Комиссары (sau cine ne conduce)

Realități de necontestat:

1. SRI are bugetul mult mai mare decât Parlamentul (Senat + Camera deputaților). STS are bugetul mai mare decât Senatul.
2. Numărul angajaților SRI este mai mare decât cel al angajaților fostei Securități.
3. Hotărârea CSAT din 2005 (referitoare la corupție), prin care SRI s-a implicat în anchetele DNA privitoare la corupție este neconstituțională.
4. SRI (Florian Coldea) a șantajat judecătorii Curții Constituționale încă din 2007. SRI (Florian Coldea) împreună cu DNA a reușit schimbarea a cel puțin un judecător de la Curtea Constituțională care s-a opus legii „Big Brother”.
5. Iohannis încearcă să blocheze în CSAT scăderea bugetelor serviciilor.

Metodele folosite de Băsescu, Macovei, Coldea, Covesi, Stanciu, șamd nu sunt inventate de ei. Au fost aplicate începând cu 2000 de Vladimir Putin. Sub pretextul luptei anti-corupție AU ÎNTĂRIT ROLUL STATULUI, adică exact sursa corupției.

Să ne uităm un pic la Putin:

Putin’s reasoning was all very simple: in his nightmares, he saw elite-led unrest in Russia’s far-flung regions and infighting among the Moscow elite bringing down his regime. The traumatic fragmentation of the 1990s haunted him. Demurring on corruption, he believed, was key to exerting control — or at least buying it from elites. To provide enough patronage to go around, he dramatically increased the size of the bureaucracy. From 2000 to 2012, the number of state officials increased by more than 65 percent — from 1.3 million to 2.1 million. And the number of security personnel in Russia, excluding the military, reached 2.3 million. Corrupt state officials have become the most important support group for the regime. So instead of reducing the corrupt bureaucracy or purging it, Putin decided to enlarge it. In the 1990s, business captured the state in Russia; after Putin’s ascendance, the state captured business.

Metoda brevetată de Putin pentru a lupta cu lumea liberă a fost copiată după alegerile de la sfârșitul lui 2004 de Traian Băsescu și Monica Macovei, iar după dispariția lor de către Florian Coldea și Codruța Kovesi.

Firește că oricine (Năstase, Ponta, Dragnea) ar încerca să reducă rolul organelor de represiune și să le scadă bugetele devine inamic și trebuie TERMINAT ca om politic.

Masa de manevră a Noii Securități este formată din tinerii sub 40 de ani, pentru care metodele fostei Securități sunt o poveste spusă de părinți și bunici pentru a-i speria. Realitatea corupției omni-prezente (reprezentată de Ghiță & Co) rezonează mult mai bine în mințile lor decât presupusa încălcare a libertăților constituționale.

Prima îi afectează financiar în timp ce a doua e mai mult un exercițiu filozofic. Ca urmare vor ieși bucuroși în stradă înarmați cu elefănței de pluș, pentru a manifesta împotriva „hoților din Parlament”, fără a realiza că devin de fapt susținători ai mecanismului ce i-a creat pe Ghiță, Tender, Adamescu, Urdăreanu, Păunescu, șamd. Cei care l-a rândul lor alimentează cu bani „presa liberă” a „colonelului” Turcescu.

(va urma)

Read Full Post »

Omagiu pervers lui Marx și Lenin : Pentru cine am făcut noi revoluția capitalistă – guestpost Ghiță Bizonu’

Irinel Columbeanu e reprezentativ pentru economia de piaţă românească de dinainte de criză. El, copilul unui nomenclaturist care a rămas în Guvernul României până în anul 2002, nu a fost decât un băiat de bani gata răsfăţat, care nu a făcut nimic toată viaţa.
A profitat de pe urma relaţiilor tatălui său care i-a oferit posibilitatea de a intra în acţionariatul diferitelor firme ce doreau să aibă o intrare la oficialii din executiv. Aşa s-a trezit Irinel acţionar al unei companii franceze de telefonie, acţionar la Media Pro şi în alte zeci de firme. Viaţa lui de nabab nu s-a bazat decât pe relaţiile tatălui său, un stâlp al Partidului Comunist Român care astăzi are aproape 90 de ani.
Cercetarea CNSAS (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii) a relevat faptul că acesta a fost turnător al fostei Securităţi, judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie hotărând prin decizie definitivă, laută în 2013, că Irinel columbeanu a fost turnător.
Aceasta e tipologia celui care a dominat mass-media românească vreme de aproape un deceniu, bărbatul dorit de multe femei, model de succes în societatea românească.
Sursa :http://www.eva.ro/divertisment/vedete/povestea-tragica-a-lui-irinel-columbeanu-milionarul-care-a-saracit-articol-85787.html?pagina=1

As zice ca este povestea tragica a Romaniei ..Impreuna cu milionul lui Basescu si cei 60.000 $ de la Marea Revolutie Anticomuinista ptr Propasirea Puilor de Curva Comunista si dracu cati mai stie necunoscuti si cate necunoscute (de foate felurile: umane adica in fusta si tocuri cui, non-umane da in docomente finaciare, penale, politice) cu „eroismul” lui Pacepa si „luminitele” ismaneze , toate astea se inscriu perfect in filozofeala politichiei mai ales in acea de genul marxisto-lenist vazut prin Chateaubriand : Memorires d’outre tombe :

Madame de Montcalm m’avait envoyé un sac de douze cents francs pour les distribuer à la pure race légitimiste : je le lui renvoyai, n’ayant pas trouvé à placer un écu. On attacha une ignoble corde au cou de la statue qui surmontait la colonne de la place Vendôme ; il y avait si peu de royalistes pour faire du train à la gloire et pour tirer sur la corde, que ce furent les autorités, toutes bonapartistes, qui descendirent l’image de leur maître à l’aide d’une potence : le colosse courba la tête de force ; il tomba aux pieds de ces souverains de l’Europe, tant de fois prosternés devant lui. Ce sont les hommes de la République et de l’Empire qui saluèrent avec enthousiasme la Restauration. La conduite et l’ingratitude des personnages élevés par la Révolution furent abominables envers celui qu’ils affectent aujourd’hui de regretter et d’admirer
…………….
Quant à nous, pauvres diables de légitimistes, nous n’étions admis nulle part ; on
nous comptait pour rien. Tantôt on nous faisait dire dans la rue d’aller nous coucher ; tantôt on nous recommandait de ne pas crier trop haut Vive le Roi ! d’autres s’étant chargés de ce soin
…………………………
C’est merveille en France que la contagion, et l’on crierait A bas ma tête ! si on l’entendait crier à son voisin. Les impérialistes entraient jusque dans nos maisons et nous faisaient, nous autres bourbonistes, exposer en drapeau sans tache les restes de blanc renfermés dans nos lingeries, c’est ce qui arriva chez moi ; mais madame de Chateaubriand n’y voulut entendre, et défendit vaillamment ses mousselines.

Read Full Post »

Despre „Servicii” – când albul devine negru și invers

Am mai citit un capitol din „Dezinformarea” lui Pacepa. E incredibil omul ăsta. Cred că e în ADN-ul lui să încerce să transforme albul în negru și invers. Ceea ce mi se pare cu adevărat interesant este „DE CE?”. Și secundar, mi se pare interesant să studiez „sursele” pe care le citează.

Spre exemplu în capitolul despre „Necrofagia politică a lui Hrusciov” (capitolul 26) scapă faptul că Aleksandr Saharovski (fost consilier al spionajului sovietic în România, cel ce l-a interogat pe Lucrețiu Pătrășcanu și cel ce l-a propulsat pe Pacepa în elita spionajului românesc), șeful KGB (1955-1970), i-a înmânat lui Pacepa (ajuns șeful spionajului românesc) discursul lui Hrusciov din 1956 în care acesta expune toate crimele lui Stalin, „transformându-l dintr-un sfânt rus într-un măcelar nemilos” (expresia îi aparține lui Pacepa).

Ideea lui Pacepa a fost că discursul a fost „strecurat” de el către Mossad și de acolo către CIA, de unde a ajuns în paginile lui New York Times.

De ce naiba era nevoie să-l strecoare cineva? Când el „a fost dezbătut de toate organizațiile partidului comunist și toate organele de presă din blocul sovietic”, după cum recunoaște și Pacepa câteva paragrafe mai încolo?

Al doilea lucru frapant se referă la transformarea lui Hrusciov dintr-un reformator la Rusiei și un partener de dialog al vestului într-un criminal. Procesul relatat de Pacepa pare a fi identic cu ceea ce a pățit Ceaușescu 15 ani mai târziu din cauza „defectării” lui Pacepa.

În 1957 și 1959, un asasin KGB, Bogdan Stașinski, a ucis doi dizidenți ucrainieni. Ulterior, în urma „defectării” în 1961 a acestuia la americani, Stașinski este judecat în octombrie 1962 în Germania de Vest, iar procesul lui devine procesul lui Hrușciov.

La sfârșitul procesului ce a durat doar 7 zile (8-15 Octobrie 1962) și în urma căruia Stașinski a primit o condamnare de doar 8 ani, fiind declarat doar complice, acesta declară: „Am vrut să fac cunoscut lumii modul în care coexistența pașnică a lui Hrusciov funcționează cu adevărat în practică”.

De fapt Hrusciov fusese doar INFORMAT de asasinat.

Vă mai amintiți ce s-a întâmplat în (13-18) octombrie 1962? Hrușciov a oprit criza rachetelor cubaneze ce putea să se transforme într-un război mondial, cedând în fața lui Kennedy.

Tare ciudate „coincidențele” acestea…

[va urma]

Read Full Post »

Luluțele Securității

Digi 24: „Numărul persoanelor care vin la DNA şi fac denunţuri a crescut cu 75%, în 2014, faţă de anul anterior, spune şefa uneia din cele mai importante instituţii anticorupţie din România. Într-un interviu pentru Adevărul, Laura Codruţa Kovesi spune că numărul denunţurilor are legătură cu încrederea din ce în ce mai mare pe care o au românii în DNA.”

În acest moment, gradul de încredere în Direcţia Naţională Anticorupţie a depăşit 60%, faţă de 40%, cât era în 2013, atunci când Laura Codruţa Kovesi a preluat mandatul. Încrederea sporită, crede şefa DNA, a stimulat creşterea numărului de denunţători.

„Cu 75 % a crescut numărul persoanelor care vin la DNA şi fac denunţuri în 2014 faţă de 2013. De aceea nu mai avem nevoie de sesizări din partea serviciilor de informaţii, deşi ele sunt foarte bune uneori. Dar şi multe dintre sesizările primite de la cetăţeni sunt foarte bune, am avut persoane care ne-au adus şi probe, ne-au adus înregistrări”, potrivit șefei DNA.

Şefa DNA a răspuns şi vocilor care acuză instituţia că ar transforma arestările în spectacole mediatice.

„Avem cumva vreun post de televiziune sau vreun ziar, noi, DNA? Nu-mi amintesc. Deci, cred că spectacolul îl fac alţii. Îmi place expresia cu telejustiţia. Telejustiţia ar începe în momentul în care un procuror DNA s-ar duce la televizor şi ar spune: „Nu e adevărat, avem probe, am făcut confruntare” (…) De multe ori se caută senzaţionalul, spectacolul din dosarele noastre, dar acest lucru nu-l căutăm noi. Îl caută, poate, jurnaliştii”, a spus ea.

În contextul scandalurilor privind arestările preventive şi încătuşarea persoanelor reţinute pentru corupţie, Laura Codruţa Kovesi spune că instituţia pe care o conduce nu face decât să respecte legea.

„Văd persoane încătuşate şi la Înalta Curte, şi la Poliţie, fără ca asta să fie o problemă. Ei, dacă e încătuşat la DNA e o problemă. Ştiu că există o lege care interzice să arăţi cătuşele la televizor, deci nu-i problema DNA că televiziunile nu blurează cătuşele. Încătuşarea este o măsură poliţienească, procurorul dă ordonanţa de reţinere unui poliţist care aplică regulile emise de Ministerul de Interne şi de Poliţia Română. E o problemă? Şeful Poliţiei şi ministrul de Interne să modifice, nu-i problema Direcţiei Naţionale Anticorupţie”, a spus Laura Codruţa Kovesi.

Declarațiile Luluței îmi amintesc de vânătoarea de vrăjitoare din evul mediu. Și atunci numărul de denunțători a crescut brusc. Vecini invidioși, dușmani, rude care se plictisiseră să aștepte moștenirea sau pur și simplu indivizi care se distrau denunțând vrăjitoare.

Mă gândesc că și Inchiziția trăia cu impresia că gradul de încredere al populației a crescut odată cu numărul de denunțuri.

Read Full Post »

Despre Orwell – Articolul 54

Zilele trecute, totul a debutat cu o știre ce părea pozitivă, despre propunerea Ministerului de Finanțe de a introduce loteria fiscală și casele de marcat cu jurnal electronic în locul celor cu role de hârtie. Nimic anormal până acum. Dimpotrivă.

Însă citind OUG-ul sare în ochi următoarea formulare:

„Art. I – Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

Alineatul (4) al articolului 54 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(4) Instituţiile de credit au obligaţia să transmită lunar, în mod automat, organelor fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, toate rulajele şi/sau soldurile conturilor deschise la acestea. Procedura de transmitere a informaţiilor se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.”

Șocant! Practic secretul bancar se evaporă complet, deși există o lege specială pentru asta și măcar în teorie, Constituția ne apără de astfel de orori. De curiozitate am reluat traseul legal al Articolului 54, ca să văd ce s-a vrut inițial și cum s-a ajuns la formularea demnă de Orwell.

Prima oprire este la ORDONANŢA nr.92 din 24 decembrie 2003, privind Codul de procedură fiscală, ce aparține guvernului Năstase. Aici despre obligația băncilor de a da informații, arată cât se poate de inofensiv:

ARTICOLUL 47
Obligaţia băncilor de a furniza informaţii

(1) Băncile sunt obligate să comunice organelor fiscale lista titularilor persoane fizice sau juridice care deschid sau închid conturi, forma juridică pe care aceştia o au şi domiciliul sau sediul acestora. Această comunicare se va face în prima jumătate a fiecărei luni, referitor la conturile deschise sau închise în luna anterioară. Comunicarea va fi adresată Ministerului Finanţelor Publice.

(2) Ministerul Finanţelor Publice împreună cu Banca Naţională a României vor elabora proceduri privind transmiterea informaţiilor prevăzute la alin. (1).

De notat că aici există o întreagă secțiune despre dreptul de a REFUZA furnizarea de informații:

SECŢIUNEA a 4-a
Dreptul de a refuza furnizarea de dovezi

ARTICOLUL 51
Dreptul rudelor de a refuza furnizarea de informaţii, efectuarea de expertize şi prezentarea unor înscrisuri

(1) Soţul/soţia şi rudele contribuabilului până la gradul al 3-lea inclusiv pot refuza furnizarea de informaţii, efectuarea de expertize, precum şi prezentarea unor înscrisuri.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) vor fi înştiinţate asupra acestui drept.

ARTICOLUL 52
Dreptul altor persoane de a refuza furnizarea de informaţii

(1) Pot refuza să furnizeze informaţii cu privire la datele de care au luat cunoştinţă în exercitarea activităţii lor preoţii, avocaţii, notarii publici, consultanţii fiscali, executorii judecătoreşti, auditorii, experţii contabili, medicii şi psihoterapeuţii.
(2) Sunt asimilate persoanelor prevăzute la alin. (1) asistenţii, precum şi persoanele care participă la activitatea profesională a acestora.
(3) Persoanele prevăzute la alin. (1), cu excepţia preoţilor, pot furniza informaţii, cu acordul persoanei despre care au fost solicitate informaţiile.

România era încă o țară normală.

Următorul popas este în 2005. În OUG-ul guvernului Tăriceanu, obligația băncilor de furniza informații are încă o formă normală:

ARTICOLUL 53
Obligaţia băncilor de a furniza informaţii

(1) Băncile sunt obligate să comunice organelor fiscale lista titularilor persoane fizice, juridice sau orice alte entităţi fără personalitate juridică ce deschid ori închid conturi, forma juridică pe care aceştia o au şi domiciliul sau sediul acestora. Comunicarea se va face bilunar, cu referire la conturile deschise sau închise în perioada anterioară acesteia şi va fi adresată Ministerului Finanţelor Publice.
(2) Ministerul Finanţelor Publice împreună cu Banca Naţională a României vor elabora proceduri privind transmiterea informaţiilor prevăzute la alin. (1).
(3) Ministerul Finanţelor Publice, la cererea justificată a autorităţilor publice centrale şi locale, va transmite informaţiile deţinute în baza alin. (1), în scopul îndeplinirii de către aceste autorităţi a atribuţiilor prevăzute de lege.

Încă nimic despre vreo obligație de a transmite TOATE rulajele conturilor. Acel infam paragraf (4) al Articolului 54. Întrebarea cheie este „cine l-a introdus?”.

Cu mare greutate am reușit până la urmă să descopăr cine este autorul. Deloc surprinzător este vorba de un act al guvernului Boc, „ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr.54 din 23 iunie 2010, privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale„:

La articolul 54, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:
„(4) Instituțiile de credit au obligația ca, la solicitarea organelor fiscale ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală, să comunice toate rulajele și/sau soldurile conturilor deschise la acestea, datele de identificare ale persoanelor care dețin dreptul de semnătură, precum și dacă debitorul are sau nu închiriate casete de valori. Solicitarea se face pentru fiecare titular în parte. Prin excepție de la prevederile art. 11 alin. (2), informațiile astfel obținute vor fi utilizate doar în scopul îndeplinirii atribuțiilor specifice ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală.”

Și iată că, deloc surprinzător, Orwell a intrat in viața noastră prin intermediului lui Emil Boc, minime-ul lui Traian Băsescu. Cu adevărat grav este faptul că ministru de Finanțe în acea perioadă era Sebastian Vlădescu, un presupus liberal.

Din nefericire blamul pentru această mizerie pică pe Ioana Petrescu, care este vinovată doar de a nu-și fi propus să elimine aberațiile introduse de predecesorii săi.

Read Full Post »

Sfârșitul „Securității”

În 1989, am avut parte de ceea ce am crezut (majoritatea fraierilor ca mine) că este o Revoluție. Mulți ani după am realizat că de fapt a fost lovitură de stat. Executată, după cum zicea fosila care ne conducea la vremea aceea, de „agenturili străine”. Paradoxal, dar bietul om (pentru că a fost împușcat în urma unui simulacru de proces) avea dreptate.

Pur și simplu, domnul Gorbaciov, conducătorul Blocului Estic, a decis să pună capăt „Războiului Rece”. Și drept urmare, în decurs de 6 luni au fost vreo 6-7 „revoluții”, mai pașnice sau mai sângeroase. Din motive pe care nu prea le înțeleg, „revoluția” noastră a fost mai sângeroasă, cu împușcături, sânge și martiri care au murit din motive pe care mă îndoiesc că le înțelege cu adevărat cineva.

Cu siguranță, că „revoluția” nu ar fi reușit, dacă noi, marea masă a celor conduși, am fi fost fericiți. Foarte probabil că cei care apărau siguranța statului ar fi intervenit și i-ar fi arestat pe puciștii adunați la Televiziune și la Comitetul Central.

Însă nu puteai fi fericit cât timp nu prea aveai ce mânca, stăteai în frig și te uitai la 2 ore de emisiuni tâmpite la televizor. Și mai stresant decât asta, era faptul că indiferent ce vorbeai erai ascultat, monitorizat, notat și înregistrat. Sau măcar asta era senzația.

Abia după „Revoluție”, am realizat că lucrurile nu stăteau deloc așa. Momentul „declicului” a fost când am văzut la televizor un „Securist-Terorist” apărându-se la proces. Mă refer la colonelul Filip Teodorescu, locțiitor al șefului Direcției contraspionaj din Departamentul Securității Statului. Atunci am realizat că de fapt ceea ce numeam noi „Securitatea” fusese arestată încă din prima zi a Revoluției, iar „show”-ul ce a urmat a fost pură DEZINFORMARE organizată de… încă nu știm cu siguranță nici după 25 de ani.

Timpul a trecut, FSN-ul a venit și aplecat, apoi PDSR-ul, apoi Convenția și am ajuns în anul 2000. Timp de patru ani am uitat de „neo-comunism”, „servicii”, „dezinformări” și toată garnitura specifică. S-au privatizat, exemplar după părerea mea, bănci, mari companii (precum Romtelecom și Petrom), am intrat în NATO și am semnat tratatul de aderare la Uniunea Europeană. Creșterea economică părea naturală, iar Adrian Năstase, prim-ministrul de atunci părea că va deveni natural Președinte.

Însă nu a fost deloc așa. Un candidat charismatic ne-a convins că avem corupție ce trebuie stârpită. Că avem o justiție ineficientă, care trebuie reformată, șamd. Ceea ce a urmat știm cu toții. Corupția și furtul din banul public au devenit endemice. Șeful ANAF a devenit coordonatorul rețelei de recuperare frauduloasă a TVA-ului, firmele de casă ale Președintelui (ex. Romstrade) au încasat de pomană MILIARDE de euro din banii publici gestionați de amanta Președintelui (poate că nu era amanta, ci doar sora medicală care îi aducea la ora 12 noaptea supiță caldă președintelui bolnăvior). Iar lista aberațiilor e prea lungă ca să o pot pune aici.

Mai rău, în numele luptei cu corupția, libertățile cetățenești înscrise în Constituție au devenit foarte relative. Stenograme și transcrieri ale înregistrărilor au început să apară în mai toate ziarele, devenind un fapt normal. Circul televizat a înlocuit Justiția.

În paralel lucruri uimitoare au avut loc. Jurnaliști au fost răpiți și apoi eliberați datorită Marelui Președinte. Din motive pe care din nou nu le mai înțeleg, unul din jurnaliștii răpiți, Ohanesian se agită și strigă că toată povestea e o făcătură a serviciilor pentru a masca alte lucruri mai grave (exportul de arme organizat de fratele Președintelui în țări sub embargo). Însă surprinzător, nimeni nu-l bagă în seamă. Varianta oficială e cea care contează. Procurorul care a investigat cazul, dispare și el, fiind dat afară din Procuratură. Fără prea multe explicații. Iar șirul ciudățeniilor crește exponențial, pe măsură ce mandatul Charismaticului se desfășoară.

În timp și încet-încet mai toți s-au trezit la realitate, astfel încât minoritatea băsistă a devenit nesemnificativă (sub 10%), însă fiind atât de vocală, ai senzația că sunt pretutindeni. În plus au devenit specialiști în DEZINFORMARE. Abia aici, am putut vedea metodele pe care în neștiința mea, le atribuiam fostei Securități. Traian Băsescu este „Securitatea”. El a fost responsabil de transportul minerilor la București (atunci când Victor Ponta împreună cu mama lui au luat bătaie pentru că strigau „Jos comunismul!”). Tot el este cel care a dat autorizația de aterizare avionului cu țigari din Țigareta 2 (episodul cu Truțulescu). Tot el este cel ce a organizat mascarada cu răpirea jurnaliștilor și Omar Hayssam, pentru a masca exportul de arme făcut de Mircea Băsescu. Și multe alte lucruri, ce poartă (încă) eticheta „secret de stat”.

Foarte probabil „Era Băsescu” este pe cale să se încheie. Complet și sigur, dacă Victor Ponta devine președinte, pentru că acesta nu are nimic în comun cu ceea s-a întâmplat sub conducerea lui TB. În mod evident Băsescu a încercat să-l discrediteze și să-l facă să piardă alegerile. Practic întreaga armată băsistă poate fi găsită în cealaltă tabără, cea a lui Klaus Iohannis.

După cum spuneam, dezinformările și zvonurile curg din toate părțile. Ziua se transformă în noapte și invers. Cel mai flagrant exemplu este cel al „recesiunii tehnice” inventată de tabăra băsistă pentru a masca creșterea FORMIDABILĂ pe care o are România într-o perioadă când toată Europa se duce în jos. Două trimestre sănătoase de creștere au fost etichetate de SECURITATE ca fiind „recesiune tehnică”.

A spus Victor Ponta la dezbaterea cu Iohannis că foarte probabil Statistica, ca și Comisia Europeană vor anunța un nou trimestru cu creștere? A doua zi toată presa a vuit de faptul că șeful Statisticii îl face mincinos pe Ponta.

Azi, surpriză. Statistica a anunțat ceea ce a zis și Ponta. CREȘTERE 1.6%. Asta în timp ce Germania a anunțat fericită 0.1% creștere. Pentru mine e prea mult. Aș vrea să-i văd dispăruți pe toți DEZINFORMATORII din presă. Pe toți Cristoii, Turceștii, Cartienii, șamd, care ne „fac” știri din banii „Serviciilor”.

Aș vrea să văd „Sfârșitul Securității”. Un week-end înțelept vă doresc tuturor!

UPDATE: Creșterea anunțată de INS este de fapt MAI MARE:”România a înregistrat o creștere economică de 1,9% în trimestrul trei; la nouă luni avansul PIB a fost de 3,1%”. Și raportat la trimestrul 3 2013 creșterea este robustă: „3,2% în T3 2014 față de T3 2013”.

Iohannis, despre datele INS: „Este o raportare trunchiată. […] Dacă se confirmă aceste date, mă bucur pentru România. Nu pot să mă bucur pentru români, pentru că am vorbit și la ei nu a ajuns nimic din această creștere. Chiar de-ar fi creștere, va fi mâncată de creșterea de impozite și taxe. […] Guvernul Ponta ne pregătește nouă românilor surprize din cele mai neplăcute. În 2015 și 2016 vor crește impozitele și taxele”.

Oare de ce s-ar întâmpla asta și de unde „știe” Iohannis? Am avut EXCEDENT bugetar, pentru că Ioana Petrescu și Victor Ponta au tăiat masiv risipa (cheltuielile) bugetară. Nu s-au mai construit nici terenuri de fotbal în pantă și nici fântâni arteziene în sate fără canalizare.

Minte Iohannis exact ca Băsescu în 2004.

Read Full Post »

Imunitatea lui Renato

M-am întrebat de multe ori cum un individ precum persoana din titlu are darul de a fi ocolit cu grație de justiția, altfel omnipotentă și omniscientă. Pentru comparație, amintiți-vă cum a identificat „pe loc” deconturile greșite ale judecătorului Adrian Neacșu, membru al CSM, imediat cum acesta a trimis e-mail-urile prin care îi reproșa șefei CSM, Hăineală, că l-ar fi ajutat pe Băsescu să nu fie suspendat. Ocazie cu care i-au confiscat și calculatorul fără a avea mandat de perchiziție.

Întâi m-am gândit că poate Justiția din Focșani e mai puțin omnipotentă și omniscientă decât cea din alte părți, însă din nefericire (pentru ipoteză), ambii sunt din Focșani.

Chiar mă gândeam că deși „se știe” (ca și în cazul altor PSD-iști marcanți) că respectivul este corupt, nimeni și nimic nu-l poate atinge pe Renato. Deși în cazul acestuia, dovezile de corupție sunt la vedere și nu necesită vreun efort deosebit sau demonstrații sofisticate, de tipul „condamnare cu titlul de exemplu”, obligatoriu cu complete de judecată „noi”, formate din judecători numiți de Băsescu.

Zilele trecute, urmărind o discuție televizată cu Adrian Năstase (min 37:36), cred că am înțeles ce îl face pe Renato atât de valoros pentru Traian Băsescu. V-aș pune să ghiciți, dar mă îndoiesc că v-ați fi așteptat la o astfel de posibilitate.

Conform lui Adrian Năstase, în turul 2 de scrutin la prezidențialele din 2004, în Vrancea, județul condus de Renato, candidatul Adrian Năstase a obținut mai puține voturi decât semnăturile strânse inițial pentru susținerea lui. Ce schimbare! Pe parcurs de săptămâni.

Să ne amintim că și Renato, precum și Turcescu, este un „acoperit”. Și nu unul oarecare. El a semnat, încă din copilărie, angajamentul de colaborare cu Securitatea. Deși seamănă mai degrabă cu ambițiosul elev marinar, ajuns mai târziu Președintele României, decât cu negriciosul agitat. Stau și mă întreb, cum mama naibii toți „acoperiții” au aterizat în tabăra lui Băsescu? Parcă-l văd pe Ponta peste 5 ani, plângându-se precum Miluță Constantinescu că l-a înfrânt Securitatea.

Culmea ridicolului o reprezintă faptul că Renato a primit decizie de NECOLABORATE cu Securitatea. „Fostul său ofițer de legătura, căpitanul de Securitate Doru Lungu, s-a arătat mirat ca după atâtea demersuri CNSAS a găsit, în sfârșit, dosarul: „Este un prim pas spre aflarea adevărului, pentru că la cererile mele mi s-a răspuns invariabil că nu-l găsesc nicăieri. Sunt sigur ca notele și materialele informative date sub numele conspirative «Renato» si «Alin» au fost ascunse sau distruse, e un lucru clar”. Fostul ofițer de Securitate din Focșani spune ca numele de „Renato” i-a fost dat de un coleg de-al sau de la Galați, unde Renato era elev la Liceul de Marină, iar numele de „Alin” i l-a dat chiar Lungu. Doru Lungu nu înțelege însa logica CNSAS: „Ei spun acum ca a fost recrutat ca informator cu nume conspirativ, dar a primit adeverința de necolaborate. E ca și cum ai spune despre o femeie gravida ca nu a avut relații sexuale!”

Asta explică cumva și minunile Justiției „Reformate”. Probabil că Băsismul ar trebui declarat religie. Pentru că adepții ei cred cu convingere că astfel de lucruri sunt normale.

Read Full Post »

Renato

Zilele astea ne-a vizitat odrasla plecată la studii și m-am simțit exact ca bătrânul gascon provincial rămas la țară, în momentul întoarcerii copilului din cele străinătățuri. M-am pregătit să dau cep butoiului de vin vechi și să tai vițelul cel gras. Cum nici vaci nu cresc și nici vie n-am în curtea casei, am ales un restaurant bun care să le aibă pe amândouă. De fapt tot fie-mea a ales locanta, pentru că visa la friptura respectivă de când a plecat la școală în septembrie.

Așa că aseară ne-am mutat cu cățel și purcel la locul stabilit. Abia apucasem să ne așezăm, să deschidem sticla de vin roșu și să ne asigurăm că a fost bine păstrat, când mi-a atras atenția un domn brunet, înalt și solid, cu o față rotunjoară și ușor îmbufnată. Așezat în fața vitrinei cu fripturi se documenta metodic despre variațiunile de carne de vită existente în galantar. Din când în când, se uita curios spre masa unde familionul lui Porthos, gălăgios și vesel ca orice familie de gasconi, începuse să povestească ce s-a mai întâmplat de când nu ne-am văzut.

Și în momentul acela mi-am amintit că-l știu de undeva, de la televizor, de la o emisiune despre baronii locali ai puterii. Un fel Radu Mazăre, mai puțin monden, dar la fel de puternic în PSD. Și m-am întrebat ce poate să caute un funcționar public, trăitor din leafa de bugetar într-un restaurant frecventat de obicei de executivii din corporații și/sau partenerii lor de business. Mai degrabă m-aș fi așteptat să-l văd pe Ion Iliescu ciocnind un pahar de vin cu consoarta acolo, mai ales că nici nu locuiesc prea departe de stabiliment.

Curioasă, fie-mea m-a întrebat din ochi cine este și auzind răspunsul, mi-a reamintit că acum vreo câțiva ani a fost într-o tabără la New York cu fata respectivului. Și-atunci m-am mirat cum de poate un funcționar public, să plătească câteva mii de euro din salariul de la stat pentru un astfel de moft. Însă mi-am spus că probabil că nu știu eu cât mai sunt salariile în Consiliile Locale. Mă gândesc că nici Radu Mazăre nu plătește excursiile în Brazilia din leafa de bugetar.

Precis au moștenit cu toții banii de la unchi și mătuși bogate. Probabil că rudele bogate și gata să moară la timp sunt o precondiție a politicii.

Până la urmă, domnul respectiv s-a întors la masa unde lua cina cu o domnișoară tânără și vol… Mă rog, hai să nu comentez că nu-i frumos și să zic doar că lua cina cu o domnișoară blondă. Cum nu sunt invidios și nici nu mă interesează ce fac funcționarii publici în timpul lor liber, aș fi uitat aproape imediat episodul, însă am remarcat figura îngrijorată a șefului de sală. Așa că l-am întrebat discret de ce e cătrănit. Făcându-mi, tot din ochi semn spre domnul respectiv, mi-a spus că de când îl au client, au consemn să nu mai lase niciun jurnalist în restaurant. Ceea ce nu ar fi un lucru rău, doar că nu poți legitima toți clienții ca să te asiguri că nu ți-a scăpat vreun paparazzi sub acoperire. Apoi a oftat lung și a dat din umeri a neputință.

Am tot stat să încerc să-mi amintesc cum îl cheamă pe domnul respectiv, însă tot ce pot să-mi amintesc e că în tinerețe, prietenii îi ziceau Renato. Am zis prietenii, dar cred că ar fi trebuit să pun ghilimele. În fond nu semnează nimeni un angajament de colaborare cu prietenii. Însă până la urmă Renato s-a descurcat binișor. Chiar și acum după ce a fost acuzat că fost unul dintre cei mai corupți baroni din PSD (vreo câteva cazuri fiind binișor documentate), Renato și „prietenii” lui s-au descurcat excelent cu Justiția noastră reformată și incoruptibilă. Îmi amintește cumva de Traian Băsescu la acest capitol. Indiferent câte mârșăvii ar fi făcut, tot curat și imaculat rămâne. „Prietenii” știu de ce.

Read Full Post »

În numele „Securității” Statului

Mă gândeam zilele trecute la ce mă deranjează mai mult la România lui Băsescu, față de România din timpul lui Adrian Năstase. Inițial am vrut să zic „Justiția” reformată băsisto-macovist. Adică cu procurorii pe post de alfa și omega. Controlând CSM-ul și amenințându-i și intimidându-i pe judecătorii cei „răi”. Adică pe cei care nu înțeleg că dacă infractoru’ a fost trimis în judecată, lucrurile sunt clare. E vinovat. Și doar dacă judecătorul e corupt, infractoru’ scapă. Atunci trebuie arestat și judecătorul. Sau măcar trimis în judecată pentru luare de mită. Care mită? Găsim noi, procurorii. Uite judecătoarea de la ÎCCJ, soția judecătorului CEDO, chiar și-a făcut poză cu un avocat. E clar coruptă. Trebuie să fi primit ceva. E nevoie doar de o perchiziție. Și desigur trebuie ascultate convorbirile. Chiar dacă nu apare vreo dovadă clară, măcar le putem da la colegii „acoperiți” din presă să le scape „discret” într-un articol anti-corupție. Eventual facem și-o listă cu toți judecătorii arestați „preventiv” pentru corupție.

Ori îl rugăm și pe tovarășul Grecu de la Divertis să facă o scenetă cu arestarea a două judecătoare de către imparțialul, dar simpaticul procuror DNA. Era bun un actor precum Toma Caragiu în rolul procurorului, da’ asta-i viața. Înțelege publicul cine-i personajul pozitiv și cine-s cele două pițipoance șpăgare.

Ce facem dacă cumva Toni Grecu nu vrea? Păi cum să nu vrea? Nici Aspazia Cojocaru nu a vrut la început. Și nici Alexandrina Gătej. Însă până la urmă, toată lumea vrea. Doar au SEMNAT. Cu „Securitatea” Statului nu e de joacă. Un singur lucru e deranjant, că nu avem și noi o Siberie unde să-l trimitem pe Dinu Patricu, mama lui de mogul corupt și dușman al poporului.

Ce repede a rezolvat tovarășul Putin problema cu mogulii lui… Ori au cooperat ori au murit. La noi e complicat. Trebuie să-i convingi pe șpăgarii de judecători. Chiar și infractorii din Parlament vor să aibă un cuvânt de spus. Auzi, comisie de anchetă pentru perchiziție ilegală la judecătorul CEDO Bârsan. Sau mandate lipsă la interceptările telefonice. A înnebunit lumea!

Parcă văd că fac iar un referendum de demitere. Ce dracu, nu s-au învățat minte că pot să voteze până se plictisesc. Că tot nu se întâmplă nimic. Curtea Constituțională nu poate fi contrazisă. Ce altceva mai pot să facă? Să se strângă la poarta Cotroceniului? Mda… ar fi cam nașpa. Măcar să iau elicopterul până la…

Ptiu drace! M-am trezit. Adormisem cu capul pe tastatură și am visat că sunt STATUL. Urât vis. Coșmar de-a dreptul. Ce bine că-s nimeni. Un blogger oarecare.

Read Full Post »

From Russia with love

L-ați văzut duminica aceasta pe Oleg Malghinov, ambasadorul Federației Ruse, vorbind la ProTv la emisiunea „După 20 de ani”? Un tip simpatic și amabil, dar care ne-a servit câteva lecții dure despre ce s-ar putea să ne aștepte în viitorul apropiat.

În primul rând, faptul că „scutul antirachetă este o problemă pentru Moscova, care îl percepe ca pe o ameninţare la adresa securităţii sale, şi că Rusia este îndreptăţită să ceară garanţii şi să încerce să restabilească paritatea cu scutul antirachetă pentru a reface echilibrul strategic.” În plus, ambasadorul rus a precizat sec că «In legatura cu Deveselu, discutia este intre Rusia si SUA!»

În al doilea rând, a spus că „problema istorică a Tezaurului nu este atât de simplă pe cât pare, deoarece nicio persoană nu poate certifica faptul că acesta mai există, iar politizarea problemei în România nu duce decât la discuţii inutile”.

Și nu în ultimul rând, despre preţul gazelor naturale, Malghinov a spus că „relaţiile politice bilaterale cu ţara sa şi o bună cooperare în domeniul energetic pot influenţa preţul gazelor livrate României, însă contează şi decizia Gazprom, care nu vinde doar pe ochi frumoşi.”

De departe cel mai îngrijorător lucru mi se pare atitudinea rușilor în ceea ce privește scutul antirachetă. Faptul că discuția se poartă exclusiv cu SUA, deși scutul este localizat pe teritoriul României este o atitudine care îmi amintește de modul în care Rusia a ocupat Georgia în doar 5 zile în 2008, atunci când a estimat că nimeni nu va interveni. Mă întreb ce vor face aliații noștri din NATO în cazul în care Rusia va decide că scutul antirachetă de la Deveselu reprezintă o amenințare inacceptabilă pentru securitatea Rusiei și va declanșa o operațiune militară pentru a-l face inoperabil. Vor privi SUA și NATO acest lucru ca pe un act de război și vor interveni militar la rândul lor, riscând să declanșeze cel de-al treilea război mondial sau se vor mărgini la declarații politice așa cum au făcut în cazul Georgiei? Dacă ne luăm după ce spunea George Friedman, CEO Stratfor, se pare că din punct de vedere militar suntem singuri și e mai probabil să avem parte doar de suport politic.

Între timp acasă, Vladimir Putin ne reamintește cum era în perioada războiul rece, ratificând legea care redefinește trădarea. „Sub noua lege, nu doar rușii care lucrează pentru servicii străine de informații pot fi condamnați ci și cetățenii care transmit secrete de stat oricărei organizații străine, notează Reuters. Chiar dacă nu sunt divulgate secrete de stat, legea tot poate fi folosită împotriva cetățenilor ruși. Este suficient ca acuzații să asigure consultanță și „altă formă de asistență” către alte state sau grupări internaționale „îndreptate împotriva Rusiei”. Pedeapsa maximă care poate fi acordată este de 20 de ani închisoare, însă rușii pot fi condamnați pana la 4 ani dacă au obținut secrete de stat – chiar dacă nu le-au răspândit mai departe. Opozanții Kremlinului consideră că noua legislație este menită să-i sperie pe ruși și să-i facă să renunțe la legăturile pe care le au cu organizații non-guvernamentale occidentale”

Din păcate, în SUA, Obama pare să fii uitat complet de scutul de la Deveselu și interesele americane din zonă. Pare preocupat să impună noi taxe bogaților, încât bancul cu colhoznicii din Dallas devine chiar credibil. În același timp Uniunea Europeană face economic implozie sub povara propriilor tâmpenii populiste. Grevele organizate de sindicate mătură continentul din Spania și până în Grecia, lăsând impresia că ne aflăm în pragul celui de-al doilea război mondial.

De asta sunt de acord cu prietenul meu d’Artagnan și vă propun să ne concentrăm la poezia lui Radu Gyr. Sau la talentele declamatorii ale lui Mihail Neamțu. Mai bine ne distrăm în loc să ne facem sânge rău de pomană. Oricum nu prea putem schimba nimic.

PS: Cine credeți că este în fotografie? Întrebarea e firește retorică. Recunoașteți însă că nu v-ați fi așteptat la o așa asemănare.

UPDATE (și pentru Intermarium): „Gigantul energetic rus Gazprom a acceptat o modificare a formulei în baza căreia se calculează prețul gazelor naturale pentru Polonia, fiind cel mai recent caz în care clienții europeni ai Gazprom impun o scadere de preț. […] Un număr de consumatori europeni, confruntați cu lărgirea ofertei pe piața gazelor naturale, inclusiv resurse submarine de gaz natural lichefiat dezvoltate de SUA, au determinat o negociere mai dură a preturilor cu Gazpromul.”

Pe măsură ce prețul gazelor scade, bugetul Rusiei se dezechilibrează. Ceea ce face ca tentația unui alt tip de „rezolvare” să crească.

UPDATE 2: v-ați gândit ce oportunitate ar fi un astfel de eveniment pentru Viktor Orban, „nebunul” Europei? Eu nici nu vreau să mă gândesc la consecințe.

Read Full Post »