Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘respect’

Programe economice

Programul economic al USL: jos Băsescu!

În linii mari, cam aceasta este strategia economică cu care USLul vrea să ne scoată din criză. Ce s-ar întâmpla dacă, Doamne fereşte, Băsescu ar da mâine colţu’, nu ştiu sigur! Ar rămâne probabil fără strategie economică. Totuşi, după primele momente de dezorientare, cred că s-ar reorienta rapid la o variantă a programului economic original, bazat pe componentele Boc şi MRU.
Am observat că membrii de partid şi simpatizanţii prezenţi la mitingul USL, adică întreg Poporul, dacă e să mă iau după declaraţiile lui Antonescu (nici acum nu-mi explic cum au intrat atâtea milioane în acel stadion!?), înţeleg în detaliu premisele unei creşteri economice sănătoase, de vreme ce numai anunţul doctrinei economice preferate “Jos Băsescu!” îi scotea din apatie. Ar mai fi o condiţie, Europa să stea dracului la ea acasă, să nu ne mai încurce în sprintul nostru economic. Nişte incompetenţi băgăcioşi.
Ca o constatare, este formidabil de câtă armată are nevoie Opoziţia…ăăă…Puterea…de fapt Puterea aflată, curios, într-o continuă Opoziţie, să se lupte cu maleficul preşedinte, cel ce se opune progresului economic.
Câtă frunză, câtă iarbă! Partide mai mari şi mai mici, televiziuni de stat, televiziuni private, moguli, analişti, ziare, Guvern, ICR, ONG, intelectuali. Oieri.

Programul economic al PDL: sus Europa!

Europa îi iubeşte. Sunt copiii din fundul clasei, niţel repetenţi şi cu gură mare, dar care plac Europei. Mai ales când varsă în puşculiţa clasei nişte mărunţiş. Au în fruntea lor un bătăuş zâmbăreţ şi…norocos. Golănaşii de lângă ei, care au crescut acum mari şi au tupeu de deranjează până şi ora de democraţie, sunt atât de bombalăi încât se faultează singuri atunci când vor să-l caftească pe bătăuşul cel hăhăitor. Când fug cu bâtele după individ, se împiedică de nişte bănci uitate neregulamentar ( de ei!) pe traseu şi pe urmă se miră că d-na profesoară i-a urecheat.
Programul economic al PDLului zice-aşa:

♫ Mă iubeşte Europa,
Si e moartă dupe mine,
Toata ziua imi sade pe cap,
Nu stiu ce sa fac
Ca sa scap

Dom’ne, Europa mă cere, Europa mă vrea,
Zice ca îi place destinctia mea,
Eu nu stiu ce-i aia,dar daca-o vrea
I-o dau pa toata, ce sa fac eu cu ea? ♫

Programul meu economic

Eu nu sunt de acord cu niciunul dintre programele economice mai sus menţionate. Oamenii ăştia s-au rupt de realitate. Eu aştept de la ei cu totul altceva, nici „Jos Băsescu!“, nici „ Noi suntem Europa!”. Aceste două ţinte economice nu fac parte din agenda mea personală. Dacă vor votul meu, aştept de la cele două blocuri politice mai multă maturitate, oferte cu adevărat viabile, promisiuni ferme, serioase.
De exemplu, doresc să mi se garanteze că eu, dArtagnan, muschetar al regelui, nu va trebui să mai muncesc vreodată. Sau dacă, prin absurd, voi mai pune mâna pe sabie (doar pentru a o da cu vaselină, să nu ruginească!) voi avea spor pentru condiţii grele de muncă. Cu alte cuvinte vreau să mi se respecte dreptul de a nu munci.
Mai doresc o pensie babană.
Vreau respect.
Mai vreau autostradă de la casa mea până la piaţă. Vreau şi pentru Planchet, cel cu casa la ţară , un drum asfaltat, judeţean, de la sufragerie până la WCul din fundu’ curţii.
Vreau paranghelii plătite din banii publici: de ziua muschetarilor, de ziua oraşului, de ziua recoltei, a vinului, a berii, a coniacului, a ginului tonic, de ziua mea, a ta şi a lui, de alte zile festive pe care le mai doreşte reprezentantul meu politic personal. Vreau şi Vanghelioane. Mai vreau pungi de făină şi zahăr. Vreau găleţi.
Vreau să mi se dea.
Vreau să primesc titlul de “doctor”. Dacă mă gândesc bine, doresc şi o diplomă că sunt cel mai deştept individ din circumscriţia mea electorală. Tot în ea să se specifice clar că sunt cu muuult mai deştept decât politicianul care mă va reprezenta. Care politician să recunoască în faţa mea că e mai prost decât mine (asta-i pentru confortul meu intelectual).
Vreau să mi se garanteze că voi trăi 100 de ani. Că voi fi sănătos chiar dacă voi fuma, mânca şi bea ca spartul.
Doresc să mi se spună că sunt l’ombelico del mondo, că sunt piesă grea, că pot influenţa soarta lumii şi eclipsele de lună. Că votul meu este important, decisiv. Că sunt mai influent decât Merkel. Că prim ministru Franţei vrea să fie pretenar cu mine. Că Obama-mi cere numărul de telefon.
Toate astea le vreau pentru că am drepturi: sunt cetăţean european! Planetar şi universal. După 20 de ani de capitalism şi alegeri democratice nu mai sunt un fraier, ştiu exact ce să cer de la politiceni.

Acum, după ce am făcut public programul economic care va primi votul meu, sunt convins că politicienii vor veni buluc la uşa mea pentru a-mi înainte ofertele lor electorale. Că doar nu-i doare gura să promită.
Şi cine nu are drept logo

să nu se mai obosească să vină la mine.

Reclame

Read Full Post »