Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘UE’

Mulțumesc pentru sfat mac gregor. M-am gândit să împac și capra și varza. Inițial am vrut să scriu despre „La Raci” (tot în Herăstrău), dar acum câteva zile m-am întâlnit cu câțiva colegi de facultate la un restaurant cu terasă, care ar trebui pomenit. Mâncarea nu m-a impresionat din cale afară. Nu pentru că nu ar fi fost bună, ci pentru că nu am comandat nimic special. Doar salate (vinete, varză, grecească), mușchi de vită și mici. În ce mă privește m-am distrat cu salatele și doi-trei mici. După „rib-eye-ul medium-rare” de la Osho, nu prea mai am curaj să comand vită în altă parte, ca să nu fiu dezamăgit. Am încercat o dată la „Vaca Muuu” în Floreasca și am fost tentat să o las întreagă pe farfurie.

Apropo de friptura de vită, mă aduc la disperare cei care o comandă „well-done” (bine făcută). Mai bine mănânci pingele. Sunt restaurante care descriu cum trebuie să arate (și să se simtă aroma la) friptura de vită în funcție de cât de tare e gătită. Începe cu „blue” (aproape crudă), care mi se pare cam mult și mie și se sfârșește cu „well-done” (bine făcută). Aici în loc de descriere apare „vă rugăm să comandați pui”.

Revenind „La Patru Anotimpuri”, mi-a plăcut servirea și mai ales terasa generoasă unde poți să discuți liniștit fără să-ți fie teamă că te aud cei de la masa vecină. Sau măcar așa am crezut noi. Însă sunt câte unii pe care-i roade curiozitatea din cauza „job description”-ului. Dar o să ajung și la asta. La întâlnire au participat: decanul unei facultăți tehnice (oare care?), doi patroni de mici companii IT&C, un minitehnicus din aceeași zonă, un bancher de investiții (de ce o fi făcut facultate tehnică?) si un înalt funcționar al unei organizații multinaționale pe care prefer să nu o numesc.

(va urma – am fost recrutat de urgență ca bodyguard la o expediție de shopping la… Craiova)

Am reușit să mă întorc fără să o iau razna. Timp de vreo două ore am păzit „capturile” celor 4 doamne pe care le-am însoțit la shopping, încercând să conving celelalte doamne din magazin că respectivele haine, genți, pantofi, ochelari, etc, sunt deja pregătite pentru a fi probate si achiziționate. Deși dădeau din cap că înțeleg, tot nu se puteau abține să nu le pipăie, să le ia de pe umeraș pentru a se uita la ele și a le proba, măcar și vizual. Doamne… shopping ăsta e o boală tare grea la femei.

Mă rog… totul e bine când se termină cu bine. Să mă întorc la geopolitica de restaurant. Am început prin a-l bârfi pe Erdogan. Pare că în Turcia lucrurile au luat-o complet razna. Începând cu oameni bătuți pe stradă de vigilantes musulmani pentru că au îndrăznit să se plimbe prin Istambul cu prietena, fără a fi căsătoriți și fără ca respectiva domnișoară să aibă fața acoperită. Mie personal mi se pare cam ciudat. Aveam senzația că doar femeile căsătorite trebuie să aibă fața acoperită. Sau poate că respectiva era căsătorită și cel ce o însoțea nu era soțul. Mă gândesc cu groază ce s-ar fi întâmplat dacă expediția de shopping de azi ar fi fost la Istambul și nu la Craiova. Probabil că am fi fost lapidați.

Un alt zvon (încă nu m-am apucat să-l verific) este că în Turcia au loc exproprieri subite, de genul celor din anii ’50 de la noi. Bandele de vigilantes dau buzna în casă și te anunță că ai fost expropriat și că trebuie să-ți iei lucrurile și să pleci. Fără vreo decizie legală, fără nimic. Doar forță brută. Dacă stau bine să mă gândesc, s-a mai întâmplat asta. În anii ’30 în Germania, când cămășile brune făceau cam același lucru. Pare că suntem condamnați să retrăim istoria.

Erdogan se visează sultan al Imperiului Otoman renăscut. În înțelegere cu Rusia și Iranul au creat o altă structură de putere zonală. Statele Unite, care s-au îndepărtat de Arabia Saudită, considerată responsabilă de finanțarea lui 9/11, au încercat o apropiere de Iran. Pare-se că fără prea mare succes, dacă ne uităm la direcția în care au evoluat lucrurile. Alianța improbabilă dintre Rusia, Iran și Turcia pare să fi devenit devenit realitate, schimbând complet raportul de forțe din zona Mării Negre. NATO ar avea serioase probleme în a mai controla Rusia într-un eventual război zonal, dacă Turcia și-a schimbat direcția.

Iar Rusia și-a încordat aproape imediat mușchii (trupele staționate) în Transnistria, executând „exerciții militare” pe malul drept al Nistrului într-o perioadă când legal acest lucru nu era permis, conform guvernului de la Chișinău. Din păcate, în ciuda eforturilor lui Anatol Şalaru, ministrul Apărării al Republicii Moldova, de a consolida relația cu NATO, pare-se că restul guvernului, ca și majoritatea populației preferă „neutralitatea”. Ceea ce este o tâmpenie cruntă, când ai trupe rusești în republica transnistreană.

Mă întreb dacă NATO ar avea cum să intervină în cazul unui conflict Moldova-Transnistria/Rusia. Probabil că nu. Ca și în cazul conflictului din estul Ucrainei sau al ocupării Crimeei, ar fi probabil doar un martor mut al unui conflict la care nu poate lua parte. Iar războiul s-ar muta la granițele României.

Practic România are în vecinătate doar prieteni și aliați ai lui Putin: Ungaria, Serbia, Bulgaria, Grecia și mai nou Turcia. În cazul unui conflict, probabil că am fi ocupați înainte să putem să reacționăm. Iar Uniunea Eupeană pare a fi mai ocupată cu propriile probleme („terorismul” în primul rând) pentru a fi în stare să ajute o țară de la periferie. Foarte probabil, ne-am afla în situația Cehiei la începutul celui de-al doilea război mondial. UE ar condamna ferm actul de agresiune și ar impune noi sancțiuni Rusiei. În cel mai bun caz am fi în situația Poloniei, prin declararea unui război care de fapt a și pornit. Iar rușii nu ar ezita să folosească arme nucleare „tactice” pentru a elimina, de exemplu scutul de la Deveselu și/sau bazele NATO de pe teritoriul României și Poloniei. Singura speranță vine tot dinspre NATO și SUA. Cel puțin cât timp nu este Donald Trump președinte.

Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât mai mult mi se pare că trăim un coșmar în desfășurare. Încerc să mă gândesc ce se mai poate face. Și nu prea am multe idei.

Read Full Post »

Din start o să spun că mie mi se pare un subiect prea complex pentru a încerca acum să-l analizez. Dar cred că e mai bine să avem un fir nou pentru cei ce vor să-și spună gândurile. Ocazie de care voi profita și eu acum.

O să fie interesant de văzut ce vor face Scoția (62% pro rămânere) și Irlanda de Nord (56% pro rămânere). Cred că UK (și în principal Anglia și Țara Galilor) a făcut o mare tâmpenie. Rezultatele economice deja sunt vizibile, cu lira și piața financiară londoneză prăbușite la minimul ultimilor 31 de ani. Necazul este că au declanșat o nouă criză globală. Să sperăm că nu o să se extindă.

Pe de altă parte, Uniunea Europeană așa cum este ea astăzi pare a fi o mare tâmpenie. Birocrație, socialism, bani alocați cretin, funcționari publici inutili, dar plătiți regește. Este evident că Uniunea Europeană trebuie reformată, altfel va colapsa precum URSS-ul. Uniunea economică și piața comună sunt absolut necesare. Uniunea politică și birocrația aferentă nu sunt.

Cred că Marea Britanie în procesul de exit va încerca să negocieze păstrarea accesului liber la piața economică europeană, fără a primi la pachet și porcăriile legate de refugiați, fonduri europene, birocrați scumpi și alte tâmpenii toxice.

(Update duminică, 25.06)

2 trilioane de dolari s-au volatilizat pe piețele de capital în urma referendumului pentru BREXIT. Și distracția continuă.

Read Full Post »

Timeo Danaos…

Am avut săptămâna trecută o întâlnire cu managementul unei companii cu capital grecesc. Lucrăm cu ei de vreo zece ani. Ei au fost super-fericiți (la început) cu aplicațiile noastre pentru că produceau bani și profituri pe bandă rulantă. Chiar au intrat în top 10 în industria respectivă. Lucru absolut normal pentru că și numerele 1, 3 și 5 din același top folosesc aceleași aplicații.

Contractul s-a semnat însă cu un olandez, pentru că șeful (grec) nici nu înțelegea despre ce discutăm. Așa că au angajat un olandez de la concurență, care știa exact ce să facă. După vreun an de profituri și creștere, grecii au ajuns la concluzia că olandezul e prea scump. De fapt prea incomod, pentru că nu înțelege πολιτικός. I se sugerează ce să facă și el… nimic. Nici când i se spune cu subiect și predicat, omul tot nu ascultă, spunând că el nu face tâmpenii. Așa că au angajat un român de la aceeași companie concurentă. Acesta, fiind cu adevărat πολιτικός, a făcut exact ceea ce i se spunea. În general tâmpenii. Iar compania a început să aibă pierderi tot mai mari, a ieșit din top 10 industrie și a ajuns, așa cum era, o glumă proastă.

Însă nu a contat, pentru că fiind firmă grecească, firma mamă a trimis în continuare bani să o susțină și să acopere găurile. Cam vreun miliard și jumătate de euro. Bani pe care i-au primit ca ajutoare de la statul grec. Care la rândul lui i-a primit de la UE. În general contribuția Germaniei.

Românul, fiind πολιτικός, a ajuns șef. Nu pentru că s-ar pricepe cu adevărat la ceva. Dar e un om drăguț, amabil, care nu supără pe nimeni, își ia salariul uriaș și face ce i se spune. Firma e condusă de grecii care vin și pleacă, lăsând-o tot mai îndatorată și mai incapabilă să facă altceva decât să supraviețuiască cu perfuziile de la firma mamă.

Anul trecut au avut un moment de revenire. Au mai angajat pe cineva de la concurență, care chiar se pricepe. Așa că am fost chemați la începutul verii trecute să prezentăm ultima generație de aplicații. Însă după aceea nu s-a mai întâmplat nimic. Persoana angajată a realizat că e mai bine să fii πολιτικός și să-ți vezi de treabă dacă nu vrei să zbori. La sfârșitul anului chiar au uitat să mai semneze contractul de suport pentru aplicațiile pe care încă le foloseau. Poate și pentru că i-au concediat pe cei ce se ocupau de IT.

Așa că ne-am întâlnit ca să discutăm ce vor face. Grecul care de fapt conduce compania, ne-a comunicat că vrea să schimbe aplicația. Pentru că a angajat consultanți greci care să-l învețe cum să facă noile aplicații. De fapt de vara trecută îl tot învață. Pe noi ne-au chemat doar ca să vadă ce pot învăța consultanții de la noi. De făcut, nu au făcut nimic, pentru că genul ăsta de aplicații nu se fac peste noapte. Și în niciun caz de către „consultanți”. Așa că în întâlnire ne-au cerut să prezentăm încă o dată soluțiile noastre. Apoi să trimitem o ofertă nouă și vor vedea ei ce vor face.

Spre surpriza grecului și a inutilului șef român, mi-am cerut scuze și am spus că din păcate nu avem timp să dansăm grecește. Îmi place συρτάκι doar în filme și la petreceri. În business prefer stilul nemțesc. Poate și pentru că fac business cu ei de vreo 20 de ani. Am crezut că grecul o să facă apoplexie. Însă îmi cam luasem avânt și n-am mai avut timp să opresc la timp. L-am tamponat în plin. I-am spus că noi nu avem timp decât de firme de top 5, în care, la întâlnirea cu managementul executiv, se iau decizii, nu se face balet de amatori.

Aici grecul a vrut să zică că el nu acceptă așa ceva și a mimat închiderea agendei semnalizând sfârșitul întâlnirii. Însă și-a amintit că încă folosește aplicațiile noastre și nu mai are suport. Așa că ne-a cerut să-i dăm ofertă pentru pentru 2016.

Singurul care se amuza era ultimul manager român din IT care se pricepe foarte bine la ce face, dar nu-i mai suportă pe greci. M-a cuprins și pe mine amuzamentul și am am spus că vom trimite direct addendumul la contract. Așa că întâlnirea s-a terminat într-o notă mai optimistă.

Aștept acum și partea cu „et dona ferentes”. Poate că mă înșel și grecul e bine intenționat și/sau capabil, dar nu știe de unde să înceapă. Deși un om bine intenționat și/sau capabil ar fi știut de unde să înceapă, ori nu ar fi acceptat postul. Vom trăi și vom vedea.

Read Full Post »

Statul, UE și monopolurile „naturale”:

RCS&RDS vrea sa-si dezvolte propria retea de distributie de energie electrica in doua zone din tara, printre care Oradea, dar solicitarea de a obtine licenta de distributie de energie electrica a fost respinsa de ANRE, autoritatea de reglementare, a declarat miercuri Valentin Popoviciu, vicepresedintele RCS&RDS.

Invocand prevederile UE, ANRE spune ca intr-o anumita zona, pentru o perioada limitata de timp, statul desemneaza un singur operator de distributie, care are prerogative exclusive (monopol natural), acordate de stat prin licenta si contractul de concesiune.

Nu zău!? Și în telecomunicații de ce se poate FĂRĂ monopol „natural”, „acordat de stat prin licență de concesiune”? Cred că asta e culmea privatizării. Să „privatizezi” un monopol, pe care tot tu, STATUL, l-ai declarat „natural”.

Uneori mă întreb, dacă nu am fi mai câștigați, desființând complet „autoritățile” de reglementare ale lui pește prăjit. Am scăpa și de banii cheltuiți de pomană cu ei, dar și de aiurelile pe care le produc.

Read Full Post »

M-am întors în sfârșit din concediu și am nimerit în plin război informatic. Cyberwar. „Viruși pregătiți să atace exclusiv 12 bănci românești„…

„IBM a descoperit o versiune de malware Tinba v3 configurată pentru a ataca exclusiv 12 bănci din România, iar un expert în cyber intelligence al companiei americane recomandă instituţiilor de credit să-şi informeze clienţii şi să colaboreze cât mai bine cu furnizorii de securitate antifraudă.” – nu zău, mi-am spus, ce furnizori de securitate antifraudă? Nu cumva chiar IBM?

Ca să ne înțelegem, „virusul” e de fapt un „troian”, adică un fișier atașat care așteaptă să-l deschizi. Fie un executabil, fie un „doc” sau un „xls” cu „macro”-uri, care îți infectează calculatorul la deschiderea fișierului. Mulțumim pe această cale companiei Microsoft pentru ajutorul acordat producătorilor de viruși și bineînțeles producătorilor de anti-viruși, precum specialiștilor în securitate cibernetică.

Oricum „virusul” nu se ia singur. Așteaptă un guguștiuc, care să deschidă fișierul „infectat”. Dacă folosiți GMail, șansele sunt minuscule să pățiți ceva, pentru că Google trimite astfel de mesaje direct în spam, cu eticheta „virus – a nu se deschide!” și nu te lasă să downloadezi fișierul păcătos. Doar dacă ești perseverent reușești să-ți îmbolnăvești computerul.

Citind articolul despre „virușii” care atacă băncile românești, am găsit un alt articol incomparabil mai interesant: „Agenţia Naţională americană pentru Securitate (NSA) a dezvoltat programe informatice de tip malware, pe care le utilizează la scară foarte largă pentru a pirata date din milioane de calculatoare” și brusc m-am întrebat cine o fi NSA-ul românesc. SRI? Sau STS? Mă rog, nu mai contează, cu siguranță serviciile noastre nu se ocupă cu astfel de mizerii.

Într-una din zilele trecute, am ieșit la masă cu câțiva foști colegi de facultate, actualmente profesori, oameni de afaceri, bancheri și chiar și un diplomat. Trecând peste eterna luptă anti-corupție, necesară dar aiurea executată, am ajuns să discutăm despre ce se mai întâmplă afară.

Contextul geopolitic zonal este din ce în ce mai complicat, cu o Rusie tot mai hotărâtă să-și apere sfera de influență de expansiunea NATO și cu o Uniune Europeană mult prea neomogenă din punct de vedere economic și cultural pentru a funcționa ca o singură entitate.

Nici la nivel global lucrurile nu sunt mai simple. Statele Unite și Uniunea Europeană, cei doi parteneri economici și militari care au dat echilibru și stabilitate relațiilor internaționale din ultimii 70 de ani încep să aibă priorități diferite. În timp ce UE încearcă să-și rezolve problemele economice ale statelor din sud (Grecia, Spania, Italia), Statele Unite își mută centrul de interes către Asia-Pacific, unde o nouă superputere, China, tinde să schimbe echilibrul tradițional de forțe. Poate că și acest lucru explică disperarea cu care SUA s-a chinuit să ajungă la un acord cu Iranul, chiar cu prețul șubrezirii relației tradițional bune cu Israelul.

Deocamdată, tensiunile din zona geopoliticului s-au transformat într-un război în toată regula în Internet. Bănci și instituții publice sunt „testate” și „hack”-uite zilnic. În unele cazuri, cei afectați nici măcar nu realizează amploarea penetrărilor până când nu apare câte o prostioară de tipul „troienilor” descriși la începutul acestui articol. Moment în care cei atacați decid să-și verifice mai atent rețelele și „data-center”-urile.

În zona utilizatorilor privați, lucrurile sunt infinit mai rele. Majoritatea utilizatorilor nici nu înțeleg riscurile rulării unui program dintr-o sursă obscură (un media-player nou sau un joc găsit pe net). Practic din acel moment cel ce a scris codul este co-proprietar al calculatorului pe care este instalat programul. Asta este valabil și pentru Google, Microsoft, Apple, Adobe și celelalte firme mari care ne „furnizează” programe. Însă în acest caz, suntem oarecum protejați de un comportament abuziv de însăși reputația companiei. Nu totdeauna funcționează (să ne amintim de cazul Sony – RootKit), dar oricum este mai bine decât nimic.

Alternativa este Open Source, însă și acolo trebuie să ai încredere într-un distribuitor ca să nu fii nevoit să îți compilezi singur sistemul de operare și apoi toate programele folosite. Și oricum verificarea linie cu linie a codului sursă e practic imposibilă.

Iar lucrurile s-au înrăutățit odată cu apariția Smart-Phone-urilor și a internet/mobile banking. Practic banii din cont sunt la distanță de un „hack” de dispariție. Din acest motiv, eu personal nu folosesc internet banking-ul și folosesc mobile banking-ul doar pentru a urmări soldul contului și a transfera bani între conturile proprii (alimentarea cardului).

Mă aștept ca în perioada următoare să apară un val de „atacuri”, care să schimbe un pic modul în care interacționăm cu internetul. Ceea ce va duce, din lipsă de înțelegere, la supra-reglementare. Iar asta doar va înrăutăți lucrurile.

Read Full Post »

Este titlul unui articol din seara aceasta din Financial Times: „Greece votes No — now what?”

Even before the polls closed in Greece, Emmanuel Macron, the French economic minister, insisted that even with a No vote in Sunday night’s referendum, talks must resume between the leftwing government in Athens and its eurozone creditors.

But despite predictions by Greek ministers that a new bailout deal could be just days away, other than Mr Macron and his French colleagues, there are few elsewhere in the eurozone who predicted a resounding No would lead to much more than continued stalemate.

If that is the result of overwhelming rejection of creditors’ terms, it would mean a slow march to Greece exiting the eurozone.

“Greece has just signed its own suicide note,” predicted Mujtaba Rahman, head of European analysis at the Eurasia Group risk consultancy. “Only the French will want to salvage something from this vote, but they’re unlikely to win the debate in the eurogroup.”

Angela Merkel, the German chancellor, is due to fly to Paris on Monday for consultations with President François Hollande on what steps to take next.

The most critical immediate response to the vote is likely to be in Frankfurt, where the European Central Bank’s policy making governing council is due to meet on Monday afternoon.

With Greek voters unequivocally rejecting the bailout proposal, ECB policy makers may find it difficult to resist the argument made by council hardliners, particularly the Bundesbank president Jens Weidmann, that the Greek government-backed securities the country’s banks use as collateral for emergency loans are heading to default.

The key date in the crisis is now July 20, when Greece owes €3.5bn on a bond held by the ECB.

If Athens defaults on that bond, it would be almost impossible for the ECB to continue accepting collateral from Greek banks, and the €89bn in emergency liquidity assistance (ELA) would be withdrawn, devastating Greece’s banking sector. Without central bankers providing euros, Athens would be forced to print its own currency to reopen banks, and the dice would be cast on the path to “Grexit” from the eurozone.

On Monday, the ECB may determine that the path to default is now so much clearer that it must ask for even more collateral to keep the current €89bn lifeline open. For banks already short on collateral — and one of the four big Greek banks is known to be on EU authorities’ watch list — that could push them over the brink into bankruptcy.

The ECB is unlikely to take the more drastic step of entirely withdrawing emergency funding on Monday, however. The last time Athens came this close to “Grexit”, in mid-2012, Mario Draghi, the ECB president, decided it was too momentous a decision for unelected central bankers to make, and warned the EU’s political leaders they would have to make the ultimate choice on their own.

According to two eurozone officials, in July 2012 Mr Draghi told the heads of the European Commission, European Council and eurogroup of finance ministers that they would be asked to guarantee the Greek bonds and other government-backed securities being used by Greek banks in return for ELA. If they demurred, ELA would be pulled and Grexit would ensue.

At that time, then-prime minister Antonis Samaras reversed course and agreed to abide by a new €172bn bailout. Alexis Tsipras, the current premier, has shown no willingness to reverse course, particularly after such a resounding victory in the plebiscite.

Eurozone officials said they expected a similar series of events to play out in the next two weeks, before the July 20 deadline. One senior official said a eurozone summit was the most likely scenario, where leaders would have to decide whether to guarantee Greek bonds. Such a summit could be held as soon as this week.

Mr Tsipras has insisted that with the backing of his country’s voters, eurozone leaders will now be more willing to concede to Greek demands and agree a new €29.1bn two-year bailout with less onerous terms. But most finance ministers reject that assertion, and many believe that no deal will be in the offing before July 20.

Even if the July 20 bond is defaulted on, Grexit will not be immediate. As Yanis Varoufakis, the Greek finance minister, has repeatedly noted, there is no provision in the EU treaties for kicking a country out of the bloc’s common currency.

Instead, Greece could be left in limbo for months, circulating a parallel currency while technically still in the eurozone. EU lawyers have already been working overtime to figure a way out of that dilemma.

But the path to Grexit was never going to be easy.

Read Full Post »

Sâmbătă 27.06.2015. Distracție totală cu Grecia. Tsipras vrea referendum. Iar termenul limită pentru a se înțelege cu UE era (după extinderi) marți. Probabil că acum își dau seama cu toții că nemernicul de grec trage de timp într-un mod ordinar.

Cum în absența ajutorului european, băncile grecești sunt falite, în Atena s-au format deja cozi în fața băncilor. În celelalte zone nu, probabil pentru că grecii se odihnesc. Oricum accesul la internet nu e chiar punctul forte al OTE-ului, PROPRIETARUL Telekomului românesc. Pardon nemțesc. Aștept cu interes „rebranding”-ul OTE în Telekom. La cât de naționaliști sunt grecii…

Revenind la bănci, în România găsim următoarele bănci: National Bank of Greece (fostă Banca Românească), Bancpost (achiziționată de grupul grecesc Eurobank), Alpha Bank (deținută de banca grecească cu același nume) și Piraeus Bank (idem). Nu le mai înșir pe celelalte pentru că ori s-au vândut deja ori sunt prea mici ca să conteze.

Revenind la Grecia, după cum spuneam, grecii s-au repezit să-și scoată banii din bănci. Firește la băncile care sunt deschise în week-end. De pomană, pentru că acestea au rămas închise. În fața sucursalelor cu obloanele trase, s-au format deja cozi. Însă tot de pomană, pentru că în absența ajutorului european ele sunt deja falite. Lucru pe care Tsipras îl știa foarte bine.

Următoarea „soluție” pentru grecii care mai au ceva bani este să și-i retragă de la ATM-uri. Asta cât ATM-urile vor mai avea bani. După care… Habar nu am. Probabil că se vor duce să-l întrebe pe Tsipras.

La Bruxelles cei 19 miniștri de finanțe ale celorlalte țări europene s-au reunit la 18:14 ora Bucureștiului doar pentru a se uita năuci unii la alții. Delegația grecească a plecat.

ora 18:30 a început conferința de presă. Live stream aici.

Wall-Street Journal: „Ce mai pot face cetățenii greci în actualele circumstanțe?”
Dijsselbloem: „Depinde de Parlamentul grec… bla, bla, bla…”
Un (reporter) grec: „Și ce să voteze?”
Dijsselbloem: „Întrebați guvernul grec.”
Un italian: „Cine își ia responsabilitatea politică dacă grecii nu plătesc? Povara datoriei cade pe umerii contribuabililor din UE” (este evident că prăbușirea Greciei ar putea antrena Italia, Spania, etc)
Dijsselbloem: „Guvernul grec.”
Un englez: „Ce veți face?”
Dijsselbloem: „Continuăm să discutăm fără greci.”
Un reporter cu accent american: „Cum veți proteja credibilitatea Eurozone?”
Dijsselbloem: „Guvernul grec a decis să nu răspundă și să pornească un referendum. Întrebarea este pe cine mai putem crede (în Grecia) că va putea să pornească un program de redresare.

Nashpa. Este evident că decizia Greciei de face un referendum i-a lăsat buimaci pe miniștri de finanțe din Eurozone.

Conferința de presă s-a încheiat. Urmează înregistrarea cu scurta declarație a lui Varoufakis de la ora 18:35 (ora Bucureștiului).

Varoufakis:

O să fac o scurtă declarație în engleză și greacă. Râde… Am explicat colegilor de ce nu am acceptat propunerea:

1. Din cauza redistribuției. De la cei care nu pot și nu au la cei care pot și au.
2. Propunerea financiară.
3. Ceea ce ni s-a propus (5 luni de consolidare) nu oferă nimic. În noiembrie vom fi în aceeași situație.

Trebuie să consultăm poporul Greciei, care este ultimul arbitru, bla, bla, bla… Avem nevoie de o săptămână pentru referendum. Probabil că propunerile noastre vor fi respinse și ne vom întoarce la masa negocierilor, bla, bla, bla… A trecut la greacă, semn că îl doare mai mult de ce zic cei de acasă decât de vreo negociere cu creditorii UE

E evident că și nemernicul acesta își bate joc de cei cu care negociază. Chiar am senzația că vrea să-i enerveze.

ora 19:03 Varoufakis pretinde că se poate ajunge la un acord până marți, dacă creditorii oferă condiții mai bune.

ora 19:13 Varoufakis pretinde că „Grecia nu a fost invitată la cea de a doua parte a meeting-ului din seara aceasta”.

Amuzant, doar Realitatea transmite știrea cu „breaking news” pe „burtieră”. Și România lui Ghiță a pus titlul, dar în jos ecranului scrie „Urmează ediție incendiară: dezvăluiri despre forțele din spatele lui Iohannis”. Pe Money Channel e un nemțălău de la o emisiune… „Auto Motor Sport”. Ce mai jurnaliști… Și se mai miră că mor de foame.

Jurnaliștii noștri sunt precum orchestra de pe Titanic. Uniunea Europeană se scufundă rapid, dar ei își cântă liniștiți partitura. După care se duc la fund liniștiți.

ora 19:15 Varoufakis spune că a vorbit cu Mario Draghi, șeful European Central Bank, dar nu dă detalii. După care pleacă calm, sobru și zâmbitor, cu aura obișnuită de lector la facultate, deși acum este ministrul de Finanțe al unei Grecii în pragul colapsului.

Un exemplu memorabil pentru cei ce votează după față sau după aiurelile debitate public (băsiști, macoviști, conți, prinți, etc) și nu după rezultatele palpabile.

ora 19:30 Sfârșitul – the full statement from the eurogroup (excluding Greece):

Since the 20 February 2015 agreement of the Eurogroup on the extension of the current financial assistance arrangement, intensive negotiations have taken place between the institutions and the Greek authorities to achieve a successful conclusion of the review. Given the prolonged deadlock in negotiations and the urgency of the situation, institutions have put forward a comprehensive proposal on policy conditionality, making use of the given flexibility within the current arrangement.

Regrettably, despite efforts at all levels and full support of the Eurogroup, this proposal has been rejected by the Greek authorities who broke off the programme negotiations late on the 26 June unilaterally. The Eurogroup recalls the significant financial transfers and support provided to Greece over the last years. The Eurogroup has been open until the very last moment to further support the Greek people through a continued growth-oriented programme.

The Eurogroup takes note of the decision of the Greek government to put forward a proposal to call for a referendum, which is expected to take place on Sunday July 5, which is after the expiration of the programme period. The current financial assistance arrangement with Greece will expire on 30 June 2015, as well as all agreements related to the current Greek programme including the transfer by euro area Member States of SMP and ANFA equivalent profits.

The euro area authorities stand ready to do whatever is necessary to ensure financial stability of the euro area.

Pregătiți-vă de impact. Pare că se va produce Euroexit-ul cu toate consecințele sale nefaste. Ce înseamnă asta? Habar nu am. Haos în Grecia? Cu siguranță. Instabilitate economică în țările mai slabe ale Eurozonei? Foarte probabil. Devalorizarea euro în raport cu dolarul? Foarte probabil. Poate chiar și în raport cu leul.

Read Full Post »

Older Posts »