Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘stabilitate’

Zilele trecute am postat câteva anunțuri de angajare pe BestJobs, e-Jobs, șamd. Judecând după cât de mare-i criza mondială, ne așteptam să primim sute de cereri ca și până acum.

Surpriză! La poziția „dezvoltator Java” am primit 2 (două!) CV-uri. Și discutând cu alți colegi din industria de IT&C am înțeles că lucrurile stau la fel și la ei. Spre deosebire de Spania, unde chiar și cei cu job tremură de frică că vor fi concediați, pentru că rata șomajului a ajuns la peste 26%.

Am presupus deci că lucrurile merg bine doar în IT&C, unde eliminarea impozitului pentru programatori de către guvernul Adrian Năstase a dus la dezvoltarea explozivă a sectorului. Însă nici ceilalți parteneri cu care lucrăm nu par să o ducă prea rău. Cu excepția contractelor cu statul, care au cam dispărut (slavă domnului!) lucrurile merg cât se poate de bine. Ca și noi au început să se orienteze către clienți din Austria și Germania.

Am presupus deci că problemele pe care le vedem în presă sunt în altă parte. După cum zice Wall Street Journal, rata șomajului în zona euro se tot înrăutățește. De curiozitate am început să caut date privitoare la dezastrul din România. Și… din nou surpriză! Rata șomajului este de doar 6.6%, în scădere de la 7.3% în februarie anul trecut. Mai jos ca noi sunt doar Germania, Olanda, Austria, Luxemburg, Islanda și Norvegia. Nu zău !? Bună companie…

Am crezut că este o eroare, însă Eurostat precizează clar:

„The unemployment rate represents unemployed persons as a percentage of the labour force based on International Labour Office (ILO) definition. The labour force is the total number of people employed and unemployed. Unemployed persons comprise persons aged 15 to 74 who:
– are without work during the reference week;
– are available to start work within the next two weeks;
– and have been actively seeking work in the past four weeks or had already found a job to start within the next three months.”

Iar dacă ne gândim mai bine, e cât se poate de normal să fie așa. Financiar, România este mult mai stabilă decât multe țări din zona Euro. Rata de îndatorare este suportabilă, iar datoriile sunt în general pe termen mediu și lung (blogul lui Victor Ponta – în sfârșit un prim-ministru „socialist” care se uită cu atenție și politețe către Marea Finanță). Mai mult, ratele la care se împrumută România sunt neverosimil de mici, față de ceea ce eram obișnuit să văd din anii trecuți.

Din punct de vedere politic, România este cât se poate de stabilă, având o foarte sănătoasă majoritate care susține guvernul actual. Este mai degrabă îngrijorătoare lipsa opoziției, care pare mai ocupată cu excluderile celor care îndrăznesc să o critice pe blonda doamnă Udrea.

Chiar și președintele, în ultima perioadă pare să fi devenit mai puțin dispus să se angreneze în conflicte inutile și penibile. În acest punct, mi se pare cât se poate de corect să notăm că fără măsurile de austeritate luate într-un moment critic al crizei și fără împrumutul de siguranță de la FMI am fi fost poate într-o cu totul altă situație, precum Grecia sau Ungaria.

Și la fel de corect mi se pare să observ că Victor Ponta și-a călcat pe inimă și nu s-a atins de cota unică și nici nu i-a impozitat suplimentar pe „bogați”, ferindu-se elegant de măsurile populiste.

Nu spun că totul e bine. Însă direcția în care ne îndreptăm pare a fi corectă. Nu ne-ar trebui totuși și un pic de opoziție? Măcar pentru a atrage atenția guvernului asupra posibilelor derapaje.

Uitându-mă pe ce am scris aș zice chiar că avem un pahar destul de plin. Deschidem și o sticlă de șampanie? Hai să ne amintim ce se întâmplă azi în SUA… Happy sequestration day!

Read Full Post »

Am vorbit cu ceva timp în urmă despre impactul pe care îl are exploatarea gazelor de șist asupra prețului gazului natural importat din Rusia și de impactul asupra bugetului acesteia. Nu aș fi reluat subiectul, dacă nu aș fi descoperit un interesant articol al China Daily, publicat ieri, despre același subiect. Articolul se intitulează „A geological and geopolitical revolution” și tratează implicațiile geopolitice ale noilor metode de explorare folosite de SUA:

„Revoluţia gazelor de şist afectează nu doar industria de energie, dar și schimbă treptat geopolitica energiei. Succesul economic al gazului şist în Statele Unite din anul 2000, poate transforma în curând cel mai mare importator de petrol din lume într-un exportator net de gaze naturale, iar multe alte ţări încearcă să-i urmeze exemplul. În luna mai, Ministerul Energiei Coreei de Sud a instituit un grup de lucru pentru a explora rezervele de gaze de șist, încercând să reducă costurile ridicate ale importurilor de gaz natural lichefiat […]. China, India, Polonia, Ucraina şi Japonia, într-un efort de a reduce importurile de energie, se grăbesc și ele să-și dezvolte exploatările de gaze de șist”.

Articolul mai subliniază și efectul asupra Rusiei, în al cărui produs național brut, exporturile de gaz și petrol înseamnă aproximativ un sfert, dar și asupra țărilor OPEC, cu predilecție asupra Arabiei Saudite. „Dacă pierderea unui client important este o tragedie, a te uita cum acesta îți devine competitor este incomparabil mai rău.” Articolul mai reamintește de pragul critic de 88$/baril, sub care stabilitatea economică și socială a țării exportatoare este pusă în discuție.

Articolul se încheie cu următoarea întrebare: „În cazul în care Rusia nu va mai fi cel mai mare furnizor de gaze naturale al Europei, iar membrii OPEC nu se vor mai bucura de poziţia lor dominantă pe piaţa globală a energiei, ce se va întâmpla în lume după aceea?”

Spre surpriza mea, în lista țărilor enumerate în articol, strălucește prin absență, România. Mă mulțumesc să observ că România a semnat prin Guvernul Ungureanu acorduri de explorare pentru patru zone extrem de promițătoare. Practic acestea au fost ULTIMELE hotărâri ale acelui guvern. Cu siguranță vă amintiți de marele miting ținut la Bârlad împotriva explorărilor aprobate. Vă amintiți de asemenea și de amenințarea directă (că va avea soarta lui Aldo Moro!) făcută de deputatul Solomon către primul ministru de atunci, Mihai Răzvan Ungureanu. Printre organizatorii mitingului se regăsea și omniprezentul colonel Dogaru și a sa asociație a cadrelor militare în rezervă.

De curând, același colonel a reușit să-l pună în dificultate pe Victor Ponta și USL-ul prin anunțul legat de semnarea unui acord. Potrivit anunțului, acordul își propunea să desființeze DNA, ANI și alte câteva instituții cheie. Ulterior, s-a dovedit că anunțul a fost o intoxicare, dar răul produs imaginii externe, într-un context extrem de delicat, nu mai poate fi reparat. M-am întrebat cu acea ocazie, cu ce o fi greșit Victor Ponta în fața celor care-l butonează pe domnul colonel.

Vă adresez și vouă două întrebări:

1. Pe cine ar avea interes Rusia să sprijine? Pe Traian Băsescu sau USL-ul?
2. Care credeți că va fi impactul gazului natural „ieftin” asupra economiei României?

Update: locul 5 în ro.wordpress.com – mulțumiri tuturor comentatorilor și vizitatorilor de astăzi (și sper și de mâine).

Read Full Post »