Aventuri cu Microsoft

Am testat astăzi un Intel Compute Stick. Nu aveau la Altex decât cu Windows, așa că am zis să văd ce mai produce Microsoft. Oricum de vreo 10 ani nu m-am mai întâlnit frontal cu ei. Am mai încercat din când în când câte un Office for Mac, din necesitate, dar fără nicio plăcere.

Prima experiență, aproape plăcută. Jucăria a „boot”-at corect și s-a apucat să-mi ceară preferințele, după care s-a resetat și… a început distracția. Monitorul a început să facă de parcă-l chinuiau extratereștrii, apoi a rebootat singur și a rămas pe un galben auriu plăcut. După încă câteva minute de așteptare, a rebootat din nou și a recunoscut că Windows are probleme.

Mi-a dat să aleg:

1. Un nou restart (zic ei că uneori merge)
2. Un Refresh – adică se uită el la programe și încearcă să vadă ce nu-i place
3. Un Full Recover la versiunea din fabrică.

Am încercat cu restart-ul și bineînțeles că nu a mers. Apoi i-am dat Refresh, a început metodic și după vreo jumătate de oră ajunsese la 29%, moment în care s-a terminat și răbdarea mea, așa că l-am scos din priză cu gândul că voi face un Full Recover. Iar dacă nici asta nu merge, îl fac țăndări și îl arunc în WC.

Probabil că m-a văzut mai nervos, așa că după reboot, a pornit normal și m-a întâmpinat vesel cu propunerea de upgrade la Windows 10. L-am rugat politicos să plimbe ursul și să mă lase în pace deocamdată. Am deschis Internet Explorerul (pe care nu l-am mai văzut la față de ceva ani) și… din nou, vesel, Windows m-a întrebat dacă nu vreau să fac un upgrade la Windows 10 pentru că e gratuit o perioadă de timp. Am zis din nou pas.

În principiu merge suportabil. Însă sunt câteva „inovații” care mă fac să vreau să-l șterg și să pun un Linux civilizat.

Cea mai enervantă inovație e legată de progress-bar. Într-o lume normală, îți arată cât de mult ai progresat cu ceea ce face. Spre exemplu download-ul de update-uri.

În Windows 8.1, progress-bar-ul are un comportament absolut halucinant. Pleacă spectaculos dându-ți senzația că va termina ce are de făcut în câteva secunde, după care realizezi că de fapt nu e niciun progress-bar. E doar o chestie care se plimbă ca la contoarele de electricitate. Dar nu contorizează nimic. E un altfel de clepsidră care îți spune: stai și așteaptă. Cât? Microsoft știe, dar nu spune la nimeni.

Am cedat psihic și l-am lăsat să facă ce vrea el să facă peste noapte. Dacă mâine îl găsesc în aceeași stare, iau un ciocan și-l fac extraplat. Apoi mă uit pe net după un Intel Compute Stick cu Linux.

După aproximativ o zi pierdută de pomană am ajuns la concluzii:

1. Nu mă mai ating de Windows decât dacă îmi spune cineva că altfel o să mor sau o să dau faliment.

2. Mai bine folosesc un Apple vechi decât un Windows nou. Se mișcă mai bine, chiar își face update-uri și upgrade-uri. Cel puțin cât timp Apple zice că îi dă suport (adică și după 10 ani).

3. Dacă nu poți să folosesc un Apple, există varianta Linux. Ubuntu, Redhat/CentOS/Fedora sau Debian, nu mai contează, toate sunt mai stabile și mai sigure decât Windows. Și oricum nu generează atâta frustrare.

Read Full Post »