Despre Greierele grec și Furnica germană

Am urmărit, la sfârșitul săptămânii ce tocmai s-a încheiat, epopeea negocierilor dintre Grecia și UE referitoare la prelungirea împrumutului salvator ce ar păstra Grecia pe linia de plutire. Firește, împrumutul este acordat cu condiția continuării politicilor de austeritate și de către actualul guvern Syriza, lucru ce intră în conflict direct cu promisiunile făcute de liderii acestui partid în timpul alegerilor.

Unul din actorii principali ai acestei tragedii grecești este ministrul de finanțe al Greciei. Un „libertarian” Marxist, după cum se auto-caracterizează, dl. Yanis Varoufakis crede că stereotipul greierelui grec și a furnicii germane este cât se poate de inadecvat. Criza este generată de greierii prezenți pretutindeni, dar prețul este plătit de bietele furnici muncitoare (cele grecești fiind subînțeles incluse).

În principiu sunt de acord cu el. Creditele sunt făcute de guverne, nu de plătitorii de taxe. Subvențiile contraproductive, ca și investițiile inutile (precum terenurile de fotbal în pantă sau fântânile arteziene din satele fără canalizare) sunt făcute tot de guverne (aka politicieni) și nu de plătitorii de taxe.

„Statele și banii sunt singurii teroriști” se poate citi într-un graffiti afișat în filmulețul din 2012. Un pic mai încolo, dl. Yanis spune „când euro a fost introdus, prețurile produselor de bază au crescut până la cer, iar între timp a fost o reducere masivă a dobânzilor, iar produsele de lux s-au ieftinit. Aceasta înseamnă că bogații „au parte de Bonanza”, dar săracii se chinuie mai rău ca niciodată.

Judecând după leitmotivul filmului, aș zice că Iepurele de Martie ar avea mari șanse să devină ministru în guvernul lui Tsipras. Nici nu trebuie să fii mare economist, ca să faci astfel de observații (altfel cât se poate de corecte).

Însă Yanis Varoufakis este economist. Așa încât vine și cu o „soluție” la problema crizei. În fix trei pași:

1. Să unificăm sectorul bancar și recapitalizăm băncile cu forța.
2. Să centralizăm mare parte din datoria publică a zonei euro prin Banca Centrală Europeană.
3. Să utilizăm, prin intermediul băncilor de investiții, depunerile și economiile ce stau de pomană pentru investiții productive în țările ce au cea mai mare nevoie.

Practic, dl. profesor propune cu nonșalanță să unim toți greierii, apoi să-i îndopăm și să le punem la dispoziție ce au strâns furnicile noastre (taxe), ca ei să facă ce știu ei mai bine cu rezervele.

Eu am singură întrebare (evident retorică): cum de mai acceptă cineva să discute cineva cu Varoufakis? Și am și răspunsul: sunt politicieni, deci ar discuta chiar și cu Lenin, dacă interesele zonei euro o cer.

PS: Nu vi se pare că Varoufakis are ceva din atitudinea greierelui din poză atunci când vorbește cu bietele furnici? Ce mă enervează șmechereala asta de doi bani… Mi s-a făcut milă de biata furnică copleșită de probleme (tanti care făcea curat la Universitate): „voi ăștia cu creierul mare trebuie să veniți cu soluția”. Normal, greierele având creierul odihnit a venit pe loc cu soluția.

PPS: Dacă stau bine să mă gândesc, nici „furnica” greacă nu prea arăta a furnică. Să aranjezi scaune la Universitate pentru 850 euro pe lună nu prea pare cine știe ce muncă. Cam atât câștigă un absolvent român de facultate bună după după câțiva ani de muncă adevărată.

Reclame

Read Full Post »

Mario Draghi, presedintele neoficial al UE?

“Banca Centrala Europeana a decis joi sa loveasca dur in cei care se indoiesc de viabilitatea zonei euro si a monedei unice, in plus anuntand un program de rascumparare a datoriilor tarilor cu o economie mai fragila, cum ar fi Spania sau Italia.”

Asa incepe un articol care vine sa anunte faptul ca politicienii zonei EURO au decis sa urmeze politica FED: transformarea bancii in masina de tipar pentru a permite achizitia nelimitata de datorie publica, adica obligatiuni de stat, in cazul Europei, de state. Desigur, se vor pune conditii, insa urgenta unor reforme adevarate in Spania, Grecia sau Italia, mai curand s-a stins.
De fapt, politicienii au votat, previzibil, pentru propria liniste si pozitie, intrucat o politica ferma de economisire ar fi pus in evidenta adevarata slabiciune a democratiei statului social: nu am cheltuit atatia bani publici pentru ca trebuia, ci pentru ca nu am gasit o cale mai ieftina de a fi votati. Mai devreme sau mai tarziu, aceasta evidenta va sparge in bucati economia mondiala, dar deocamdata s-a mai cumparat un ragaz. Creditorul de ultima instanta pentru zona EURO si-a retiparit cu majuscule mesajul de identitate, l-a aruncat in piata, iar pietele se pare ca l-au cumparat, intrucat toate au inregistrat cresteri, in ciuda faptului ca Mario Draghi a dat si vesti mai putin bune despre zona EURO. Desigur, intentia anuntata a BCE a fost aceea de a degonfla speculatia asupra reversibilitatii EUR, dar este o iluzie sa ne imaginam ca o masina de tipar hotaraste o astfel de evolutie. Fara centralizarea deciziei politicie, decizia monetara va ramane ineficienta in ceea ce priveste tari ca Grecia, Spania, etc. Insa centralizarea deciziei politice si fiscale raman de neimaginat in conditii normale, intrucat nu ar face altceva decat sa realimenteze porniri nationaliste ce si-au aratat deja coltii odata cu frictiunile intre tarile de la periferia EURO si celelalte.

De remarcat ca Bundesbank a fost singura care s-a opus masurii anuntate.

Read Full Post »

Campionatul European continua

Evenimente recente, din politica locala si fotbal, ne-au indepartat un pic de realitatea uneia dintre cele mai acerbe confruntari, la sfarsitul careia se va decide probabil viitorul Uniunii Europene: criza datoriilor suverane in zona EURO. Confruntarea se da intre viziunea germana/ Merkel – disciplina bugetara si diminuarea cheltuielilor statului si cea franceza/Hollande – indatorare in continuare pentru sustinerea unei cresteri pe baze inflationiste. Campionatul European al cancelariilor este in plina desfasurare.

In ciuda faptului ca a fost o constructie artificiala, moneda EURO a avut si ar mai putea avea efecte pozitive. Ea ne arata in ce masura anumite state au practicat si practica politici inflationiste si adopta bugete nesustenabile, finantate pe datorie. Nu este nici un secret pentru nimeni ca inainte de EURO, marca germana era o moneda stabila, in vreme ce lira italiana, francul francez,etc, erau monede inflationiste. De exemplu, la trecerea la EURO, francul francez introdus in 1960, (francul nou), valora o optime din cursul sau initial,( http://en.wikipedia.org/wiki/File:FrancEuro1960-2002.png).

Introducerea EUR a inghetat ratele de schimb ale monedelor originale in tarile aderente. Oarecum, a fost ca si cum aceste tari ar fi introdus aurul ca moneda, in schimburile dintre ele. Neavand sub control direct mijloacele tiparnitei, guvernele s-au vazut fata in fata cu o mare problema: finantarea deficitelor guvernamentale nu se mai putea face pe calea inflationarii monedei, mai ramanea doar creditarea. Din fericire pentru ele, mecanismele de creditare la indemana s-au dovedit relativ lejere, asa ca inflationarea creditului a putut o vreme sa acopere neajunsul lipsei de control asupra monedei. Doar ca, pana la urma, ceasul adevarului a sosit. Coplesite de datorii, state precum Grecia, Italia, Spania, Portugalia, Franta, nu mai pot sa ascunda realitatea cruda: cresterea lor economica nu este una structurala, ci conjuncturala, iar uriasa pondere a cheltuielii guvernamentale in PIB face aceste economii extrem de vulnerabile. De fapt, gradul real de bunastare in aceste tari este unul care ar trebui demultiplicat cu rata inflatiei ascunse in masa uriasa de credite guvernamentale. Moneda EURO ar fi putut sa induca disciplina in politicile de stat, cu conditia ca creditarea statelor sa nu fi fost posibila in masura in care s-a facut. Insa “hair-cut” ul la care au fost suspusi creditorii in cazul Greciei, a dat un semnal tuturor investitorilor in astfel de titluri: aici se pierd bani. Confruntate cu taierea creditarii si lipsite in continuare de tiparnita, statele europene aflate in aceasta situatie incep ofensiva asupra monedei EURO: ori ne dati in continuare credite, (euroobligatiunile, despre care Merkel ar fi spus “doar peste cadavrul meu”), ori spargem Uniunea Monetara, ca nu ne mai foloseste la nimic. Culmea este ca in loc sa fie un indiciu clar de faliment al politicilor de tip etatist/socialist, construite pe deficite, criza datoriilor suverane indeamna tari precum Franta sa se indrepte mai hotarat in directia socialismului, aducand la putere oameni si politici care nu fac altceva decat sa grabeasca ruinarea lor completa. O dovada in plus despre pervertirea pe care statul social o creaza in mintile si valorile oamenilor.

In saptamanile si lunile urmatoare, vom asista la escaladarea luptelor dintre Germania lui Merkel si grupul tarilor care se vor alia cu Franta in demersul lor santajist asupra tiparnitei Uniunii. EURO va da probabil batalia finala in acest an. Daca o va castiga, este posibil ca asta sa insemne o victorie a economiei si ratiunii asupra politicii, la nivel european. Pariurile sunt deschise.

Read Full Post »

Tara lui Eschil, ultima tragedie?

Desi multi spun ca alegerile de ieri din Grecia nu schimba mare lucru, exista mari diferente fata de alegerile din 6Mai.Au intrat in Parlament aceleasi 7 partide ca si in Mai, dar rezultatele, schimba mult configuratia politica, si mai ales concluziile si posibilitatile de viitor. Ceea ce este sigur e faptul ca grecii vor avea guvern,scorul electoral, fata de alegerile din Mai face posibila o coalitie care sa guverneze. Este dificil pentru partidele politice grecesti sa negocieze o coalitie, deoarece se afla intr-o situatie cu totul noua. Daca pana anul acesta sistemul politic grecesc si bipartidismul oferea majoritati absolute si guverne monocolor, schimbarea majora a spectrului politic grecesc in urma crizei, permite doar formarea de guvern in urma unei coalitii. “Spargerea” unitatii atat la dreapta cat si la stanga, face dificila negocierea, si permite majoritati formate din forte politice pana mai ieri pe pozitii ireductibile. Probabil, guvernul rezultat va fi cel format in urma coalitiei partidelor moderate si pro-europene. Scopurile politice in Grecia s-au schimbat mult in ultimii trei ani. Nu se mai pune problema masurilor de dreapta sau de stanga, se pune problema optiunii europene a Greciei, si nuantelor pe care Grecia ar dori sa le negocieze, sau renegocieze cu partenerii europeni. Iata si rezultatele, impreuna cu explicatiile necesare:

Castigatorul absolut al scrutinului este Noua Democratie, cu 29,8% si 129 de locuri in Parlament. Fata de cele 108 locuri castigate la alegerile din 6 Mai, ND reuseste o performanta. Partid cu traditie, cu radacini in sec.XIX si o continuitate ideatica, ideologica si de suprafata sociala, ND este un partid ce poate oferi Greciei solutii. Programatic, ND doreste mentinerea Greciei in zona Euro, fiind dispus sa aplice masuri de austeritate, cu anumite nuante si renegocieri . Ceea ce aduce insa nou, este rediscutarea Tratatului Fiscal, si dorinta de dezvoltare(cuvantul dezvoltare a fost cel mai folosit in aceasta campanie), situandu-se mai mult de partea discursului lui Hollande decat de partea lui Merkel. Antonis Samaras, primul-ministru desemnat (si mai mult ca sigur urmatorul prim-ministru) este economist de formatie, personaj de suprafata politica europeana, cultivat si de incredere, si face parte dintr-o familie foarte veche (cu oarecari radacini aristocratice, conectat prin familia mamei cu fanariotii), cu traditie politica.

SYRIZA, denumita generic si “stanga radicala”(pentru a fi diferentiata de celelalte doua partide de centru-stanga, percepute moderate) reuseste performanta unui procent de 26,9%, obtinand 71 de locuri in Parlament, fata de 58 la alegerile din 6 Mai. SYRIZA este cea mai mare surpriza electorala, un partid care acum 3 ani se situa undeva in jurul a 3%(pragul de intrare in Parlament) , reuseste sa ajunga a doua forta politica a Greciei in mai putin de doi ani, detronand la stanga vechiul si traditionalul PASOK. O retorica plina de demagogie, populista si charisma lui Alexis Tsipras, par a fi ingredientele succesului. Syriza nu are multe solutii, dar promite rediscutarea tuturor contractelor de imprumut, respingerea Tratatului Fiscal, mentinerea Greciei in Euro (cu o schimbare radicala de discurs in aceasta privinta, acum un an, militau pentru iesirea Greciei din Euro). Nu se stie cum vor face toate cele de mai sus, solutiile fiind doar declaratii de intentie, pe care publicul le percepe ca aventuriste. Tsipras este un vorbitor excellent, un orator(in Grecia exista o veche traditie a discursurilor in piata publica, la adunari politice), si are bune legaturi europene cu partidele “surori” din Franta, Portugalia, Italia si Spania(reprezentantii acestora au participat la sarbatorirea victoriei scorului bun, duminca seara). Marea majoritate insa, percep SYRIZA nepregatita de guvernare, iar un guvern in jurul acestui partid este de multe ori catalogat drept aventura.

PASOK,cu 12,4% din sufragii si 33 de locuri in Parlament (fata de 41 in 6 Mai) este marele perdant al crizei si “beneficiarul” pedepsei publice pentru guvernarea Papandreu. Detronat de SYRIZA, PASOK pluteste intre traditia pro-europeana, moderata si perceptia de “soft”, si nevoia publicului de solutii indraznete, idei noi si suflu proaspat. Nevoia electoratului a fost mai bine implinita de SYRIZA. Scandalurile de coruptie in jurul PASOK(si arestarea unui fost ministru PASOK al Apararii, dovedit ca beneficiar de comisioane pentru achizitii de armament) au cantarit greu in ochii electoratului. PASOK se gaseste intr-un cerc vicios: neparticiparea la guvernare si radicalizarea l-ar aduce pe acelasi plan cu SYRIZA(si ar pierde electoratul moderat, traditional de centru-stanga), participarea la guvernare ii va eroda procentul lasand SYRIZA  spatiu de miscare maxim la stanga politica.

Anexartiti Elines(AE) , partid desprins din Noua Democratie, sustinator al suveranismului, reuseste doar 7,5% si 20 de locuri in Parlament, fata de 33 in 6 Mai. Principala diferenta fata de ND este opozitia fata de Tratatul Fiscal si atitudinea suveranista (respingerea unei Europe federaliste, si sustinerea unei Europe a natiunilor). Cu o retorica destul de percutanta, si un lider foarte vocal, AE nu a mai convins la fel ca in 6 Mai, alegatorii de dreapta intelegand probabil ca ND este mai sigur decat “aventurosul” Khamennos (liderul AE) si partidul sau.

Hrisi Avgi (XA) , surpriza neplacuta a acestor alegeri, reuseste o performanta ceva mai slaba decat in 6 Mai, adica 6,8% si 18 locuri in Parlament, fata de 21 de locuri in 6 Mai. Partid fara programe, doar retorica, gestica si declaratii uluitoare, XA s-a ridicat in special pe sentimental anti-imigrationist al grecilor. Fara traditia imigrationista a Frantei sau Angliei (sau a altor vestici), si fara legi clare in ceea ce priveste imigratia, Grecia s-a trezit in ultimii 25 de ani, invadata de valuri imigrationiste ce s-au dovedit din ce in ce mai greu de absorbit. Criza, si cresterea somajului au acutizat aceste (re)sentimente. La asta se adauga numarul din ce in ce mai mare de asiatici si africani care au ajuns in Grecia in ultimii 15 ani, si care incearca sa se stabileasca acolo. Inainte de 6 Mai cu o saptamana, un imigrant pakistanez a ucis cu bestialitate o familie din Patras in timpul unui jaf (altul, srilankez a violat o fetita de 15 ani intr-o suburbie a Atenei, mutiland-o pe viata), iar XA a profitat de aceste evenimente, scorul de 7,5% din 6 Mai aproape dublandu-se fata de procentul cu care erau creditati in sondaje. Cu o populatie de 11 milioane, Grecia pare incapabila sa faca fata fenomenului imigratiei in actualul context. Rezolvarea prin legiferare a imigratiei, si o eventuala imblanzire a crizei, va trimite acest partid inapoi, adica la 0,01% de unde a venit.

DIMAR(Stanga democrata) , un PASOK mai mic  a reusit, prin atragerea nemultumitilor PASOK sa stranga un istoric maxim 6,3% si 17 locuri in Parlament (fata de 15 in 6Mai). Un partid responsabil, de lider (Fotis Kouvelis, un batran stangist, perceput ca cinstit si onest) , DIMAR va fi probabil un partener la guvernare.

KKE (Partidul Comunist) , a ajuns la minimul istoric, adica 3,9% si 12 locuri in Parlament (fata de 24 in 6 Mai). Retorica prafuita ,anti-orice, opozitia la orice coalitie si declaratia de intentie de a schimba totul (si de fapt nimic), cuplata cu stilul de viata luxos (si foarte capitalist) a liderilor partidului(Aleka Papariga, liderul partidului,locuieste in zona Ekale,una din cele mai exclusiviste a Atenei), au dus KKE la limita intrarii in Parlament.

In acest peisaj, cu Antonis Samaras desemnat prim-ministru, guvernul va fi format probabil cu PASOK si DIMAR, care impreuna ar strange 179 de locuri din cele 300 ale Parlamentului grec, si ar asigura majoritate. La asta , s-ar putea adauga si AE, daca exista consens in a rediscuta Tratatul Fiscal(asta ar duce la majoritate de 66%, adica 200 de locuri in Parlament). Asta inseamna ca grecii au votat majoritar pentru Grecia europeana si pentru ramanerea in zona Euro. PASOK este in orice situatie marele perdant, participarea la guvernare cu ND contanand chiar riscul disparitiei PASOK ca partid. De aici si reticentele exprimate de PASOK la formarea unui guvern fara SYRIZA(care in opozitie, ar reusi sa “desire” si procentele ramase la PASOK).Dar se pare ca Venizelos, unul din cei mai respectati lideri politici(si seful PASOK) isi va asuma acest risc, in speranta ca nucleul de 12% pe care-l are totusi PASOK, nu-i va parasi.

Astazi se duc discutii importante pentru formarea guvernului. Eu sper, pentru binele Greciei, ca Antonis Samaras sa aiba success.Succesul lui Antonis Samaras poate insemna pentru Grecia si inceputul sfarsitului tragediei prezente, si speranta revenirii la normalitate. Sa fie aceste alegeri pentru tara lui Eschil, ultima tragedie?

UPDATE: Se pare ca s-au inteles: guvernul de la Athena, va avea drept prim-ministru pe A.Samaras, cu participarea ND,PASOK si DIMAR.

UPDATE1: O observatie: am urmarit pe ERT Live stirile duminica seara si ieri. Nici unul dintre partide, si nici un om politic nu a pus in discutie corectitudinea alegerilor(lucru care s-a intamplat oricum foarte rar in ultimii 40 de ani), si nu a existat nici o acuza de furt de voturi.

UPDATE2: Alegerile din 17 iunie au avut o acoperire mediatica  mult mai mare,si au fost mai urmarite decat alegerile din Franta. Impactul lor este mai mare decat miza strict politica. Iar pentru regiunea noastra, au o importanta mai mare decat multe alte evenimente.

Read Full Post »