Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘universitate’

Nu am aflat niciodata de ce, dar toti politicienii nostri, dar si membri ai societatii ajunsi „bine” financiar , social sau profesional, simt nevoia sa adune o colectie intreaga de diplome si titluri mai mult sau mai putin academice. Pare ca urcatul pe scara sociala este mai simplu si mai usor cand te sprijini pe cateva „trepte” tapetate cu diplome si onoruri universitare. Existenta unei diplome sau mai multora, usureaza accesul social oriunde, in general posesorii de diploma pot accede la posturi mai bine platite, pot avea o cariera bine structurata, si uneori, se lanseaza si in politica sau intr-o cariera ce presupune demnitati publice. Drumul este batatorit: mai intai diploma(ele), apoi eventuale specializari, perfectionari, iar apoi utilizarea acestora, si probabil succesul sau mediocritatea. In alte tari,doar o pregatire scolara strict necesara, nu reprezinta un blocaj in accesul catre functii inalte, spre politica sau spre pozitii publice. Important este ca individul sa fie pregatit in domeniul respectiv si sa dovedeasca activitate politica\publica sau sa fi fost un activist loial partidului care-l propune. Exista multi oameni politici cu functii inalte in state civilizate care nu au absolvit o universitate, sau oricum, nu una cu nume rasunator. John Major, fost prim-ministru britanic , este unul dintre exemple.Jacques Chirac, George Bush, nu au fost „oameni de stiinta”, dar au facut politica mare si au condus state. Mai sunt multi altii. Desigur, un parcurs universitar prestigios este un plus pentru orice om politic si\sau de administratie, dar practica si experienta arata ca activitatea publica nu este conditionata de studiile inalte.

In Romania, fara a generaliza, foarte multi dintre cei ajunsi in functii publice importante, colectioneaza diplome, titluri, lucrari stiintifice, isi pun numele pe coperti de carte, si in multe cazuri urca pe scara ierarhica universitara pana la titlul de profesor. Parcursul este invers decat cel care ar parea natural. Mai intai personajul accede in functia publica, iar apoi, incepe o febra, o cursa contra cronometru, in care acelasi personaj devine doctor, profesor, master, acumuland diplome in specializari ce nu au legatura cu pregatirea de baza, totul finalizandu-se cu un perete plin de diplome, unele exotice, altele eliberate de institutii relativ serioase si acreditate. Desi nu-i folosesc la mai nimic in viata de zi cu zi, personajul nostru isi incarca CV-ul cu toate acestea, astfel ca citind un astfel de CV, ai impresia ca stai in fata unui adevarat „om de stiinta”. Disciplinele umaniste sunt la mare cautare, si foarte „la moda” printre politicieni, sonoritati gen „dreptul”, „sociologie”,”psihologie” fiind prezente in CV-ul multor oameni politici care la baza erau ingineri sau care treminasera doar liceul ori nici pe acesta.  Ornamentarea CV-ului a devenit printre persoanele publice un sport national. Departe de a aprofunda studiile pentru care au obtinut diplome, multi dintre acestia (fara a generaliza) le-au obtinut fie de la supermarketurile universitare particulare post-decembriste, fie cumparandu-le din strainatate (exista site-uri specializate unde este de ajuns sa exprimi dorinta si sa platesti), fie alaturandu-se formal unor echipe de scriitori care pentru notorietate si avantaje permit unui astfel de personaj sa semneze langa ei. Metoda este simpla si deja impamantenita. Prezenta diplomei nu inseamna insa si profesarea ,de multe ori stiinta acumulata fiind doar la nivel informational , de popularizare a unei discipline, nicidecum o baza care sa permita personajului sa practice. Competenta , in lipsa profesarii, a practicii, nu se verifica niciodata. Necesitatea de „acumulari universitare”, colectionarea de diplome si titluri este probabil expresia unui anume tip de tzopenie, de justificare a arivismului, si este specifica Romaniei. Printre altele demonstreaza un provincialism induiosator. Aceasta abordare exista si in alte parti, dar nu am intalnit nicaieri o astfel de frecventa, fervoare si intensitate, mai ales printre persoanele cu functii publice. Occidentalul, europeanul tipic nu are timp pentru astfel de acumulari in van, iar „bling-bling-ul” academic nu i-ar servi la nimic, poate doar la o supracalificare care ar impiedica un parcurs profesional corect, linear si insotit de rasplata. Politicianul roman nu tine cont de cerere\oferta profesionala, nici de utilitatea unor astfel de diplome, deoarece ele nu sunt decat un „bling-bling” spiritual fals, aurirea aparenta (cu metal auriu comun) a unui CV pe care provincialul si tzoapa, il considera sarac si gol daca nu este insotit de cuvinte gen „master”, „doctor”, „profesor” sau macar „licentiat”. In felul acesta s-a dat si tonul pentru publicul larg, care se inghesuie sa plateasca o diploma lipsita de continut sau de greutate, dar permite ulterior posesorului sa planga pe ruinele propriei cariere, tipand in gura mare ca Romania „nu ofera oportunitati”. Exemplul persoanelor publice este prost si artificial. Personal, prefer un barman de succes fara liceul terminat, unui jurist cu diploma de duzina care ajunge sa lucreze ca agent comercial. Exemple ca Marian Vanghelie sau Traian Igas sunt notorii, si nu necesita explicatii, dar lipsurile la utilizarea limbii romane pot fi explicate prin inutilitatea finalizarii tardive a studiilor de baza. Asa cum e greu sa ai copil mic la 70 de ani, este aproape inutil sa-ti iei bacalaureatul la 30 de ani. Cine a spus ca toate trebuie facute la timpul lor a avut probabil, dreptate.

„Goana dupa titluri” este probabil si capcana in care a cazut Ioan Mang. Plagiatul dovedit este pana la urma o lucrare fara relevanta in CV-ul d-lui Mang, dar se dovedeste a fi un impediment pentru ministrul Mang. O greseala minora in contextul romanesc altfel, dar o obiectie majora facuta de opozantii politici si extinsa cu usurinta la USL, plagiatul il va costa probabil in cele din urma pe dl Mang, functia de ministru. Dar costurile plagiatului nu se reduc doar la dl Mang, ci se vor extinde si la USL, sau macar la nivelul de incredere de care se bucura guvernul Victor Ponta. Castigand puterea neasteptat, si scotand un guvern din palarie,echipa de termen scurt, constituita pe „bancheta din spate a masinii”, si „in 60 de secunde”, USL pare ca s-a incurcat la Educatie. Dupa balbaiala cu d-na Dumitrescu si plagiatul lui Mang, ar fi necesar sa mai scoata camerele de filmat de la bacalaureat, pentru ca increderea in guvernul actual sa inceapa sa se clatine.

Fara a face din Funeriu un ministru perfect, cateva dintre schimbarile introduse de acesta, erau necesare si au fost binevenite. Dupa „valul plagiatului” si schimbarea de ministru, USL-ul va trebui sa gaseasca un personaj care sa explice bine si eficient electoratului de ce va mentine aceste schimbari,cum va imbunatati proiectul educational, si de ce a criticat politicianist „cap-coada” legea noua a lui Funeriu cat s-a aflat in opozitie.

Read Full Post »