaţii parveniţi. Se creează impresia de stare de asediu, orice pensionară ajungând să creadă că este monitorizată, ascultată, oprimată de justiţia lui Băsescu.
Orice pas greşit al procurorilor este trâmbiţat, umflat, mediatizat la maxim. Orice decizie a judecătorilor ce afectează fosta Opoziţie, actuala Putere, este dezbătută isteric, „explicată” prin prisma unor legături obscure cu preşedintele sau, dacă acestea nu există nici măcar la nivel de strămoşi, prin slaba calitate umană a magistraţilor care fie acum 20 de ani arestau nejustificat, fie acum 30 de ani îşi băteau copiii, fie au furat ascuţitori în clasa I.
Se dă senzaţia astfel de stare de necesitate, de catastrofă ce stă să se prăbuşească pe capul nostru.
Poporul trebuie să se apere, poporul aşteaptă măsuri ferme, sistemul imunitar trebuie să intre în acţiune. Cum se procedează în astfel de situaţii?
Simplu, cum se procedează de sute de ani. Atunci când democraţia, ţărişoara, când prezentul, viitorul şi chiar trecutul (!) statului sunt în pericol, ori se limitează drepturile la unii, ori se măresc la alţii.
Aşa se ajunge la superimunităţi parlamentare.
Parcă-l văd pe nea Gigi Becali, membru marcant al Comisie Juridice, stabilind vinovăţia confraţilor parlamentari la primirea rechizitoriului de la procurori:” „Mie nu-mi place să citesc, că-mi lăcrimează ochii, mă-nţelegi, mă dor ochii…ia spuneţi, pe cine judecăm noi aicişa? Să nu ne spună nouă procurorii ce şi cum, că nici io şi nici Mihai Viteazu, colegu’
meu, n-am mâncat cu iei urdă proaspătă…închide, fă, reportofonul…te iei la ceartă cu mine?! Că dacă-ţi bag un cap în gură…”

Tot vorbim de „reforma” lui Băsescu. De 10 ani vorbim de ea şi de dictatura băsesciană.
Nu vreţi să vorbim ACUM de „reforma” USLului şi de democraţia care ni se pregăteşte?

http://www.gandul.info/puterea-gandului/cand-puterea-se-spala-pe-dinti-10485105

http://www.gandul.info/puterea-gandului/executie-prin-vot-10483018

Read Full Post »

Traian Băsescu și „reforma” justiției

Interesanta discuție purtată de pierre și Bibliotecaru m-a făcut să mă gândesc că o discuție pe tema Justiției ar fi cât se poate de oportună.

Pe de o parte sunt Traian Băsescu, Monica Macovei și cei ce susțin că în România a avut loc o reformă a Justiției, iar de cealaltă parte sunt Adrian Năstase, Victor Ponta si cei care susțin că de fapt a fost doar praf în ochi pentru a masca lupta pentru putere.

Departe de a mă considera imparțial, eu recunosc cinstit că mă număr printre cei care cred că primitivul nostru președinte a vrut doar să controleze și ultima putere pe care nu o controla. Justiția.

Iar pentru asta nu a ezitat să intimideze și să amenințe membrii CSM. Astfel încât, care după așa zisa reformă a justiției, aceeași membri au devenit de neatins. Practic nimeni nu mai poate pune în discuție deciziile lor, din motive de… independență.

Îi provoc pe cei care susțin punctul de vedere al lui Traian Băsescu, pe pierre și d’Artagnan în primul rând, să explice de ce ÎNAINTE de așa zisa reformă, membrii CSM puteau fi intimidați și amenințați de ȘEFUL STATULUI, iar după „reformă”, nu mai avem voie să ne îndoim de niciuna din deciziile noilor membri CSM.

Până atunci, eu sunt de acord cu punctul de vedere al lui Victor Ponta: „Nu a fost nicio reformă în Justiție, totul a fost o chestiune la vârf, de imagine și de putere. Problema sunt cele trei milioane de dosare și cei care se judecă trei ani în România. Reforma în Justiție o să fie doar atunci când pe cei care se bat cu bâte și pistoale îi arestăm, iar ceilalți să se judece în stare de libertate și atunci, când spune judecătorul, da, îi arestăm”

Pierre, d’Artagnan, vă provoc să spuneți de ce a fost nevoie de arestarea „preventivă” a lui Dinu Patriciu, Puiu Popoviciu, Gigi Becali, Florin Costiniu, ș.a.m.d. Vorbim de Justiție sau de intimidare și stat totalitar?

PS: Nu mai reiau argumentația condamnării lui Adrian Năstase. Cred că am fost cu toții de acord că a fost ridicolă.

Read Full Post »