Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Rusia’

Discuția de zilele trecute cu macgregor despre ce se întâmplă la nivel macro, m-a determinat să-mi fac un pic de curaj și să mă uit pe datele macroeconomice din ultimii ani. Ca de obicei sursa cea mai credibilă este tot WorldBank, dar am aruncat o privire și pe datele OECD. Ca o paranteză, cele două seturi de date diferă substanțial, dar presupun că diferențele provin din referința utilizată.

Spre exemplu, setul de date OECD pentru evoluția GDP (Produs Național Brut) 2007-2016 pentru Grecia, România, Polonia și Rusia arată astfel (cifrele sunt în miliarde de dolari):

Year 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Greece 323 341 337 313 290 279 286 287 285 287
Romania 280 334 326 347 364 380 396 413 436 462
Polonia 639 698 735 802 869 907 940 977 1020 1055
Rusia 2535 3070 2952 3123 3441 3625 3656 3721 3470 3397

Ceea ce ar însemna că i-am depășit pe greci în 2010 și că la ritmurile de creștere actuale economia noastră va fi cam de două ori mai mare decât a lor în următorii 2-3 ani. Ceea ce sună plauzibil dacă ne gândim că grecii sunt în recesiune de vreo 7 ani în timp ce noi am fost afectați în 2009 (momentul în care criza s-a simțit și la noi prin retragerea investitorilor), dar apoi am avut (și avem) rate de creștere robuste.

În mod surprinzător, datele World Bank (mult mai utilizate ca referință) arată o situație diferită (cifrele sunt tot în miliarde de dolari):

Year 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Greece 318 354 330 299 287 245 239 236 194 194
Romania 171 208 167 167 185 171 191 199 177 186
Polonia 429 533 439 479 528 500 524 545 477 469
Rusia 1.299 1.660 1.222 1.524 2.031 2.170 2.230 2.063 1.365 1.283

Reprezentate grafic (de către Google) arată astfel:

Acum se poate observa prăbușirea economiei rusești în 2015 cu O TREIME față de 2014! Iar scăderea continuă și în 2016. Mă întreb cât timp poate funcționa Rusia în modul acesta fără să colapseze.

O altă observație interesantă este că și noi și polonezii am avut căderi abrupte în 2015 față de 2014, ca și rușii. Nu de aceeași amploare, dar oricum foarte semnificative – peste 11% la noi și 12.5% polonezii. Sincer eu nu îmi amintesc de vreo „prăbușire” a indicatorilor macro-economici la noi, chiar dacă în 2015 au avut loc protestele legate de incendierea clubului Colectiv ce au culminat cu demisia guvernului Ponta în noiembrie 2015. E un pic de voodoo aici, dar poate cineva va avea răbdare să descopere de unde provin diferențele dintre setul de date OECD și cel WorldBank și mai ales de unde provine prăbușirea GDP-ului la noi și polonezi în 2015. La ruși e explicabil prin prăbușirea prețului petrolului. Idee enunțată Soros, dacă vă mai amintiți („George Soros: U.S. could tap oil reserves to punish Russia” – Berlin, 20 mar 2014).

The U.S has yet to use a weapon in its economic arsenal in its dispute with Russia over Ukraine. The administration could release oil from the Strategic Petroleum Reserve, in a bid to reduce global oil prices and damage the Russian economy, says billionaire investor George Soros – though he hopes it doesn’t come to that.

UPDATE: Citind însă mai cu atenție ce a zis Soros… vă las pe voi să descoperiți cealaltă perspectivă.

UPPDATE2: Hai că nu am răbdare. Cine știe când mai am timp să mai scriu pe blog.

Dacă te uiți din avion la marile puteri economice, îți cam dai seama despre cine cui i-o trage.

Situația GDP (conform World Bank) arata așa în 2008 (ante-criză):

  1. EU – 19.2 T$
  2. SUA – 14.7 T$
  3. China – 4.6 T$

În 2009 (se simte criza):

  1. EU – 17.0 T$
  2. SUA – 14.4 T$
  3. China – 5.1 T$

A naibii criză! Generată de decizia absurdă a lui Bush de a crește subvențiile pentru garantarea DE CĂTRE STAT a creditelor pentru subprimi la 24% din totalul creditelor! Deci UE încasează pierderi 2.2 T$, iar USA de doar 0.3.

Cu chiu cu vai EU își reia creșterea și în 2014 situația arăta astfel:

  1. EU – 18.6 T$
  2. SUA – 17.4 T$
  3. China – 10.5 T$

Pentru ca în 2015, Grecia având ca ministru pe eminentul matematician Yanis Varufuckis, fost profesor (timp de aproape un an – 2013) la Lyndon B. Johnson School of Public Affairs at the University of Texas at Austin, să încerce să forțeze creditorii europeni să renunțe la o parte din datoria publică. Soluțiile lui Varufuckis sunt în cel mai bun caz naive, iar în cel mai rău tâlhării pe față.

In March 2015, the Wall Street Journal pointed to several tensions between Greece and the other Eurozone countries, saying that some countries feel they have taken the „tough medicine” and the €195 billion owed is not insignificant. Further, they stated other governments have philosophical differences with Varoufakis and his Anglosphere and Keynesian leanings. Peter Ludlow said Varoufakis and his colleagues „turned instinctively… to the U.K. and the U.S. even before they called on the European Left.” (Wikipedia)

Rezultatul se vede în 2015:

  1. SUA – 18.0 T$
  2. EU – 16.3 T$
  3. China – 11.2 T$

Deja creșterea spectaculoasă a Chinei începe să pună probleme tot mai mari și ca atare focusul SUA se mută dinspre Europa către China. În mod „neașteptat” în iunie 2015, continuând până în februarie 2016, bursa chineză o ia razna și marile companii cotate pe bursa chineză pierd cam o treime din valoare.

În 2016 situația arată astfel:

  1. SUA – 18.6 T$
  2. EU – 16.4 T$
  3. China 11.4 T$

Practic ambele superputeri ce rivalizează cu SUA sunt în stagnare, în timp ce liderul crește voios. Mă întreb ce noi surprize ne va aduce 2017. Deja se conturează două conflicte convenabile pentru SUA:

  1. cel cu Rusia, de la granițele estice ale Europei;
  2. cel cu Coreea de Nord din imediata vecinătate a Chinei.

Norocul este că Trump face praf acordul de liber schimb cu Canada și Mexicul. De obicei genul acesta de măsuri produc pagube comparabile cu războaiele. Însă este posibil ca noile cheltuieli militare acceptate de statele europene membre NATO să mute pierderea tot la UE.

PS: F16 vechi și rachete Patriot care nu funcționează viiiindeeem! Luați repede până nu vă atacă rușii. E drept că maidanul ucrainean a fost creația Victoriței Nuland, cunoscută și ca Mrs. „Fuck the EU”, dar cui îi mai pasă.

Anunțuri

Read Full Post »

Joi seară, în timp ce Donald Trump lua cina la Mar-a-Lago cu Xi Jinping, Președintele Chinei, în Siria, armata Statelor Unite a atacat pur și simplu Siria. Fără declarație de război, fără niciun avertisment sau ultimatum.

Recunosc că sunt pur și simplu siderat. Drept internațional!? Donald Trump a făcut pur și simplu pipi pe legislația internațională. Lucru pe care rușii s-au grăbit să-l puncteze, cerând o întâlnire de urgență a Consiliului de Securitate al ONU.

Lucrurile pot evolua către un război între SUA și Rusia în Siria, care ar putea să se extindă și în alte zone (cum ar fi Europa de Est).

Cum nu mă pricep deloc la drept internațional m-am gândit să-i las pe cei ce înțeleg mai bine decât mine, să-și dea cu părerea despre ce se întâmplă în Siria.

Mă mărginesc să postez o imagine (din Wikipedia) cu facțiunile ce luptă în Siria și aliații lor.

Read Full Post »

Discutam astăzi cu un coleg despre cine va fi viitorul prim ministru al României. Spre surpriza mea a pomenit un nume pe care l-am mai auzit tangențial: Calin Georgescu.

Am început să caut mai multe informații despre aceastaă posibilitate. Și am găsit (în ordinea Google):

1) Sputnik Moldova (14 iunie 2016): „Dr. Călin Georgescu va fi viitorul prim-ministru”

Arhicunoscut şi apreciat în afara țării, susținut pe plan internațional să fie primul-ministru al României, profesorul Georgescu se lovește însă de cozile de topor de la București care i-au adus pe români în ultimul grad de decadență și subdezvoltare.

2) Russia Today (14 iunie 2016): „Dr. Călin Georgescu va fi viitorul prim-ministru al României”

Dr. Călin Georgescu este, acum la începutul mileniului III, cel mai mare expert în dezvoltare din toți câți există în lume. Doctorul Georgescu asta știe să facă: să elaboreze strategii de dezvoltare şi să creeze nivel de trai ridicat în orice țară a lumii, indiferent de poziția geografică şi de resursele naturale pe care le are. Conferințele dumnealui arată în același timp o personalitate cu o cultură bine structurată şi un diplomat de talie mondială cum probabil România nu a mai avut în ultimul secol. Cunoscător în amănunt al doctrinelor politice şi economice, dar şi extrem de informat în privinţa trendurilor geopolitice, doctorul Georgescu, fără îndoială un strateg absolut, știe mai bine decât oricine încotro se îndreaptă lumea şi dacă România are sau nu viitor.

3) Nasul TV (9 noiembrie 2015): Pe cine ar vrea Dan Puric prim ministru | “Eu l-am propus pe Călin Georgescu. E un spirit cinstit, incoruptibil care nu are niciun lucru de corupție pe CV”

“Eu l-am propus pe Călin Georgescu. A fost în structurile ONU 17 ani. E singurul om care are o strategie de dezvoltare. E primul care a tras alarma că spre 2020 se va trece la criza de hrană și apă, a subliniat fondul de aur al țării. E un spirit cinstit, incoruptibil care nu are niciun lucru de corupție pe CV. Pe Călin Georgescu l-am propus ca prim-ministru”, l-a descris Puric pe Georgescu, în cadrul emisiunii „Ultimul Cuvânt”, moderată de Cătălin Striblea și difuzată de B1 TV

4) Buciumul.ro (Mediafax 3 nov 2016): „Comunicat. Societatea civilă cere: CĂLIN GEORGESCU – PRIM-MINISTRU!”

Noi, Federația Societatea Civilă Românească, constituită din 12 entități juridice reprezentative la nivel național care au încheiat mai multe parteneriate și protocoale de colaborare cu ONG-uri din educație, sănătate, cultură, energie, diplomație și din mediul de afaceri, reprezentând interesele a peste 3 milioane de cetățeni profund nemulțumiți de felul în care arată astăzi țara, facem apel către clasa politică să ia în considerare propunerea societății civile pentru funcția de Prim-ministru al României, în persoana domnului Călin Georgescu.

5) Active News (29 Noiembrie 2016): „Dr. Călin Georgescu: Proiectul înseamnă întoarcerea la Hristos. Vreau ca poporul român să trăiască în demnitate și prosperitate, să NU mai fie sluga nimănui, să păstrăm linia neamului. UE pentru moment este un maldăr de cioburi”

Se zicea despre Călin Georgescu că este membru al „Clubului de la Roma” ca și Mugur Isărescu. Din câte știu eu, a fost dat afară acum câțiva ani pentru că a folosit numele și reputația Clubului într-un mod inadecvat. Însă se pare că a uitat să-și aducă la zi CV-ul.

Dacă PSD-ul îl propune sau Johannis îl nominalizează, înseamnă cu suntem din nou în orbita Rusiei. Ca și Ungaria, Grecia, Bulgaria, Serbia, șamd. E o foarte bună ocazie de văzut, care sunt organizațiile și oamenii care fac jocul Rusiei.

PS: Mor de curiozitate să știu ce va zice Ion Iliescu.

Read Full Post »

Mulțumesc pentru sfat mac gregor. M-am gândit să împac și capra și varza. Inițial am vrut să scriu despre „La Raci” (tot în Herăstrău), dar acum câteva zile m-am întâlnit cu câțiva colegi de facultate la un restaurant cu terasă, care ar trebui pomenit. Mâncarea nu m-a impresionat din cale afară. Nu pentru că nu ar fi fost bună, ci pentru că nu am comandat nimic special. Doar salate (vinete, varză, grecească), mușchi de vită și mici. În ce mă privește m-am distrat cu salatele și doi-trei mici. După „rib-eye-ul medium-rare” de la Osho, nu prea mai am curaj să comand vită în altă parte, ca să nu fiu dezamăgit. Am încercat o dată la „Vaca Muuu” în Floreasca și am fost tentat să o las întreagă pe farfurie.

Apropo de friptura de vită, mă aduc la disperare cei care o comandă „well-done” (bine făcută). Mai bine mănânci pingele. Sunt restaurante care descriu cum trebuie să arate (și să se simtă aroma la) friptura de vită în funcție de cât de tare e gătită. Începe cu „blue” (aproape crudă), care mi se pare cam mult și mie și se sfârșește cu „well-done” (bine făcută). Aici în loc de descriere apare „vă rugăm să comandați pui”.

Revenind „La Patru Anotimpuri”, mi-a plăcut servirea și mai ales terasa generoasă unde poți să discuți liniștit fără să-ți fie teamă că te aud cei de la masa vecină. Sau măcar așa am crezut noi. Însă sunt câte unii pe care-i roade curiozitatea din cauza „job description”-ului. Dar o să ajung și la asta. La întâlnire au participat: decanul unei facultăți tehnice (oare care?), doi patroni de mici companii IT&C, un minitehnicus din aceeași zonă, un bancher de investiții (de ce o fi făcut facultate tehnică?) si un înalt funcționar al unei organizații multinaționale pe care prefer să nu o numesc.

(va urma – am fost recrutat de urgență ca bodyguard la o expediție de shopping la… Craiova)

Am reușit să mă întorc fără să o iau razna. Timp de vreo două ore am păzit „capturile” celor 4 doamne pe care le-am însoțit la shopping, încercând să conving celelalte doamne din magazin că respectivele haine, genți, pantofi, ochelari, etc, sunt deja pregătite pentru a fi probate si achiziționate. Deși dădeau din cap că înțeleg, tot nu se puteau abține să nu le pipăie, să le ia de pe umeraș pentru a se uita la ele și a le proba, măcar și vizual. Doamne… shopping ăsta e o boală tare grea la femei.

Mă rog… totul e bine când se termină cu bine. Să mă întorc la geopolitica de restaurant. Am început prin a-l bârfi pe Erdogan. Pare că în Turcia lucrurile au luat-o complet razna. Începând cu oameni bătuți pe stradă de vigilantes musulmani pentru că au îndrăznit să se plimbe prin Istambul cu prietena, fără a fi căsătoriți și fără ca respectiva domnișoară să aibă fața acoperită. Mie personal mi se pare cam ciudat. Aveam senzația că doar femeile căsătorite trebuie să aibă fața acoperită. Sau poate că respectiva era căsătorită și cel ce o însoțea nu era soțul. Mă gândesc cu groază ce s-ar fi întâmplat dacă expediția de shopping de azi ar fi fost la Istambul și nu la Craiova. Probabil că am fi fost lapidați.

Un alt zvon (încă nu m-am apucat să-l verific) este că în Turcia au loc exproprieri subite, de genul celor din anii ’50 de la noi. Bandele de vigilantes dau buzna în casă și te anunță că ai fost expropriat și că trebuie să-ți iei lucrurile și să pleci. Fără vreo decizie legală, fără nimic. Doar forță brută. Dacă stau bine să mă gândesc, s-a mai întâmplat asta. În anii ’30 în Germania, când cămășile brune făceau cam același lucru. Pare că suntem condamnați să retrăim istoria.

Erdogan se visează sultan al Imperiului Otoman renăscut. În înțelegere cu Rusia și Iranul au creat o altă structură de putere zonală. Statele Unite, care s-au îndepărtat de Arabia Saudită, considerată responsabilă de finanțarea lui 9/11, au încercat o apropiere de Iran. Pare-se că fără prea mare succes, dacă ne uităm la direcția în care au evoluat lucrurile. Alianța improbabilă dintre Rusia, Iran și Turcia pare să fi devenit devenit realitate, schimbând complet raportul de forțe din zona Mării Negre. NATO ar avea serioase probleme în a mai controla Rusia într-un eventual război zonal, dacă Turcia și-a schimbat direcția.

Iar Rusia și-a încordat aproape imediat mușchii (trupele staționate) în Transnistria, executând „exerciții militare” pe malul drept al Nistrului într-o perioadă când legal acest lucru nu era permis, conform guvernului de la Chișinău. Din păcate, în ciuda eforturilor lui Anatol Şalaru, ministrul Apărării al Republicii Moldova, de a consolida relația cu NATO, pare-se că restul guvernului, ca și majoritatea populației preferă „neutralitatea”. Ceea ce este o tâmpenie cruntă, când ai trupe rusești în republica transnistreană.

Mă întreb dacă NATO ar avea cum să intervină în cazul unui conflict Moldova-Transnistria/Rusia. Probabil că nu. Ca și în cazul conflictului din estul Ucrainei sau al ocupării Crimeei, ar fi probabil doar un martor mut al unui conflict la care nu poate lua parte. Iar războiul s-ar muta la granițele României.

Practic România are în vecinătate doar prieteni și aliați ai lui Putin: Ungaria, Serbia, Bulgaria, Grecia și mai nou Turcia. În cazul unui conflict, probabil că am fi ocupați înainte să putem să reacționăm. Iar Uniunea Eupeană pare a fi mai ocupată cu propriile probleme („terorismul” în primul rând) pentru a fi în stare să ajute o țară de la periferie. Foarte probabil, ne-am afla în situația Cehiei la începutul celui de-al doilea război mondial. UE ar condamna ferm actul de agresiune și ar impune noi sancțiuni Rusiei. În cel mai bun caz am fi în situația Poloniei, prin declararea unui război care de fapt a și pornit. Iar rușii nu ar ezita să folosească arme nucleare „tactice” pentru a elimina, de exemplu scutul de la Deveselu și/sau bazele NATO de pe teritoriul României și Poloniei. Singura speranță vine tot dinspre NATO și SUA. Cel puțin cât timp nu este Donald Trump președinte.

Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât mai mult mi se pare că trăim un coșmar în desfășurare. Încerc să mă gândesc ce se mai poate face. Și nu prea am multe idei.

Read Full Post »

În Siria s-a deschis magazinul cu noutăți. Superofertă la rachetele sol-aer rusești. Cumpărătorii pot testa produsele înainte de cumpărare. Firește pe F16-urile vechi care trebuie schimbate. Black Friday la tehnica militară va dura cel puțin până la sfârșitul anului. Sfârșitul anului viitor.

Fotografiile de mai jos sunt din articolul BBC.

Se pare că britanicii vor să le încerce și cu noile F35: „Britain is to speed up the purchase of new fighter jets to step up its „aircraft carrier punch” Chancellor George Osborne says, as the government prepares to outline defence spending.”

Ce sezon bun la vânzările de armament. Dacă aveți bani de investit, companiile militare ar trebui să fie investiții sigure.

Din păcate s-au trezit cam târziu și noile F35 vor fi gata până în 2023. Prea târziu pentru sezonul acesta.

Totuși nu mă pot opri să nu observ ce bine prinde câte un atentat la momentul potrivit. De pe site-ul f35.com: „UK to Buy More F-35 Jets, Boost Anti-Terror Budget”

Britain plans to increase the number of stealth fighter jets it can launch from aircraft carriers over the next decade and boost anti-terrorism spending by 30 percent, finance minister George Osborne said on Sunday.

Osborne is due to announce on Wednesday the details of spending cuts which, according to International Monetary Fund data, rank as the most aggressive austerity plan among the world’s rich economies between now and 2020.

Ahead of that, the government will on Monday set out a five-year defense strategy.

Deci s-a înțeles. E buget de austeritate. Se măresc cheltuielile cu „terorismul” cu 30%. Păi de banii ăștia puteau să dărâme complet turnul Eiffel, nu să împuște doar niște rockeri fraieri la un concert.

Din păcate ideea mea cu investițiile în companiile de armament e fumată. Lockhead Martin a crescut deja de la 87$ la începutul lui 2013 la 225$ în prezent. Și Boeing a crescut de la 70$ la 147$, Northrop Grumman de la 66$ la 188$, în mai puțin de doi ani.

Probabil că vor mai crește, dar crema de pe tort s-a dus deja. Și depinde cum vor performa „jucăriile” în poligon în Siria.

Mă gândesc doar la fraierii ăia de sirieni, transformați în poligon de încercări. Acum e mai clar la ce folosește un ISIL. Asta investiție genială. Îmi pare rău pentru cinism, dar mă apucă scârba.

Și când mă gândesc câți fraieri au sărit după „vineri 13″…

Read Full Post »

Am mai citit un capitol din „Dezinformarea” lui Pacepa. E incredibil omul ăsta. Cred că e în ADN-ul lui să încerce să transforme albul în negru și invers. Ceea ce mi se pare cu adevărat interesant este „DE CE?”. Și secundar, mi se pare interesant să studiez „sursele” pe care le citează.

Spre exemplu în capitolul despre „Necrofagia politică a lui Hrusciov” (capitolul 26) scapă faptul că Aleksandr Saharovski (fost consilier al spionajului sovietic în România, cel ce l-a interogat pe Lucrețiu Pătrășcanu și cel ce l-a propulsat pe Pacepa în elita spionajului românesc), șeful KGB (1955-1970), i-a înmânat lui Pacepa (ajuns șeful spionajului românesc) discursul lui Hrusciov din 1956 în care acesta expune toate crimele lui Stalin, „transformându-l dintr-un sfânt rus într-un măcelar nemilos” (expresia îi aparține lui Pacepa).

Ideea lui Pacepa a fost că discursul a fost „strecurat” de el către Mossad și de acolo către CIA, de unde a ajuns în paginile lui New York Times.

De ce naiba era nevoie să-l strecoare cineva? Când el „a fost dezbătut de toate organizațiile partidului comunist și toate organele de presă din blocul sovietic”, după cum recunoaște și Pacepa câteva paragrafe mai încolo?

Al doilea lucru frapant se referă la transformarea lui Hrusciov dintr-un reformator la Rusiei și un partener de dialog al vestului într-un criminal. Procesul relatat de Pacepa pare a fi identic cu ceea ce a pățit Ceaușescu 15 ani mai târziu din cauza „defectării” lui Pacepa.

În 1957 și 1959, un asasin KGB, Bogdan Stașinski, a ucis doi dizidenți ucrainieni. Ulterior, în urma „defectării” în 1961 a acestuia la americani, Stașinski este judecat în octombrie 1962 în Germania de Vest, iar procesul lui devine procesul lui Hrușciov.

La sfârșitul procesului ce a durat doar 7 zile (8-15 Octobrie 1962) și în urma căruia Stașinski a primit o condamnare de doar 8 ani, fiind declarat doar complice, acesta declară: „Am vrut să fac cunoscut lumii modul în care coexistența pașnică a lui Hrusciov funcționează cu adevărat în practică”.

De fapt Hrusciov fusese doar INFORMAT de asasinat.

Vă mai amintiți ce s-a întâmplat în (13-18) octombrie 1962? Hrușciov a oprit criza rachetelor cubaneze ce putea să se transforme într-un război mondial, cedând în fața lui Kennedy.

Tare ciudate „coincidențele” acestea…

[va urma]

Read Full Post »

M-am întors în sfârșit din concediu și am nimerit în plin război informatic. Cyberwar. „Viruși pregătiți să atace exclusiv 12 bănci românești„…

„IBM a descoperit o versiune de malware Tinba v3 configurată pentru a ataca exclusiv 12 bănci din România, iar un expert în cyber intelligence al companiei americane recomandă instituţiilor de credit să-şi informeze clienţii şi să colaboreze cât mai bine cu furnizorii de securitate antifraudă.” – nu zău, mi-am spus, ce furnizori de securitate antifraudă? Nu cumva chiar IBM?

Ca să ne înțelegem, „virusul” e de fapt un „troian”, adică un fișier atașat care așteaptă să-l deschizi. Fie un executabil, fie un „doc” sau un „xls” cu „macro”-uri, care îți infectează calculatorul la deschiderea fișierului. Mulțumim pe această cale companiei Microsoft pentru ajutorul acordat producătorilor de viruși și bineînțeles producătorilor de anti-viruși, precum specialiștilor în securitate cibernetică.

Oricum „virusul” nu se ia singur. Așteaptă un guguștiuc, care să deschidă fișierul „infectat”. Dacă folosiți GMail, șansele sunt minuscule să pățiți ceva, pentru că Google trimite astfel de mesaje direct în spam, cu eticheta „virus – a nu se deschide!” și nu te lasă să downloadezi fișierul păcătos. Doar dacă ești perseverent reușești să-ți îmbolnăvești computerul.

Citind articolul despre „virușii” care atacă băncile românești, am găsit un alt articol incomparabil mai interesant: „Agenţia Naţională americană pentru Securitate (NSA) a dezvoltat programe informatice de tip malware, pe care le utilizează la scară foarte largă pentru a pirata date din milioane de calculatoare” și brusc m-am întrebat cine o fi NSA-ul românesc. SRI? Sau STS? Mă rog, nu mai contează, cu siguranță serviciile noastre nu se ocupă cu astfel de mizerii.

Într-una din zilele trecute, am ieșit la masă cu câțiva foști colegi de facultate, actualmente profesori, oameni de afaceri, bancheri și chiar și un diplomat. Trecând peste eterna luptă anti-corupție, necesară dar aiurea executată, am ajuns să discutăm despre ce se mai întâmplă afară.

Contextul geopolitic zonal este din ce în ce mai complicat, cu o Rusie tot mai hotărâtă să-și apere sfera de influență de expansiunea NATO și cu o Uniune Europeană mult prea neomogenă din punct de vedere economic și cultural pentru a funcționa ca o singură entitate.

Nici la nivel global lucrurile nu sunt mai simple. Statele Unite și Uniunea Europeană, cei doi parteneri economici și militari care au dat echilibru și stabilitate relațiilor internaționale din ultimii 70 de ani încep să aibă priorități diferite. În timp ce UE încearcă să-și rezolve problemele economice ale statelor din sud (Grecia, Spania, Italia), Statele Unite își mută centrul de interes către Asia-Pacific, unde o nouă superputere, China, tinde să schimbe echilibrul tradițional de forțe. Poate că și acest lucru explică disperarea cu care SUA s-a chinuit să ajungă la un acord cu Iranul, chiar cu prețul șubrezirii relației tradițional bune cu Israelul.

Deocamdată, tensiunile din zona geopoliticului s-au transformat într-un război în toată regula în Internet. Bănci și instituții publice sunt „testate” și „hack”-uite zilnic. În unele cazuri, cei afectați nici măcar nu realizează amploarea penetrărilor până când nu apare câte o prostioară de tipul „troienilor” descriși la începutul acestui articol. Moment în care cei atacați decid să-și verifice mai atent rețelele și „data-center”-urile.

În zona utilizatorilor privați, lucrurile sunt infinit mai rele. Majoritatea utilizatorilor nici nu înțeleg riscurile rulării unui program dintr-o sursă obscură (un media-player nou sau un joc găsit pe net). Practic din acel moment cel ce a scris codul este co-proprietar al calculatorului pe care este instalat programul. Asta este valabil și pentru Google, Microsoft, Apple, Adobe și celelalte firme mari care ne „furnizează” programe. Însă în acest caz, suntem oarecum protejați de un comportament abuziv de însăși reputația companiei. Nu totdeauna funcționează (să ne amintim de cazul Sony – RootKit), dar oricum este mai bine decât nimic.

Alternativa este Open Source, însă și acolo trebuie să ai încredere într-un distribuitor ca să nu fii nevoit să îți compilezi singur sistemul de operare și apoi toate programele folosite. Și oricum verificarea linie cu linie a codului sursă e practic imposibilă.

Iar lucrurile s-au înrăutățit odată cu apariția Smart-Phone-urilor și a internet/mobile banking. Practic banii din cont sunt la distanță de un „hack” de dispariție. Din acest motiv, eu personal nu folosesc internet banking-ul și folosesc mobile banking-ul doar pentru a urmări soldul contului și a transfera bani între conturile proprii (alimentarea cardului).

Mă aștept ca în perioada următoare să apară un val de „atacuri”, care să schimbe un pic modul în care interacționăm cu internetul. Ceea ce va duce, din lipsă de înțelegere, la supra-reglementare. Iar asta doar va înrăutăți lucrurile.

Read Full Post »

Older Posts »