Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘SRI’

S-a tot discutat despre cum încearcă parlamentarii să se „sustragă urmăririi penale”, iar cazul cel mai des adus în discuție este cel al lui Dan Șova, în cazul căruia Parlamentul a decis să nu aprobe arestarea din cauza lipsei cvorumului necesar pentru a aproba cererea DNA.

Trecând peste faptul că eroarea îi aparține în primul rând Codruței Kovesi care a redactat superficial cererea (subiect discutat aici) ceea ce rămâne este faptul că impresia generală este că Parlamentul își apără, aparent incorect, membrii săi. De unde și ideea, ușor tâmpită în opinia mea, că Parlamentul este compus din infractori ce se feresc de urmărirea penală.

Atacul asupra celei mai importante instituții a statului este probabil cel mai destabilizator cu putință pentru un stat. Dacă Parlamentul nu este credibil, atunci și legile votate de acesta își pierd credibilitatea, ceea ce face ca întregul fundament al Justiției să devină instabil.

Dacă cineva ar dori să controleze pârghiile puterii, exact asta ar trebui să facă. Și a și făcut-o. Mă refer la Vladimir Putin, care a reușit exact în acest mod să transforme Duma într-un simplu instrument supus voinței șefului executivului.

Cazul Șova este cât se poate de relevant pentru modul insidios în care Sistemul își destabilizează oponenții. Pentru că nu contează anchetarea și judecarea lui Șova, care poate continua fără nicio problemă. Pentru asta nu este nevoie de avizul Parlamentului. Nu contează nici măcar arestarea lui. Ceea ce contează cu adevărat pentru Sistem (Kovesi, Coldea, etc) este reducerea la tăcere și compromiterea Parlamentului, singurul care se poate opune eficient unei dictaturi.

Să ne uităm mai cu atenție la cazul Șova:

Hotnews: „In august 2014, Dan Sova a fost pus sub acuzare de DNA pentru savarsirea, in calitate de reprezentant legal al SCA ‘Sova si Asociatii’, a trei infractiuni de complicitate la abuz in serviciu, cu obtinere de foloase necuvenite pentru sine sau pentru altul, in legatura cu semnarea unor contracte de asistenta juridica cu complexurile energetice Turceni si Rovinari.”

Observați eleganța cu care Oficiosul Sistemului (Hotnews) spune „savarsirea a trei infractiuni…” când de fapt este doar „credința” DNA-ului. Ne-am obișnuit deja ca cei acuzați de DNA să devină vinovați. Mariana Rarinca nu este cea „acuzată că”, este cea care A ȘANTAJAT-O pe șefa ÎCCJ.

Complicii Sistemului din presă au grijă să transform acuzațiile DNA în certitudini în mentalul colectiv, cu mult înainte ca procesul să fi fost judecat.

Revenind la cazul Șova, să remarcăm că acuzațiile au fost formulate în august 2014 pentru fapte petrecute în ianuarie 2008! Adică Sistemul a stat și s-a uitat timp de aproape 7 ani, pentru ca BRUSC atunci când Șova a devenit relevant, dosarele să răsară convenabil.

Chiar și numai pentru asta SRI și DNA ar trebui să dea explicații. Cui? Păi nu mai au cui.

Dacă Parlamentul ar cere o comisie de anchetă pentru acest caz „acoperiții” și amicii lor de pe bloguri ar sări în sus că Parlamentul nu respectă separația puterilor în stat și încearcă să-și acopere penalii.

Dar să ne întoarcem la cazul Șova. Șova nu se sustrage în niciun fel urmăririi penale. De altfel a cerut Justiției ca procesul să fie accelerat și să fie trimis în judecată. Ceea ce „PRESA” a mediatizat este însă RESPINGEREA cererii lui Șova de către ÎCCJ, sugerând că Șova s-a plâns de DNA, dar „judecătorii” nu i-au dat dreptate.

Îți vine să întrebi WTF? Ce au așteptat timp de peste 7 ani DNA-ul și SRI-ul? Nu au avut timp suficient să strângă probe pentru a-l condamna pe Șova?

De fapt ceea ce este cu adevărat important pentru Sistem este IMPRESIA că Șova se sustrage urmăririi penale, iar Parlamentul îl acoperă. Chiar și numai pentru asta Kovesi și Coldea ar trebui demiși sau măcar anchetați. Ceea ce fac cei doi aduce cu adevărat atingere SIGURANȚEI NAȚIONALE.

Să nu uităm că Florian Coldea este ofițerul SRI (pe atunci era doar maior!), alături de generalul SIE Adrian Isac (cel implicat în „Dosarul Bancherilor”) care s-a ocupat de penibilul episod numit „Răpirea Jurnaliștilor”. Practic începând cu 2005, a început seria scamatoriilor. Poate ar fi cazul să ne uităm mai cu atenție la „ciudățeniile” (scamatoriile) din toți acești 10 ani și cum s-a ajuns la actuala stare de fapt: Parlament decredibilizat, drepturi constituționale ignorate, SRI-DNA depășindu-și frecvent zona legală și constituțională de acțiune, Justiție hei-rupistă, etc.

Ceea ce se poate spune cu siguranță este că SISTEMUL FUNCȚIONEAZĂ. Dacă cineva îl deranjează este arestat înainte să înțeleagă ce se întâmplă cu el.

Update – Bomboana de pe coliva „checks and balances” a Statului Român: somația trimisă de către DNA celui de-al doilea om în stat, Președintelui Senatului României.

Read Full Post »

Trăim de ceva timp un fel de nebunie colectivă. Instituții ale statului puse să lupte cu corupția se transformă peste noapte în focare de infecție. Șefi ai DIICOT, ANI și cine știe cine o mai urma sunt arestați „preventiv”. Nu m-ar mira să urmeze chiar oamenii DNA-ului și ai SRI-ului.

Îmi amintesc că atunci când a ajuns la putere apostolul luptei anti-corupție a blamat, firește, corupția guvernării Năstase. Deși, dacă te uiți după numerele de contorsionism judiciar practicate de procurorii și judecătorii ce i-au condamnat pe Năstase, Voiculescu și chiar Becali, îți cam vine să te îndoiești de corectitudinea deciziilor.

Practic după două mandate prezidențiale de luptă acerbă cu corupția, rezultatul este o corupție generalizată. Firește, adepții Justiției Băsist-Macoviste vor spune că exact acesta este marele succes. Faptul că acum oricine poate fi arestat (de obicei „preventiv”). Că nimeni nu e mai presus de lege.

Omițând că asta era posibil (și se întâmpla, dacă era cazul) și în perioada NORMALĂ de dinainte de Băsescu și Macovei. Ceea ce s-a schimbat a fost modul în care operează Justiția. Practic, marea reușită a celor doi este POLITIZAREA Justiției. Practic, cât timp ești la putere, la pușcărie merg doar opozanții tăi politici. Cei din gașca ta sunt imuni. Cel puțin cât timp tu „ții cătușele”, ca să folosm plastica exprimare a duduii blonde.

Din păcate lucrurile se schimbă atunci când nu mai ești. În momentul imediat următor plecării de la putere toate dosarele parcate anterior izbucnesc pestilențial.

Am citit astăzi o declarație a unui fost ministru PDList al Comunicațiilor, dl. Gabriel Sandu:

Recunosc şi admit că am acceptat să finanţez partidul şi acţiunile sale pentru a-mi facilita sprijinul politic şi a-mi menţine funcţia de ministru, dar şi poziţia în conducerea centrală PDL. Nu cunosc dacă acest fapt reprezintă o infracţiune, dar pot confirma adevărul, că toţi politicienii care au acces la funcţii publice au plătit sume importante de bani pentru acest deziderat. Odată cu primirea acestor funcţii, politicienii devin părţi active ale mecanismului de recuperare a sumelor. Mai precis în momentul în care primeşte o funcţie publică, politicianul învestit se implică pentru recuperarea sumei de bani avansate de el şi de partid sau de alţii în campania electorală.

Stupefiant. Nu pot să nu mă întreb ce naiba au păzit Kovesi și Coldea atâta amar de timp. Oare nu vorbim de complicitate?

Lăsând la o parte arestările din rândul politicienilor, trebuie observat și dezastrul din business. O bună parte din companiile de IT au fost decapitate sau măcar blocate de sutele de investigații de corupție. Astăzi glumeam cu un partener de business că dacă lucrurile continuă așa, nu vor rămâne decât companiile care nu fac business cu statul. Asta dacă nu cumva organele statului nu vor ajunge la concluzia că lupta anticorupție trebuie să meargă până la capăt. În fond cine spune că nu este corupție și la cei ce nu fac afaceri cu statul? Ce, nu există și privați corupți? Iar dacă chiar există companii cinstite, sunt atât de puține, încât nu merită să mai pierzi timpul căutându-le. Mai bine faci curățenie generală. Iar dacă cumva urmează și un război, oricum va trebui să o luăm de la capăt cu construirea Capitalismului. Sau poate că începem direct cu… nu știu, oare ce urmează după Capitalism?

PS: am văzut astăzi un afiș postat la intrarea unui restaurant: „Activitate suspendată de Antifraudă-ANAF pentru neemiterea bonurilor fiscale”. Ok, au stârpit evaziunea. Dar au dispărut și salariații, care acum sunt în șomaj și taxele pe care de bine de rău le plătea stabilimentul respectiv. Partea bună este că pe măsură ce dispar taxele vor dispărea și idioții plătiți din ele. Cei care închid companii plătitoare de taxe pe motiv de „neemitere de bon fiscal”.

Asta îmi evocă imaginea unuia care își taie cu frenezie craca de sub picioare.

Read Full Post »

Subtitlul: „Microsoft, Folcloristele și Corporate Responsability”

Recunosc că sunt invidios. Eu, Porthos, baron du Vallon, muschetar în slujba regelui, mă simt umilit de gestul cavaleresc al domnilor Liiceanu și Pleșu. Într-un moment greu pentru blonda ex-candidată la funcția de Președinte, adusă cu mandat la DNA pentru a fi interogată pentru fapte de corupție, comise de soțul dânsei (nu vorbesc despre Traian Băsescu, deși așa pare), în apărarea ei sar doi monștri „sacri” cu un „apel la calm, raţiune şi solidaritate”.

Ok, nu s-a întâmplat așa ceva. A fost doar o glumă a unui site. Însă domnii „intelectuali” s-au înfruptat din banii din licențe la fel ca și Elena Udrea.

Dau aici un citat și link-ul către articolul lui Mircea Mihăeș din România Literară (deși este posibil ca articolul să dispară după un timp, pe motiv de risc de explicații la DNA):

„În decembrie 2003, inauguram la Timişoara o aventură intelectuală, de cunoaştere şi comunicare, a cărei anvergură o visam, dar n-o credeam chiar atât de uşor de pus în practică. E vorba de Conferinţele Microsoft. Totul a început simplu: Ioan T. Morar mi-a vorbit de existenţa la Microsoft România a unor oameni neobişnuiţi (cuvântul lui era, cred, „improbabili”). Adică nişte profesionişti de elită care arătau o deschidere cu totul admirabilă pentru spaţiul culturii. Am cunoscut-o mai întâi pe Paula Apreutesei, apoi pe Silviu Hotăran. Câteva săptămâni mai târziu, ei s-au întâlnit cu Adriana Babeţi şi cu Marius Lazurca. Fără multe cuvinte, fără obişnuitele complicaţii şi conflicte când doi sau mai mulţi români se pun pe lucru, am desenat proiectul, l-am umplut cu substanţă şi l-am pus în practică.

Până în clipa de faţă s-au desfăşurat şapte astfel de conferinţe: două la Timişoara, câte una la Arad, Oradea, Braşov, Cluj şi Iaşi. Succesul a fost fenomenal – o spun cu toată obiectivitatea. Cred că niciodată în ultimii cincisprezece ani nişte intelectuali români n-au adunat atât de mulţi oameni într-un singur loc. Şi era vorba de teme serioase, chiar abstracte, şi nu de vreun bairam cu mici pe gratis şi bere la butoi. Nu. S-a vorbit despre scris şi imaginaţie, despre tăcerile şi capcanele filozofiei, despre îngeri, despre cosmologia lui Dante.

Cu acele prilejuri s-au lansat cărţi ce aveau să aibă un remarcabil succes de librărie (Despre îngeri, de Andrei Pleşu, Crase banalităţi metafizice, de Alexandru Dragomir, iar recent Discernământul modernizării. Şapte conferinţe despre starea de fapt şi Ochii Beatricei. Cum arăta cu adevărat lumea lui Dante, de H.-R. Patapievici), s-a discutat aprins cu publicul, s-a polemizat, s-a aplaudat frenetic. Într-un interviu din noua revista ieşană, „Suplimentul de cultură”, H.-R. Patapievici a descris cât se poate de exact atmosfera care a însoţit Conferinţele Microsoft în absolut toate oraşele unde s-a desfăşurat până acum: „ştiţi cum a fost la Timişoara? Nu mai încăpea lumea în Aula Universităţii. La Oradea am fost la Muzeul Ţării Crişurilor şi a rămas lumea pe scări”.

Ulterior, după preluarea puterii de către Traian Băsescu și accesul direct la banii publici, „intelectualii” au putut fi recompensați direct, prin numirea în diverse posturi publice. Amuzant este că ceea ce îi incriminează (relația ciudată și improbabilă cu Microsoft), datează din perioada pre-Băsescu. Însă asta ne ajută să înțelegem principiile de funcționare ale diverselor aripi pro-Băsescu.

Eu mă bucur că au reușit în sfârșit să se încaiere. Aripa de „business”, Iordache, Pinalti, Cocoș, Bica, Stelian, Videanu, Udrea a intrat sau urmează să intre la pușcărie cu suportul direct al aripii „justițiare”: Coldea, Kovesi. Surprinzător, până acum, Monica Macovei a fost destul de tăcută. La fel și „intelectualii” justițiari și moraliști. Însă sunt convins ca pe parcurs va fi relevată și implicarea lor, pe care eu o bănuiesc a fi coordonată din zona „serviciilor”.

Deocamdată contraatacul lui Udrea la adresa cuplului Coldea-Kovesi, readuce în prim-plan și celelalte dedesubturi ale caracatiței lui Traian Băsescu, deja revelate de fostul ministru Gabriel Sandu, în special relația dintre conducerea PDL-ului și miniștrii numiți de partid:

„Aşteptările liderilor politici ai PDL erau să sprijin campaniile electorale. Astfel, toate cheltuielile şi obligaţiile cu acest scop au fost dispuse, ordonate chiar, sub presiuni efectuate de conducerea PDL, respectiv Emil Boc, Elena Udrea, Vasile Blaga, Adriean Videanu, Radu Berceanu, Roberta Anastase, Alin Albu, Gheorghe Ştefan etc. Iar asumarea de către mine a acestor obligaţii viza condiţionarea pentru menţinerea în funcţia de ministru”.

Practic, un ministru al PDL, spune în timpul procesului, ceea ce bănuiam cu toții. Minunata tabără băsistă, autoarea „reformării” Justiției, este doar o adunătură mafiotă a cărei coeziune este asigurată doar de faptul că toți fură la unison.

Până acum au intrat la apă doar „oamenii de afaceri”. Însă odată audiată la DNA, Elena Udrea, adică unul din colaboratorii direcți ai lui Traian Băsescu, dezvăluirile ricoșează și către SRI și DNA:

„Elena Udrea: Nu, nu, nu. Eu sunt in prim-plan de la inceputul-inceputului. De la momentul la care a aparut acest dosar si a aparut numele fostului meu sot, chiar daca pana ieri nu exista nicio acuzatie oficiala la adresa mea, subiectul a fost Elena Udrea. Toate documentele aparute pe surse se refereau la Elena Udrea. Toate dezbaterile, intr-o anumite parte a presei, erau despre Elena Udrea. De aceea am si iesit public sa spun ca nu mi se pare normal in momentul in care in acest dosar, spre exemplu, sunt numite, sunt pomenite de martori nume mari de lideri politici, cum ar fi Victor Ponta, dl Vasile Blaga, asta de catre martorul care l-a pomenit si pe Dorin Cocos. Tot acel martor a spus ca i-a dat bani lui Vasile Blaga.

Dan Tapalaga: Cine a spus asta?
Elena Udrea: Domnul Florin… sau… cel de la… partenerul lui Pescariu…

Cristian Pantazi: Florica de la Fujitsu Siemens?
Elena Udrea: Florica, da.

Dan Tapalaga: Ati vazut dumneavoastra aceasta declaratie in dosar?
Elena Udrea: Sigur ca da. Dar a aparut la televizor. In campanie a aparut pentru 2 ore, in scurt, la televiziunea domnului Ghita, a aparut acest document. Ulterior a fost retras. La intrebarea pe care am pus-o: De ce nu s-a dezbatut la fel de intens documentul in care a aparut numele dlui Vasile Blaga, asa cum s-a dezbatut in continuu in campania in care candidam la prezidentiale implicarea fostului meu sot in acest dosar? raspunsul lui Sebastian Ghita a fost: Pentru ca generalul Coldea, de la SRI, i-a cerut sa retraga acest document. […]

Cristian Pantazi: Inainte sa trecem la realitatea relatiei din cuplul dvs, care e teoria dvs. legata de modul in care ati fost implicata? Care e adevarul dvs?
Elena Udrea: Incepusem prin a va spune ca intr-o tara in care pe oricine aproape ai putea sa acuzi in orice moment, cel care are catusele este si cel care conduce Romania. Ganditi-va cine ar avea curaj sa se opuna sau care dintre oamenii politici ii vedeti ca au curaj sa abordeze frontal acest subiect al finantarii partidelor politice sau al finantarii campaniilor electorale? Nimeni, toata lumea se ascunde, desi stim cu totii ca in mare parte exact asa procedeaza oricine candideaza si asa procedeaza orice partid. Care politician il vedeti in comisia de supraveghere a serviciilor secrete capabil sa initieze cu adevarat un control asupra activitatii acestor servicii, cand aproape toti de acolo oameni politici pot fi, ca dl. Grebla, chemati a doua zi la parchet. […]

Cristian Pantazi: Dar despre cine e vorba?
Dan Tapalaga: Vorbiti in clar!
Elena Udrea: Evident ca vorbim in clar. In spatele unui plan pe care eu il vad foarte bine asezat si care este pus in practica de ceva timp, pas cu pas, si ce-am aici sunt lucruri pe care de luni de zile eu le scriu… si constatand toate acestea, se afla un om care detine in acest moment toate aceste secrete, pentru ca le are de la mii de oameni, de ofiteri care le aduna. Este seful actual al Serviciului Roman de Informatii, este dl Florin Coldea. Deci dl Coldea este cel care, in acest moment, detine aceasta putere, pentru ca pe de o parte detine toate secretele, este depozitarul tuturor secretelor tuturor, pe de alta parte are o foarte buna relatie cu dna Kovesi. Si va spun eu, care am intervenit in numirea dnei Kovesi in functia de procuror DNA…

Dan Tapalaga: In ce sens ati intervenit?
Elena Udrea: In sensul in care dl Victor Ponta nu era de acord sa se faca numirile procurorilor si numirea dnei Kovesi, era singurul nume de interes, care il interesa pe presedintele Traian Basescu. Singurul nume care interesa era Codruta Kovesi; fusese o propunere a domnului Coldea, doamna Codruta Kovesi.”

Ca personaj al lui Dumas, blonda doamnă îmi amintește de Milady de Winter, iar Traian Băsescu de Richelieu. În punctul acesta, eu însumi mă simt un pic vinovat de a mă fi asociat din neștiință cu Gărzile Cardinalului. Însă e bine că apele s-au limpezit și fiecare și-a văzut de drumul lui.

Read Full Post »

Suntem în plină campanie electorală. În mod normal ar trebui să discutăm despre IDEILE celor dintre care va trebui să-l alegem pe cel ce va deveni Președintele României. În loc de asta discutăm despre Dosare, despre Stenograme, despre Audieri și despre Arestări. Clasa politică, bancherii și mai ales oamenii de afaceri au devenit pericol public generalizat. Descinderile cu mascați și arestările PREVENTIVE pentru motive ridicole sunt la ordinea zilei. Grotescul și Abuzul a devenit normalitate în România lui 2014.

Am uitat deja cum se poate discuta în România despre Drepturi și Libertăți. A devenit delict să-ți dorești ceva. Nici nu contează ce. Vrei să construiești ceva și discuți cu un amic ideea, DNA-ul te saltă. A fost trafic de influență. Sau primire de foloase necuvenite. Sau naiba… pardon DNA-ul știe ce. Precis există câte un articol de lege pentru orice.

Ești doctor și pleci la un seminar pentru a prezenta concluziile studiului? Ești deja suspect pentru luare de mită sau măcar primire de foloase necuvenite. I-ai dat bani copilului plecat la studii în afară pentru a-și plăti cazarea? Ești deja suspect de spălare de bani, iar copilul a devenit infractor, suspectat de evaziune fiscală pentru că nu a declarat „venitul”. Ai avut ghinionul să discuți lucrurile astea la telefon? Fii sigur că DNA-ul ȘTIE. E doar o problemă de timp până când Dosarul tău va fi folosit. Singura ta șansă este să nu deranjezi pe nimeni sau nimeni să nu aibă nevoie de serviciile tale. Să fii Neinteresant. Dacă ești Nimeni, poți să dormi liniștit. Deși convorbirile tale telefonice sunt înregistrate și arhivate, nu se obosește nimeni să se uite în ele.

Odată cu intensificarea „luptei politice” a crescut, cum altfel decât exponențial, și numărul de mandate de interceptare pentru siguranță națională, dar și pentru infracțiuni de drept comun. Sincer, eu trăiam cu impresia că interceptările se pot face doar pentru cazuri de siguranță națională. Așa cum se întâmplă în toate democrațiile vestice, SUA fiind exemplul cel mai bun. Însă în România în anul 2014, lupta anti-corupție a devenit mai importantă decât siguranța națională. Sau s-a substituit acesteia.

Clanul mafiot care controlează serviciile se folosește fără nicio limită de arma numită Interceptări. Singura opreliște pare a fi pierderea controlului DEMOCRATIC al serviciilor prin terminarea mandatului de Președinte. Însă până atunci se mai pot întâmpla multe lucruri. Mă întreb ce va fi dacă în ajunul turului 2, ambii candidați vor deveni „indisponibili”? Sunt convins că se vor găsi destui care să spună că e normal. Dacă sunt vinovați, asta este. E NORMAL, nu?

Read Full Post »

M-am întrebat de multe ori cum un individ precum persoana din titlu are darul de a fi ocolit cu grație de justiția, altfel omnipotentă și omniscientă. Pentru comparație, amintiți-vă cum a identificat „pe loc” deconturile greșite ale judecătorului Adrian Neacșu, membru al CSM, imediat cum acesta a trimis e-mail-urile prin care îi reproșa șefei CSM, Hăineală, că l-ar fi ajutat pe Băsescu să nu fie suspendat. Ocazie cu care i-au confiscat și calculatorul fără a avea mandat de perchiziție.

Întâi m-am gândit că poate Justiția din Focșani e mai puțin omnipotentă și omniscientă decât cea din alte părți, însă din nefericire (pentru ipoteză), ambii sunt din Focșani.

Chiar mă gândeam că deși „se știe” (ca și în cazul altor PSD-iști marcanți) că respectivul este corupt, nimeni și nimic nu-l poate atinge pe Renato. Deși în cazul acestuia, dovezile de corupție sunt la vedere și nu necesită vreun efort deosebit sau demonstrații sofisticate, de tipul „condamnare cu titlul de exemplu”, obligatoriu cu complete de judecată „noi”, formate din judecători numiți de Băsescu.

Zilele trecute, urmărind o discuție televizată cu Adrian Năstase (min 37:36), cred că am înțeles ce îl face pe Renato atât de valoros pentru Traian Băsescu. V-aș pune să ghiciți, dar mă îndoiesc că v-ați fi așteptat la o astfel de posibilitate.

Conform lui Adrian Năstase, în turul 2 de scrutin la prezidențialele din 2004, în Vrancea, județul condus de Renato, candidatul Adrian Năstase a obținut mai puține voturi decât semnăturile strânse inițial pentru susținerea lui. Ce schimbare! Pe parcurs de săptămâni.

Să ne amintim că și Renato, precum și Turcescu, este un „acoperit”. Și nu unul oarecare. El a semnat, încă din copilărie, angajamentul de colaborare cu Securitatea. Deși seamănă mai degrabă cu ambițiosul elev marinar, ajuns mai târziu Președintele României, decât cu negriciosul agitat. Stau și mă întreb, cum mama naibii toți „acoperiții” au aterizat în tabăra lui Băsescu? Parcă-l văd pe Ponta peste 5 ani, plângându-se precum Miluță Constantinescu că l-a înfrânt Securitatea.

Culmea ridicolului o reprezintă faptul că Renato a primit decizie de NECOLABORATE cu Securitatea. „Fostul său ofițer de legătura, căpitanul de Securitate Doru Lungu, s-a arătat mirat ca după atâtea demersuri CNSAS a găsit, în sfârșit, dosarul: „Este un prim pas spre aflarea adevărului, pentru că la cererile mele mi s-a răspuns invariabil că nu-l găsesc nicăieri. Sunt sigur ca notele și materialele informative date sub numele conspirative «Renato» si «Alin» au fost ascunse sau distruse, e un lucru clar”. Fostul ofițer de Securitate din Focșani spune ca numele de „Renato” i-a fost dat de un coleg de-al sau de la Galați, unde Renato era elev la Liceul de Marină, iar numele de „Alin” i l-a dat chiar Lungu. Doru Lungu nu înțelege însa logica CNSAS: „Ei spun acum ca a fost recrutat ca informator cu nume conspirativ, dar a primit adeverința de necolaborate. E ca și cum ai spune despre o femeie gravida ca nu a avut relații sexuale!”

Asta explică cumva și minunile Justiției „Reformate”. Probabil că Băsismul ar trebui declarat religie. Pentru că adepții ei cred cu convingere că astfel de lucruri sunt normale.

Read Full Post »

Am asistat cu stupoare și oroare la o scamatorie ordinară făcută în piața publică. Iar noi spectatorii hipnotizați și intrați în transă am început să ne mișcăm și să ne comportăm ca și cum am fi niște biete automate, incapabili de a discerne realitatea de perdeaua de fum.

Pe scurt, în contextul anchetării de către DNA a lui Sorin Blejnar, operație începută de Traian Băsescu, atunci când Vasile Blaga începuse să se obrăznicească, dar oprită în momentul în care acesta și-a văzut lungul nasului, Procuratura a lansat o perdea de fum menită să ascundă problema reală, uriașa escrocare a statului de către cel pus să ne păzească de astfel lucruri.

În ce constă perdeaua de fum? În publicarea în presă a unor stenograme ale discuțiilor unor procurori și oameni politici. Se sugerează astfel o uriașă conspirație, politico-judiciară, pregătită să pună mâna pe puterea deținută de „incoruptibili”, de cei care ne-au scăpat de corupția psdisto-pnlistă. Analogiile cu cazul Voicu și „caracatița” sa judiciară sunt automate.

Cu stupoare, am văzut oameni a căror integritate și inteligență le respect, discutând despre lucruri, altfel importante, dar irelevante în contextul de față, cum ar fi protejarea anonimității surselor presei. Se trece astfel cu vederea un lucru infinit mai important cum este dreptul de A NU FI ASCULTAT FĂRĂ MANDAT. Orice discuție privată, inclusiv discuțiile noastre, ale muschetarilor, despre blogul nostru, pot fi interpretate ca o conspirație, atunci când sunt decupate din context și publicate „pe surse”.

Chiar nu vă întrebați, cum de apar în presă doar stenogramele opozanților lui Traian Băsescu și Monica Macovei? Realizați că am ajuns să fim ascultați de către POLIȚIA POLITICĂ, mai rău decât înainte de 1989? Și infinit mai rău decât atunci, putem fi condamnați de către Justiția Politică a doamnei Macovei fără a avea dreptul să înțelegem DE CE, așa cum a pățit Adrian Năstase un fost prim-ministru al României și adversar politic al Traian Băsescu.

Ar fi trebuit să reacționăm de prima dată când a fost evident că am fost manipulați copilărește, în celebrul caz al răpirii jurnaliștilor în Irak. Nici măcar când unul din protagoniști, Ovidiu Ohanesian, a spus că a fost o înscenare ordinară, nu ne-am pus problema corectitudinii președintelui. Vă invit să citiți blogul lui Ohanesian și să vă minunați. Răpirea jurnaliștilor din Irak, nu este singura anomalie din România, o țară presupus liberă. Aberațiile se țin lanț:
povestea ultimului condamnat la moarte care își așteaptă pedeapsa: „Tribunalul Militar Bucureşti a reconfirmat condamnarea la moarte a lui Constantin Răuţă • Fost ofiţer DIE, trecut în tabăra NATO, acesta a lucrat în proiecte strategice ca sistemele de sateliți sau telescopul Hubble”;
culisele dosarului Armamentul (arestarea lui Viktor Bout – personajul real ecranizat Nicholas Cage în 2005 în filmul „Lord of War”): „pe baza informațiilor primite de la Munaf Mohamad în luna mai și confirmate ulterior de martori și de informatori, pe numele lui Omar Hayssam s-a constituit dosarul 628/D/P/2005, pentru trafic de arme, la data de 4 iulie 2005” – citat din cartea „Prădarea României”, scrisă de Ciprian Nastasiu, procurorul care l-a arestat pe Viktor Bout. În prezent atât Ciprian Nastasiu, cât și colega sa Angela Ciurea, cei care au investigat „Dosarul Armamentul”, dar și „ALRO” și „răpirea din Irak”, au fost scoși din Ministerul Public pe ușa din dos.

Vă las plăcerea să citiți singuri și celelalte articole referitoare la poliția politică, justiția „reformată” de Monica Macovei și chiar la serviciile de informații ale unei țări, despre care credeam cu toții că este o democrație.

Update: Victor Ponta, Primul Ministru al României a solicitat DNA-ulului să publice toate stenogramele înregistrărilor lui și nu doar ceea ce le convine. În plus accesul presei la aceste stenograme ar trebui să fie nediscriminatoriu.

_________________________________

Cinstiți muschetari și dragi prieteni, mai bine ne-am gândi cum am putea schimba actuala stare de lucruri. Ce ar trebui făcut să scăpăm din cloaca politicii dâmbovițene?

Una din ideile interesante pe care le-am găsit este cea de Open Society. Aveți aici un link, zic eu, interesant: „Free, open ebook offers ideas for rebooting American government„.

Poate găsim timp să citim și cărțile. Și ca să nu ziceți că i-am făcut reclamă mascată lui George Soros vă spun că și el promovează același concept. Sunt convins că știați, dar nu vreau să ziceți că nu v-am spus.

Read Full Post »

« Newer Posts