Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘sistem’

Asta s-a scandat aseară la Universitate în timp ce ultrașii aruncau cu petarde. E logic, nu? Parlamentul e plin de infractori, care încearcă să se sustragă arestării preventive de către Organele Statului, ascunzându-se în spatele imunității parlamentare.

E evident că TOȚI politicienii sunt niște hoți. Sau dacă nu sunt hoți, sunt cel puțin plagiatori sau mincinoși. Iar cei care rămân după ce îi elimini pe cei de mai sus sunt precum Johannis. Muți și orbi. Iar atunci când deschid gura, lasă să se vadă enormitatea care i-a propulsat la putere: „a fost nevoie să moară oameni, ca Ponta să-și dea demisia”.

Vorbim de polițistul mort în timp ce făcea loc coloanei „oficiale” a lui Oprea sau de oamenii morți în incendiul de la Club Colectiv? Și-a pus cineva întrebarea de ce coloana lui Oprea alerga bezmetică cu peste 100 km pe oră în București? A fost doar o problemă de timp până când ceva grav s-a întâmplat. Dacă nu cădea în groapă, probabil că polițistul ar fi fost accidentat la traversarea în goană a unei intersecții aglomerate. Sau ar fi dat peste un pieton. Era un accident care s-ar fi întâmplat ORICUM.

Nu pot să cred că accidentul de la Club Colectiv a fost pus la cale. Cred că oricât de bolnavă ar fi mintea unui păpușar din umbră, nu se poate gândi serios să incendieze un club ca să moară oameni.

Însă pot să cred că Trustul de Presă și armata de „acoperiți” de genul lui Turcescu, așteptau O OCAZIE pentru genera valul de proteste ce au dus la demiterea lui Ponta, inamicului public nr. 1 al Sistemului. M-am întrebat deseori de ce Sistemul s-a îndârjit atât de mult împotriva lui Adrian Năstase sau Victor Ponta. Și am un singur răspuns. Pentru că în spatele lor exista un Partid puternic, mult prea puternic pentru cei ce au ajuns să conducă astăzi România. Astăzi TOATE partidele politice sunt decredibilizate. ÎNTREAGA clasă politică este redusă la statutul de șobolan.

Quid prodest? A spus-o o fostă membră a elitei conducătoare, Elena Udrea: ”cel care conduce România, într-o mână cu cătuşele, care sunt la Kovesi, şi în cealaltă mână cu secretele tuturor”. Astăzi România este condusă de Servicii.

„Mulțimile” ieșite să demonstreze au protestat împotriva numărului de Parlamentari, dar nu se gândesc că bugetul SRI este mai mare decât al ÎNTREGULUI Parlament (Senat plus Camera deputaților), iar STS-ul are buget mai mare decât Senatul.

Ținta Sistemului este decredibilizarea Parlamentului pentru că Parlamentul era singura instituție care avea dreptul să verifice activitatea serviciilor. Acum acest lucru este o formă fără fond.

Cealaltă țintă, deja doborâtă, a fost puterea judecătorească. Nu mai reiau discuția despre Livia Stanciu și Mariana Rarinca. Episodul îmi provoacă deja greață.

La fel s-a întâmplat și cu Curtea Constituțională. Unul după altul, posibilii opozanți ai Sistemului au fost eliminați. Ar fi trebuit să reacționăm în 2007 atunci când unul din șefii SRI „a fost depistat întocmind note scrise, în scop de şantaj şi de compromitere împotriva unor judecători de la Curtea Constituţională (Aspazia Cojocaru, Nicolae Cochinescu şi Ion Predescu)” – Ovidiu Ohanesian, jurnalistul „răpit” în Irak. Iar demonstrația supremă de dispreț a avut loc în decembrie anul trecut, când unul din judecătorii ce s-au opus Legilor Big Brother, a fost trimis în judecată pentru… trafic de capre.

Cu amară ironie am văzut că ieri „mulțimea” a scandat demisia lui Victor Ciorbea. Am crezut inițial că este o eroare de tipar. Cineva i-a încurcat pe cei doi foști prim-miniștri. Însă nu era așa. De fapt ceea ce dorește „mulțimea” este demiterea Avocatului Poporului. Și mi s-a făcut milă de Ciorbea. Bietul dobitoc încăpățânat, nu înțelege că el nu reprezintă pe nimeni. E pus acolo să execute ceea ce i se transmite.

Reclame

Read Full Post »

E vară, vreme de vacanță, de bălăceală în apa mării și de trândăvit la umbră sau la soare și de tăiat frunză la câini. Ca un făcut, vara se pornesc toate proiectele și e de lucru mai mult ca niciodată. Toate proiectele care au fost amânate de la o lună la alta din iarnă își anunță scadența acum la început de vacanță.

Așa că având un chef de muncă zero, sunt totuși silit să mă duc la întâlniri, să port discuții interminabile despre proiecte grandioase și „strategice” ce se vor transforma în fâsuri de câteva zeci de mii de euro, după ce te-ai chinuit cât pentru zece milioane. Așa că entuziasmul meu este cvasi-inexistent. Din acest motiv nici nu am prea am mai scris pe blog. Însă comentariul Isabelei m-a scos din letargie. În primul rând că m-a călcat pe nervi afirmația referitoare la faptul că a iubit locul ăsta. Ce naiba, locul pe care l-a iubit ea e Hanul. S-a mutat acolo cu cățel și purcel, imediat după ce fraierul de d’Artagnan a pus botișorul la aiurelile popii despre cât de bine o să le fie singuri. Apropo, recunosc că gasconul îmi e la fel de simpatic ca la început și mă enervează în egală măsură când bate câmpii despre nimic într-un mod grațios și plin de stil. Însă îi citesc articolele de fiecare dată.

Revenind la subiectul de fond, eram tentat să scriu de Snowden și ale sale dezvăluiri, dar mi s-a părut că nu înțeleg suficient din ceea ce se întâmplă. Din același motiv nu am scris nici despre Julian Assange și Wikileaks. Mi-am propus să mă documentez și abia apoi să scriu. Lasând la o parte informațiile din Wikipedia care sunt prea impersonale și articolele „jurnaliștilor” care sunt prea subiective, am găsit „We Steal Secrets: The Story of Wikileaks”. Un film, care mie mi-a plăcut, despre personajele din spatele poveștii.

Julian Assange, Bradley Manning, procesul lui Assange bazat pe acuzația de hărțuire sexuală a celor două suedeze, furtul documentelor Pentagonului și publicarea lor, toate sunt analizate detaliat creionând portretul unui rebel cu o cauză interesantă, dar inconstant și imprevizibil, transformându-se treptat în exact ceea ce detesta la început: un secreto-maniac, ușor dezaxat. Chiar în interviul din început Assange se descrie: „I like being creative, I’ve been an inventor, I also like defending victims. And I’m a combative person, so I like crushing bastards.”

Deși îmi displace personajul, sunt de acord cu el atunci când spune că guvernele nu ar trebui să aibă secrete. Că în spatele Secretului de Stat se află de fapt o adunătură de escroci și/sau bolnavi mintal, preocupați doar de a-și construi o structură de putere bazată pe furt, crimă, minciună și dezinformare.

Din păcate metodele lui Assange și cele ale prietenilor lui nu sunt cu nimic deosebite de cele ale celor pe care-i incriminează. Adică se bazează tot pe furt, pe încălcarea regulilor în numele unui ideal „mai înalt”. Cred că aici e problema cu toți whistle-blowerii.

Eu sunt de părere că se poate și altfel. Prin schimbarea regulii. În primul rând obligând statul și partea ocultă a acestuia (serviciile) să respecte regulile pe care le respectăm toți ceilalți. Adică fără furturi, minciuni, asasinate făcute în numele binelui comun. Din acest motiv îmi place spre exemplu SRI-ul. Pentru că cei zece ani de „democrație originală” din anii 90, când au încercat din răsputeri să scape umbrele Securității și de statutul de poliție politică, i-au obligat să joace corect respectând regulile. Din păcate, revenirea la putere a unui securist tipic, Traian Băsescu, a readus în prim-plan „metodele” oculte, care au contaminat imediat instituțiile fără anti-corpi: ANI, DNA-ul, STS-ul, procuratura, justiția în general. Și e doar o problemă de timp până când și SRI-ul va fi de asemenea contaminat.

Revenind la „Feți-Frumoșii” care scot la iveală mizeriile tenebrelor, mie mi se pare că pe ansamblu fac mai mult rău decât bine. Chiar mă întreb, dacă nu cumva sunt și ei parte a acestui joc, fiind manevrați tot de către partea „ocultă” a statului.

Mi se pare foarte interesantă totuși opinia lui Andrew Napolitano, cel care susține că Snowden este un erou. Întrebat dacă își mai susține opinia, acum când este clar că Snowden lucrează cu serviciile de spionaj chineze și rusești, Napolitano răspunde: „ceea ce a făcut Eduard Snowden este un act de eroism și este PERFECT LEGAL pentru că a jurat să respecte Constituția și ca atare este de datoria lui să aducă la cunoștința opiniei publice faptul că guvernul american face exact opusul a ceea ce scrie în Constituție referitor la drepturile și libertățile cetățenești„.

Apare astfel o dilemă și mai interesantă. Ce ar trebui să primeze: respectul pentru drepturile și libertățile cetățenești sau securitatea statului? În ceea ce mă privește eu optez cu ochii închiși pentru prima variantă. Un stat nu merită apărat, dacă nu își respectă și nu își protejează cetățenii. Din păcate, nu prea există pedepse pentru încălcarea Constituției, în timp ce pentru încălcarea „Secretului de Stat” există o gamă variată de remedii și pedepse. Oare de ce?

Read Full Post »

Unul dintre cei mai grozavi politicieni americani in opinia mea, Ron Paul, s-a retras din viata politica in noiembrie 2012. Unul dintre putinii republicani adevarati, aparator incredibil de consecvent si umil, in acelasi timp, a valorilor societatii libere, Congressmanul Ron Paul a fost o voce singulara in politica americana, devenind in timp simbolul unor vremuri apuse si totusi atat de necesar a fi prezervate si dezvoltate: epoca libertatilor individuale, civile si economice.

Ca un semn al savarsirii unui an, care poate sau nu sa semnifice si savarsirea unei epoci, dupa cum va hotari istoria, va propun aici in traducere proprie, un rezumat al ultimei sale cuvantari in Congresul american, la 14 Noiembrie 2012. In textul meu, am pastrat in anumite locuri expresiile warfare si wellfare ca atare, din cauza insuficientei echivalente a termenelor romanesti. Pentru cei care nu pot scuza stangacia traducerii, propun si un link al originalului.

LA MULTI ANI! UREZ TUTUROR SA AIBA DORINTA LIBERTATII SI PUTEREA DE A O SUSTINE!

Cuvantare Ron Paul, 14 Noiembrie 2012, Congresul American

Cât de mult am realizat?

În multe feluri, in conformitate cu intelepciunea conventionala, cariera mea intermitenta în Congres din perioada 1976 – 2012 a realizat foarte puțin. Nu există legi care sa-mi poarte numele, nici clădiri federale sau autostrazi- slava Domnului. În ciuda eforturilor mele, guvernul a crescut exponențial, taxele rămân excesive, iar creșterea prolifica a reglementărilor de neînțeles continuă. Războaiele sunt constante și purtate fără o declarație a Congresului, deficitele se ridica la cer, sărăcia este larg răspândită și dependența de guvernul federal este acum mai rea decât oricând în istoria noastră.

Toate acestea cu preocupări minime pentru deficitele și datoriile fără acoperire despre care bunul simț ne spune ca nu mai pot merge mult timp. Un mare, dar niciodată menționat, acord bipartizan permite existenta secretului bine păstrat ce menține continua cheltuiala. O parte nu renunță la un penny pentru cheltuieli militare, cealaltă parte nu renunță la un penny pentru cheltuieli sociale, în timp ce ambele părți susțin planurile de salvare și subvențiile pentru sectorul bancar și elita corporatista. Și cheltuielile continuă pe masura ce economia slabeste si spirala descendentă continuă. In vreme ce guvernul isi face astfel de lucru, libertățile si bunastarea noastre ard în flăcările unei politici externe care ne afecteaza siguranta.

Obstacolul major în calea schimbărilor reale în Washington, il reprezinta rezistența totală la a admite faptul că țara e falita. Asta a cerut compromisuri si din moment ce nici una din parti nu a intentionat reduceri, inevitabil cheltuielile au crescut.
Țară și Congresul vor ramane divizate pana cand nu va mai fi nici o prada de impartit.
Fără această recunoaștere, cheltuitorii din Washington vor continua marșul spre un varf fiscal in ianuarie viitor, mult mai mare decât cel anticipat.

M-am gândit deseori de ce aceia dintre noi care cred în libertate, ca o soluție, au obtinut rezultate atat de slabe în a convinge pe altii de de beneficiile sale. În cazul în care libertatea este ceea ce susținem că este – principiul care protejează toate deciziile personale, sociale, economice necesare pentru prosperitate maximă și cea mai bună șansă pentru pace – ar trebui să fie o vanzare usoara. Totusi, istoria a demonstrat că masele au fost destul de receptive la promisiunile autoritariste rareori indeplinite.

Autoritarism vs Libertate

Daca autoritarismul conduce la sărăcie și război și la mai puțină libertate pentru toti indivizii și este controlat de interesele speciale ale celor bogati, oamenii ar trebui sa cerseasca pentru libertate. A existat cu siguranță un sentiment suficient de puternic pentru mai multa libertate in vremea fondarii USA, care i-a motivat pe cei care au luptat in revolutia impotriva puternicului guvern britanic.

În timpul meu în Congres, apetitul pentru libertate a fost destul de slab; înțelegerea semnificației sale, neglijabila. Cu toate acestea, vestea bună este că, față de 1976, când am venit prima oară la Congres, in 2012 dorința de mai multă libertate și de mai putin guvern este mult mai mare și în creștere, în special în America de baza . Zeci de mii de adolescenti si tineri aflati la varsta studentiei saluta cu mare entuziasm mesajul de libertate.

Am câteva gânduri cu privire la motivul pentru care oamenii dintr-o țară ca a noastră, o dată cea mai liberă și mai prosperă, au permis acestor conditii sa se deterioreze în asemenea masura in care au facut-o.

Libertatea, proprietatea privată, precum și contractele executorii voluntare, generează bogăție. În istoria noastră timpurie am fost foarte conștienți de acest lucru. Dar, în prima parte a secolului XX politicienii noștri au promovat ideea că sistemele fiscale și monetare ar trebui să se schimbe daca vrem să ne implicăm în cheltuieli excesive interne și militare. Acesta este motivul pentru Congresul ne-a dat Federal Reserve și impozitul pe venit. Majoritatea americanilor și mulți oficiali guvernamentali au convenit că a sacrifica unele libertati a fost necesar pentru a adopta ceea ce unii au denumit „idei progresiste”. Democrația pură a devenit acceptabila.

Ei nu au reușit să recunoască faptul că ceea ce au făcut a fost exact opusul a ceea ce coloniștii au căutat atunci când s-au despărțit de britanici.

Unii se plâng că argumentele mele nu au nici un sens, din moment ce bogăția și nivelul de trai au crescut pentru cei pentru multi americani în ultimii 100 de ani, chiar si cu aceste noi politici.

Dar deteriorarea economiei de piață, precum și moneda, a fost insidioasa și constantă. A fost nevoie de o lungă perioadă de timp pentru a consuma averea noastră, pentru a distruge și să submina moneda si productivitatea și a duce obligațiile noastre financiare intr-un punct fără întoarcere. Uneori, increderea durează mai mult decât merita. Cele mai multe dintre bogățiile noastre de astăzi depind de datorii.

Bogăția de care ne-am bucurat și părea a fi fără sfârșit, a permis ca preocuparea pentru principiul unei societăți libere să fie neglijata. Atâta timp cât cei mai mulți oameni credeau ca abundența materiala va dura pentru totdeauna, a te ingrijora cu privire la protejarea unei economii competitive productive și a libertatii individuale părea inutilă.

Epoca redistribuirii

Această neglijare ne-a introdus într-o epocă a redistribuirii bogăției de către un guvern ce se inclina in fata tuturor intereselor speciale, cu excepția celor care au vrut doar să fie lăsati în pace. Acesta este motivul pentru care banii de azi in politica sunt mult mai multi decat cei care merg in cercetare și dezvoltare ori in eforturile antreprenoriale productive.

Beneficiile materiale au devenit mai importante decât înțelegerea și promovarea principiilor de libertate și o piață liberă. Este bine cand abundența materială este un rezultat al libertății, dar în cazul în care materialismul este tot ceea ce ne preocupa, problemele sunt garantate.

Criza s-a petrecut, deoarece iluzia că bogăția și prosperitatea vor dura pentru totdeauna, s-a încheiat. Având în vedere că s-a bazat pe datorie și pretenția că datoria poate fi acoperita cu hartiile unui sistem fiat-money scapat de sub control, constructia a fost sortită eșecului. Ne-am trezit cu un sistem care nu produce suficient nici pentru a finanța datoria și fara înțelegerea fundamentală a motivului pentru care o societate liberă este esențială pentru inversarea acestor tendințe.

Dacă acest lucru nu este recunoscut, recuperarea va intarzia pentru o lungă perioadă de timp. Guvernul mai mare, mai multe cheltuieli, datorii mai mari, mai multă sărăcie pentru clasa de mijloc, precum și o agitatie mai intensă a elitei intereselor speciale, vor continua.


Avem nevoie de o trezire intelectuala

Fără o trezire intelectuala, punctul de cotitură va fi determinat de către legea economică. O criză a dolarului va ingenunchia actualul sistem scapat de sub control.

În cazul în care nu este acceptat faptul că guvernul supradimensionat, banii discreționari, ignorarea libertatii, planificarea economica centralizata, welfarismul si warfarismul au cauzat crizele noastre, ne putem aștepta la un marș continuu și periculos spre corporatism și chiar fascism, determinand o pierdere si mai accentuata a libertăților noastre. Prosperitatea pentru o clasă de mijloc mare va deveni un vis abstract.

Această mișcare continuă nu este diferita de ceea ce am văzut în modul în care criza noastra financiara din 2008 a fost gestionata. Salvare pentru bogati, regizata de catre Congres, cu suport bipartizan. Apoi a fost Rezerva Federala, cu a sa relaxare cantitativă fără sfârșit. Dacă la început nu reușești, incearca din nou; QE1(prima relaxare), QE2, și QE3 si fara nici un rezultat vom încerca QE indefinit, pana la urmatorul esec. Există un cost pentru toate acestea și permiteți-mi să vă asigur amânarea plății nu mai este o opțiune. Legile pietei isi vor impune realitatea si nu va fi frumos.

Criza actuală genereaza o mulțime de pesimism. Și pesimismul se adaugă la mai puțină încredere în viitor. Cele doua se hranesc reciproc, făcând situația noastră mai rea.

În cazul în care cauza principala a crizei nu este înțeleasă, nu putem rezolva problemele noastre. Probleme ca warfare, welfare, deficitele, inflaționismul, corporatismul, planurile de salvare și autoritarismul nu pot fi ignorate. Doar prin extinderea acestor politici nu ne putem aștepta la rezultate bune.

Toată lumea pretinde sprijin pentru libertate. Dar mult prea adesea este vorba de libertatea proprie și nu pentru alții. Prea mulți cred că trebuie să existe limite pentru libertate. Ei susțin că libertatea trebuie să fie condusa și gestionata pentru a realiza echitatea și egalitatea, facand astfel acceptabele limitarile, prin forta, a anumitor libertati.

Unii decid care și a cui libertăți trebuie să fie limitate. Acestia sunt politicienii al căror scop în viață este puterea. Succesul lor depinde de obținerea de sprijin din interese speciale.

Fara alte „isme”

Vestea cea mare este ca răspunsul nu poate fi găsit în mai multe „isme”. Răspunsurile pot fi găsite în mai multa libertate care costa atat de putin. În aceste condiții, cheltuielile se duc în jos, producția de bogăție merge în sus, iar calitatea vietii creste.

Doar această recunoaștere – mai ales dacă ne mișcăm în această directie – creste optimismul, ceea ce este benefic in sine. Continuarea cu politici solide care sunt intelese si sustinute de catre populatie, este necesara.

Există dovezi valabile ca generațiile care se maturizeaza azi, sustin orientarea inspre o mai mare libertate si autosustinere. Cu cat mai mult aceasta schimbare de directie si solutii devine cunoscuta, cu atat mai rapida va fi revenirea optimisimului.

Treaba noastră, pentru cei dintre noi care credem intr-un sistem diferit de cel pe care l-am avut în ultimii 100 de ani si care ne-a condus la această criză nesustenabilă, este de a fi mai convingători că există un sistem minunat, simplu și moral care oferă răspunsurile. Am gustat din el în istoria noastră timpurie. Este necesar să nu renunțam la a promova cauza acestuia.

A functionat, dar am permis liderilor noștri să se concentreze pe abundența materiala pe care libertatea o generează, în vreme ce ignoră libertatea în sine. Acum nu avem nici una nici alta, dar ușa este deschisă, din necesitate, pentru un răspuns. Răspunsul disponibil se bazează pe Constituție, libertate individuală, precum și interzicerea utilizării forței guvernului in a oferi privilegii și avantaje intereselor speciale.

După peste 100 de ani, ne confruntăm cu o societate destul de diferita de cea care a fost intentionata de fondatori. În multe feluri, eforturile lor de a proteja generațiile viitoare prin Constituție, nu a reușit. Scepticii, la momentul Constituției ce a fost scrisă în 1787, ne-au avertizat cu privire la posibilul rezultat de astăzi. Natura insidioasă a eroziunii libertăților noastre și asigurarea pe carea marea noastra abundenta ne-a dat-o, au permis procesului sa evolueze inspre periculoasa etapa pe care o traim.

Dependența de generozitatea Guvernului

Astăzi ne confruntăm cu dependență cvasideplina de generozitatea guvernului pentru aproape orice nevoie. Libertățile noastre sunt limitate și guvernul operează în afara statului de drept, protejand și recompensand pe cei care cumpara sau constrâng guvernul pentru satisfacerea propriilor solicitari. Iată câteva exemple:

• războaiele nedeclarate sunt un lucru obișnuit.

• Datoria este în creștere exponențiala.
• Bunăstarea pentru bogați și săraci este considerat un drept.
• Salvarea publica și garanțiile pentru toate tipurile de hazard comportamental sunt rutina.
• Susținătorii de sancțiuni, manipulare monetara si revansarzii OMC, ii numesc pe adevaratii comercianti liberi, „izolationisti”
• Sanctiunile internationale sunt folosite pentru a pedepsi tarile care nu ne respecta ordinele.
• In mod tragic, guvernul nostru se angajeaza in razboaie preventive, o forma recunoscuta de agresiune, fara ca americanii sa se planga.
• Planificarea economica centralizata, prin intermediul politicilor monetare, reglementari si legiferari diverse au devenit acceptabile politic.
• Economia este suprareglementata, suprataxata si masiv distorsionata de un sistem monetar profund viciat.
• Este astazi legea tarii ca militarii pot aresta cetateni americani si retine pe termen nedefinit fara a fi acuzati si judecati.
• Ostilitatea frenetica impotriva liberului schimb este sustinuta de o majoritate la Washington.
• Razboiul dronelor pe care il purtam va sfarsi rau pentru SUA, alimentand ura construita prin pierderea de vieti inocente si violarea legilor internationale. Cand vom fi slabi financiar si provocati militar, vom suporta rezultatul a o gramada de resentimente.
• Legea Patriot si legislatia FISA trecute fara prea multa dezbatere, au determinat o accentuata eroziune a celui de-al 4-lea Amendament.

Întrebări

Guvernarea excesiva a creat o astfel de mizerie incat naste multe intrebari:

• De ce oamenii bolnavi care folosesc marijuana medical sunt inchisi?

• De ce guvernul federal limiteaza consumul de lapte crud?

• De ce nu pot producătorii americani de funie sa produca și alte produse din cânepă?

• De ce nu au americanii voie să folosească aurul și argintul ca mijloc legal de plata, conform Constituției?

• De ce liderii noștri politici cred că e necesar să se verifice cu atenție aurul nostru?

• De ce nu pot americanii să decidă ce tip de becuri pot cumpara?

• De ce este i se permite TSA să abuzeze de drepturile americanilor care calatoresc cu avionul?

• De ce trebuie sa existe sentinte obligatorii – chiar si sentinta cu moartea pentru crime fara victime – asa cum cere legea noastra anti-drog?

• De ce este Germania, preocupata suficient pentru a lua în considerare repatrierea aurului ei detinuta de FED pentru ea în New York? Este din cauza că încrederea în SUA și supremația dolarului începe să scadă?

• De ce am permis guvernului federal să reglementeze toaletele în casele noastre?

• De ce este sinucidere politică pentru oricine sa critice AIPAC?

• De ce nu am renunțat la războiul drogurilor din moment ce este un eșec evident și încalcă drepturile oamenilor? Nu a observat nimeni că autoritățile nu pot impiedica accesul drogurilor nici macar in inchisori? Cum am putea atunci rezolva problema transformand intreaga societate intr-o inchisoare?

• De ce ne sacrificăm atât de mult intervenind fara rost in disputele de frontieră și tulburările civile din întreaga lume, in vreme ce ignorăm cauza fndamentala a cele mai mortale frontiere din lume, cea dintre Mexic și Statele Unite ale Americii?

• De ce se schimba partidul de la putere si nu se schimbă niciodată politica? Ar putea fi faptul că punctele de vedere ale ambelor părți sunt, în esență același lucru?

• De ce marile banci, marile corporații, băncile străine și bancile centrale straine au fost salvate prin injectii cu lichiditate în 2008, iar clasa de miloc si-a pierdut casele si slujbele?

• De ce atât de mulți acceptă principiul profund gresit că birocrații guvernamentali și politicienii ne pot proteja de noi înșine fără a distruge în totalitate principiul libertății?

• De ce atât de mulți guvernanti și oficiali federali cred că crearea de bani din nimic creează bogăție?

• De ce cedeaza benevol Congresul din prerogativele sale, Executivului?

• De ce nu pot oamenii să înțeleagă că războiul distruge întotdeauna bunastarea și libertatea?

• De ce oare am acordat guvernului un paradis sigur pentru inițierea violenței împotriva poporului?

• De ce consideram patriotismul a fi loialitate oarba fata de guvern și politicienii care îl conduc, mai degrabă decât loialitate față de principiile libertatii sprijinului pentru oameni? Patriotism real inseamna sa contesti guvernul atunci când acesta greseste

• De ce unii membri ar apăra piața libera, dar nu și libertățile civile?

• De ce unii membri ar apăra libertățile civile, dar nu si piața libera? Nu sunt la fel?

• De ce există atat de putina preocupare pentru Ordinul Executiv care dă autoritate președintelui de a hotari uciderea, inclusiv de cetățeni americani, a celor vizați pentru asasinat?

• De ce nu apara mai multi atat libertatea economică cat și libertatea personală?

• De ce se susține că dacă oamenii nu vor sau nu pot avea grijă de propriile nevoi, Guvernul poate face acest lucru pentru ei?

• De ce nu există mai multe persoane care doreasca să influențeze intelectual pe alții pentru a produce schimbări pozitive, decât cei care caută puterea de a forța pe alții să asculte comenzile lor?

• De ce permitem Guvernului și Rezervei Federale sa disemineze informații false in ceea ce priveste atat politica economică cat și cea externa?

• De ce este democrația tinuta la mare cinste si atunci când aceasta este un dușman al minorității și reprezinta doar o dictatura a majorității?

• De ce ar trebui să fie cineva surprins de lipsa de credibilitate a Congresului, cand există o totala deconectare intre ceea ce politicienii spun și ceea ce fac?

• De ce nu contesta nimeni utilizarea religiei pentru a sustine evanghelizarea sociala si razboaiele preventive, in amandoua cazurile fiind nevoie de autoritaristi pentru a uza de violenta? Agresiunea si redistribuirea fortata nu au nimic de-aface cu marile religii ale lumii.

• Există vreo explicație pentru toate dezamagirea, nefericirea, teama de viitor, pierderea încrederii în liderii noștri, neîncrederea, furia și frustrarea? Da, există, și există o cale de a inversa aceste atitudini. Percepțiile negative sunt logice și o consecință a politicilor proaste care creeaza problemele noastre. Identificarea problemelor și recunoașterea cauzelor permit modificărilor adecvate sa devina usor realitate.

Read Full Post »