Traian Băsescu sau Atlasul modern
(de Iepurele de Martie)
Ploua mărunt și era frig, dar, câtă vreme știam că este primăvara și iarna nu se mai poate întoarce pana în decembrie, asta nu mă deranja. Găseam, dimpotrivă, că, pe undeva, vremea asta mohorâta și tristă, cu străzi pustii și ude, învăluite într-o ceață ușoară, nu e lipsită de un oarecare farmec, care îmi amintea de atmosfera crepusculară, plină de melancolie și mister, din nuvelele fantastice ale scriitorului flamand de expresie franceză Michel de Ghelderode. Îmi plăcea să mă plimb din când în când pe o asemenea vreme, singur și fără țintă, hoinărind la întâmplare pe străzile vechi ale Bucureștiului, și erau zile în care, asemenea lui Albert Camus pe străzile Oranului, mă așteptam să mă întâlnesc cu Rene Descartes sau cu Cesare Borgia. Iar momentele mele preferate erau cele în care lumina se îngemăna cu întunericul, ziua cu noaptea, amurgul cu seara, în care cerul era incendiat de vălvătăi oranj si roz, iar felinarele stăteau să se aprindă dintr-un moment în altul, urmând să-și reflecte razele portocalii în macadamul umed și negru al străzii.
Dacă m-aș fi psihanalizat câteva clipe, aș fi înțeles, probabil, că principalul motiv pentru care iubeam vremea aceea mohorâta era acela că ea corespundea cu starea mea interioară, sufletească. Fiindcă, de câteva luni, domnea în sufletul meu o tristețe mortală, cauzată de situația deplorabilă în care se zbătea sărmana țară, pe toate planurile. Nimic nu mergea cum trebuie. În toamna, USL-ul câștigase alegerile parlamentare cu un scor zdrobitor, partidul Luminosului abia se târâse pe brânci în forul legislativ, epuizat și cianotic, cu buzele vinete din cauza efortului, iar infractorii prinseseră curaj, imaginându-și ca le-a venit iarăși vremea. Masele de oameni spălați pe creier de televiziunile mogulilor, mârlanii, jigodiile agresive și primitive reapăruseră pe bloguri și pe forumuri, convinse ca timpul lor s-a întors. Era idilica a politeței și a manierelor frumoase, a civilității și a amabilității, a lui “Muie, ți-am spus!”, “Decât să le sug pula mai multor licurici mici, prefer să i-o sug unuia singur, dar mai mare”, “Urcă-te pe masă, să-ți arat cum se face!”, “Este atât de obraznică țiganca asta împuțita”, a arabilor loviți cu capul în gură, a telefoanelor mobile furate de la jurnaliști, a copiilor arși cu pumnul în plina figură, în timpul mitingurilor electorale, a avocaților pocniți cu dosul palmei pe litoral apusese, poate pentru totdeauna.
Așa cum apusese și epoca onestității celei mai perfecte, în care bugetarilor și pensionarilor li se tăiaseră drastic veniturile, în schimb, Președintele republicii își ridicase din bani publici o vilă somptuoasă, pe malul lacului Snagov, destinata să-i adăpostească augusta persoană după încheierea celor zece ani de domnie, iar favoritei prezidențiale i se înființase, în plina și crunta criză economica, un minister perfect inutil și tocmai de aceea inexistent multă vreme, cel al Turismului, cel mai bugetofag dintre toate departamentele guvernului, de unde titulara construise telegondole în bazine carbonifere dezafectate, pline de mineri disponibilizați, amenajase părculețe pe islazurile comunale, cheltuise, printre multe altele, 900.000 de euro pe un “brand de țară” în forma de frunză, deja existent pe Internet, și alte 900.000 pe indicatoare rutiere, menite să înlocuiască unele care-și făceau treaba foarte bine…
În locul tuturor acestor performante de eleganță comportamentală, de cinste și de competență, se petreceau, de când alianța socialistă înșfăcase puterea în ghearele-i hrăpărețe, abuzuri incredibile, strigătoare la cer: un individ imberb, despre care o lume întreagă știa că-și plagiase teza de doctorat, ajunsese prim-ministru, o tanti cu accent moldovenesc greoi, care fusese fotografiata urcând în mașina lui Andrei Năstase (!), fusese numită ministru al Justiției, iar infractorul dovedit Adrian Năstase fusese eliberat după numai opt luni de pușcărie (în mod evident, pedeapsa a fost prea mică), semnal ca, de azi înainte, potentații zilei se bucură de impunitate și pot fura nestingheriți… Trăim în plin și nesfârșit coșmar!
Ieșisem, deci, zilele trecute, într-una din plimbările mele solitare, în care tristețea mea se acorda atât de bine cu melancolia orașului si a naturii… Ca sa se mai dezmorțească, după lunile de imobilitate petrecute în garaj pe timpul iernii, scosesem și Furia Albă, Dacia mea 1300 din 1974, de culoare albă, evident. Mașinile clasice mă fascinau încă din copilărie și, cu câțiva ani in urma, hotărâsem ca a venit în sfârșit timpul să-mi satisfac aceasta pasiune, cumpărându-mi un automobil de epoca. Trecusem în revistă absolut toate posibilitățile, luând în calcul toate modelele de mașini vechi încă existente-n România, din vest ca și din est. Astfel, am cochetat la un moment dat cu ideea unui Fiat 1800, m-am oprit o vreme asupra unui Peugeot 404, m-am înduioșat o clipă la perspectiva unui Wartburg 311, cu motor în doi timpi, m-am fixat spre final cu hotărâre pe o monumentală Volga Gaz 21, apoi am ajuns la concluzia că singura mașină clasică pentru care se găsesc încă piese de schimb și a cărei posesiune nu-ți face gaură în buzunar, din cauza impozitelor mari plătite pe cilindreea generoasa, este Dacia 1300, cu interior clasic, tipic anilor 1960, și cu mult crom pe barele de protecție, pe capacele roților și pe clanțele ușilor… Inutil să precizez că, în peisajul citadin în care ma-învârteam, ales anume pentru casele lui vechi și pentru străzile pavate uneori cu piatră cubică, mașina asta veche se încadra perfect și adaugă un plus de melancolie și mister incursiunii mele.
Circulam, de data asta, pe străduțele cu vile cochete și nume de doctori, datorate vecinătății cu superba clădire de culoarea caisei a Facultății de Medicina, din jurul Cotroceniului, cu o întrebare stupida în minte: mai există oare prin zona Volkswagenul broască, bleu pal, care, cu câțiva ani în urma, era de vânzare? M-am hotărât să-l caut și, de frică să nu-l ratez, am tras Furia Alba pe dreapta si mi-am continuat plimbarea pe jos.
Mergeam agale, cu gândurile împrăștiate, inspirând cu nesaț mirosul de frunze arse care se răspândea din grădinile caselor… În curând, m-am rătăcit în labirintul acela, citind plăcutele cu numele străzilor și încercând sa-mi amintesc exact pe care din ele se afla Volkswagenul… Profesor doctor Francisc Rainer, doctor Nicolae Manolescu (“Ia te uită ce coincidentă de nume”, mi-am zis, cu gândul la criticul literar binecunoscut), doctor Mihail Petrini (“Alt nume care ma trimite la literatură… Care era numele mic al Petrini-ului din ‘Cel mai iubit dintre pământeni”…? Victor, parcă? Da, Victor. Premierul Copy/Paste e tizul lui.”)… Și, tot mergând așa, la întâmplare, fără sa găsesc mașina căutata, m-am pomenit dintr-o dată undeva, lângă zidul împrejmuitor al palatului Cotroceni. Fără să-mi dau seama în ce fel, atmosfera mi se părea ciudata. Era seara, întunericul se îndesea din ce in ce mai mult, dar felinarele încă nu se aprinseseră. Mărunta ploaie de serviciu, acompaniata de frig și de ceată, începuse. În jur – nici țipenie de om. Cerul era parțial acoperit de nori și părea foarte, foarte jos; aveam senzația ca e suficient sa ridic mâinile, ca să-l ating. Undeva, într-un ungher al firmamentului acestuia bizar, o lună ca o secera răspândea o lumina rece și insuficienta. Ma simții cuprins brusc de un sentiment nelămurit de teama și ma hotărâi sa fac cale-ntoarsă, când, de undeva, din spate, auzii un glas umil și rugător:
– Domnu’… N-aveți cumva o țigare (sic!) în plus?
Ma întorsei și, în semiobscuritatea înconjurătoare, zării un moșneguț ciudat. Era scund, rahitic, cocoșat, chel si stafidit… Chipul lui părea crispat de efort, semănând, asa cum a glumit un contemporan al împăratului roman Vespasian pe seama acestuia, cu cel al unui om care se chinuie pentru a-și ușura stomacul. Chiar și fără să deschidă gura, răspândea în jur un miros pătrunzător de alcool, care, ca mai tuturor băutorilor inveterați, îi ieșea în efluvii prin toți porii… Rămasei țintuit locului, descumpănit. Observând nedumerirea mea, omul vorbi din nou:
– Da, da, dumneavoastră… Nu aveți cumva o țigare?
Ma apropiai ezitant… Aflat la numai câteva zeci de centimetri de individ, putui observa niște amănunte curioase: ochiul lui stâng era pe jumătate închis; pe sub sacoul ponosit, purta un tricou marinăresc și avea brațele ridicate. Crezui inițial că ținea ceva deasupra capului, dar, urmărindu-i brațele cu privirea, constatai ca mă înșelasem: mâinile bătrânelului erau goale. În schimb, le ținea într-o poziție ciudată, ca și cum ar fi sprijinit cu palmele cerul foarte jos pe care-l remarcasem mai devreme. Nedumerirea mea începea să se transforme în mirare. Remarcând aceasta, bizarul personaj îmi spuse:
– Nu ma recunoașteți? Sunt Traian Băsescu, Președintele României.
În acel moment, stupefiat, îl recunoscui, într-adevăr, pe șeful statului. Intimidat și intrigat totodată, îl întrebai timid, după câteva clipe de tăcere:
– Și… ce faceți aici, la ora asta, afară, în ploaie, singur…? E foarte periculos, orice nemernic plătit de moguli, de comuniști, de ruși sau de chinezi vă poate face felul, cu cea mai mare ușurința!
– Ce fac?! zise Băsescu, cu o ușoara indignare în glas. Mă întrebați ce fac?! Domnul meu, iertați-mă că vă spun, dar îmi puneți o întrebare complet stupidă! Îmi fac meseria, ce altceva pot face? Fac ce-am făcut întotdeauna, de când sunt Președintele republicii: sprijin cerul, altfel cade pe noi. Dumneavoastră chiar nu vedeți?!
Din nou, câteva clipe de tăcere, în care avui o revelație. Mă întrebasem întotdeauna cum se desfășoară exact munca titanică și cotidiană a acestui mare om, a acestui adevărat erou, care ne salvase nu o dată de la cele mai terifiante și indescriptibile dezastre, fără de care ne-am fi prăbușit în abisul fără fund al corupției, al aservirii naționale și al comunismului. Acum, în sfârșit, aflam și eram mut de uluire și de admirație. În cele din urmă, reușii să îngăim, sugrumat de emoție:
– Ba da… Văd… Îmi cer scuze că v-am pus o întrebare atât de prostească! Ar fi trebuit să-mi dau seama…
– Hai, băiete, lasă vorba – veni răspunsul, nerăbdător și iritat, însoțit de o renunțare bruscă la pronumele de politețe – și dă-mi odată țigarea aia pe care mi-ai promis-o, că nu mai pot, trebuie să-mi trag într-un fel sufletul!
Mă cautai prin buzunare cu febrilitate, găsii pachetul de țigări și scosei una.
– Pune-mi-o între buze, nu vezi ca eu am mâinile ocupate?
Ma executai în grabă și începui să caut bricheta, când îl auzii pe Președinte spunându-mi, ceva mai relaxat și mai amabil:
– Foc am eu pe undeva, stai liniștit.
După care, într-un gest instinctiv, însoțindu-și vorba cu fapta, coborî brațele și începu să-și pipăie buzunarele cu palmele.
Îngrozit, mă ghemuii rapid pe vine, lipit de zidul Cotroceniului, cu capul între mâini: mă așteptam ca, lipsit de susținerea neîntrerupta, herculeană a Providențialului, să cadă cerul pe noi, pe noi toți, dintr-o clipă-n alta! O secundă, două, trei… Nimic. Îndrăznii atunci să arunc o privire furișa spre firmament: nu cădea. Era la locul lui obișnuit, neclintit ca întotdeauna, iar Președintele fuma liniștit, cu mâinile în buzunare. În chiar acea secunda, conștientizai cu oroare și dezgust ca Președintele meu mă păcălește, mă minte în fiecare zi și mă ridicai din nou în picioare, perplex, revoltat, sufocat de indignare! Nu știam cum sa reacționez… Seful statului îmi remarcă tulburarea și-și scoase iute mâinile din buzunare, ridicându-le din nou spre cer, cu palmele întoarse în sus. La jumătatea drumului, însa, realiză că s-a dat de gol fără să vrea, că orice înșelăciune este de acum înainte imposibilă și se lasă păgubaș, lăsându-și brațele să cadă moi pe lângă corp, cu lehamite.
Scârbit, îngrozit, bulversat, răscolit, mă dădui câțiva pași înapoi, apoi îi întorsei spatele Reformatorului și mă îndepărtai repede. “Era unu după miezul nopții și cădea o ploaie mărunta, un fel de burnița, iar rarii trecători se grăbeau către casele lor. […] Eram fericit ca merg pe jos, cu trupul puțin amorțit […]. […] Străbătusem cam cincizeci de metri, când am auzit” în urma mea, ca dintr-o gura de Infern, sardonicele hăhăituri băsesciene, “care, în ciuda distanței, mi s-au părut asurzitoare în liniștea nopții […]. M-am oprit brusc, dar nu m-am întors. […] Tăcerea care a urmat în noaptea încremenita brusc mi s-a părut nesfârșita. Am vrut să alerg, dar am rămas țintuit locului. Cred că tremuram din tot trupul, de frig și de spaimă. […] Continuam să ascult, nemișcat. Apoi, cu pași grăbiți,” ce răsunau puternic pe caldarâmul ud, “m-am îndepărtat prin ploaie. N-am prevenit pe nimeni de cele întâmplate.”*
———————————-
*Albert Camus, “Căderea”
@ Porthos
Vezi ca titlul „Cel mai iubit dintre pamanteni” a disparut dintre ghilimele. Asa mi se intampla si mie, de cate ori folosesc ghilimele ascutite in comentariile de pe wordpress: continutul lor dispare. In schimb, cand SCRIU pe wordpress (pe blogul meu), continutul nu dispare. Deci, un mic sfat: incearca intai sa editezi textul, punand TU ghilimele ascutite, iar daca tot nu merge, pune cate un apostrof la inceputul si finalul titlului aluia (ca sa se deosebeasca de ghilimelele clasice). Mersi, te-am pupat! 😀
Iata-l pe Iepurele de Martie ajuns editorialist pe ceea ce a mai ramas din Decablogul muschetarilor. Ma veti scuza, dar pentru mine e deja prea mult. Va salut pe toti.
Firește pierre. E îngrozitor acest lucru. E lipsă de respect față de unii din muschetari. Care acum câteva zile scriau:
„Şi iată-l pe domnul Năstase pe post de Mandela al României. Deţinutul „politic” Năstase este egal cu deţinutul politic Maniu în faţa istoriei. Diferenţa de nuanţă nu se vede, e prea fină: Maniu a părăsit închisoarea într-un coşciug, domnul Năstase a părăsit-o într-un VW Touareg nou, încă o maşină din flotila familiei. Maniu a plecat înconjurat de ciocli, Năstase de bodyguarzi.”
Câtă finețe! Cât talent literar! Câtă sensibilitate! Ironie fină, de cea mai bună calitate!
E drept că cel ironizat a fost aruncat în pușcărie fără dovezi DIRECTE. Și fără prejudiciu real. Cu titlu de exemplu, cum a scris un judecător în justificarea sentinței dată la recurs.
Nu mai contează că cel condamnat de o justiție schizofrenică, obtuză, fixistă și autistă, o struțo-cămilă javerto-robespierriană, a preferat să se sinucidă decât să se ducă la închisoare. Ironia de bună calitate și manierele de muschetar modern sunt mai presus orice.
Faptul că unul ca mine (un pseudo-muschetar, lipsit de onoare și de inteligență) a fost scârbit de un astfel de text, este dovada supremă că de fapt adevărații muschetari, precum el au dreptate.
Mă înclin, onorabili muschetari!
@ pierre
„Ma veti scuza, dar pentru mine e deja prea mult.”
Poti sa argumentezi? 😉 😆
superb scrisa, superba si referinta ) Numai ca suina aceasta cu ficat de King Atlas, care a “facut” atatia judecatori-penitenti, precum Jean-Baptiste Clement, ar trebui sa devina – dupa ce, clement cu noi, se va cara – un tradator-turnator-agent penitent.
p.s. – mi-a amintit si de intalnirea lui Axel Munthe cu diavolul, în Cartea de la San Michele.
Iepure de 6 martie, vremea ta s-a cam dus…
Original comentariu, nimic de zis. Il citesc la fiecare sfarsit de martie. Plus ca acel 6 n-are nici un sens. De ce de 6 martie?
6 martie 1945
Din ce in ce mai inteligent! Constat ca (si) in „mintea” ta, antibasist=comunist. E din ce in ce mai bine! Felicitari!!!
Citeste si aici: http://ascutirealupteideclasa.wordpress.com/2013/02/05/scuipati-aici/.
Si inca ceva: daca-l sustii pe cel care l-a numit pe rege „tradator”, macar nu te mai numi monarhist.
@ Dan Ghenea,
De ce crezi că Iepurele are vreo legătură cu instaurarea guvernului Petru Groza (primul guvern „democrat”)?
@ Iepurele de Martie,
Sunt convins că l-a indus în eroare denumirea blogului tău și grafica. Așa îți trebuie dacă te dai „de stânga” 🙂
Am mai avut dispute cu domnul Iepure. Se intampla sa fie un suporter al presedintilor jucatori. Iar calamitatile care au dus la aparitia acestei specii daunatoare (presedinte al RSR) isi au inceputul la 6 martie 1945.
Dane și eu am avut dispute cu Iepurilă. Cred că de multe ori e furat de pasiunea discuției. O perioadă chiar a fost banat aici din motive de limbaj. Însă reacționează foarte simpatic dacă îl apreciezi. Realitatea este că scrie cu mult talent așa că nici nu e dificil.
De ce zici că e „suporter al presedintilor jucatori”? Spre exemplu articolul de față e o satiră simpatică a celui mai jucător președinte din ultimii 20 de ani.
Cât privește orientarea politică, el zice că e de „stânga” din punct de vedere economic și de „dreapta” din punct de vedere politic (Iepurilă, parcă așa ai zis). What ever means that… 🙂
La mine e mai simplu. Sunt libertarian, așa că președinții jucători (de tipul lui Chavez, Putin, Orban sau Băsescu) îmi provoacă… același sentiment ca și ironiile „subtile” ale lui d’Artagnan la adresa primului deținut politic post-decembrist, Adrian Năstase.
@ Dan Ghenea
Cand am avut noi dispute? Chiar nu-mi amintesc. Si de ce scrii ca sunt un suporter al presedintilor jucatori?
@ Porthos
„Cât privește orientarea politică, el zice că e de “stânga” din punct de vedere economic și de “dreapta” din punct de vedere politic (Iepurilă, parcă așa ai zis). What ever means that…”
Chiar asa am zis. Ce inseamna asta? Ceva gen Juan Peron. 😉
@ Dan Ghenea
Constat ca ai ocolit elegant contradictia in termeni „basist”-„monarhist”.
Un comic francez, Coluche parcă, spunea că „e ştiut – capitalismul înseamnă exploatarea omului de către om – iar comunismul, inversul”. 🙂 Ceea ce explică faptul trist că şi Steve Jobs şi Hugo Chvez, amândoi miliardari – au urlat şi implorat în momentul de lamă al morţii.
@ pierre,
pe tine te deranjează ce scrie, cum scrie sau cine scrie?
Am înțeles de la Porthos că oricine poate posta un comentariu respectând nişte reguli. Tu poți?
De ce scrie…asta te oftică pe tine. Pentru că trei tipi nu știu să piardă doreai blogul închis? Sau producțiile literare ale lui goe despre curul mamelor noastre și al mamei tale îți lipsesc? Nu merge pierre, nu mai merge…voi cei tatuați cu trei mici și o bere, râgâitorii cu cravată portocalie la trening, ascultăreții de manele fără număr sunteți pe cale de dispariție cu ciclopul vostru behăitor în frunte.
Când este evident că ați pierdut,fugiți înjurând.
Bine…
Iepurilă, ai o mulțime de cititori. Chiar dacă nu-și fac curaj să comenteze. 🙂
Aaa, pai de asta eram sigur! 😀 Asa cum eram sigur si ca nu vor prea exista comentarii. Trebuie sa infruntam realitatea cu curaj: Zoe, care la ultimele articole a semnat jumatate din comentarii, atacand pe toata lumea, lipseste (slava Domnului! :lol:). Trei din cei patru muschetari, care asigurau cea mai mare parte a comentariilor, chiar daca erau pe propriul lor blog, s-au retras si, oricum, nu pun botul la chestii antibasiste; nu e de nasul lor; le pute. 😆 Radu si pierre, cei mai vocali comentatori portocalii, s-au retras si ei. Trebuie sa ne intrebam ce preferam: linistea sau zgomotul basist? Eu prefer linistea.
@ Iepurele de Martie
Pierre, ți-a arătat (deși nu asta își dorea) cea mai frumoasă apreciere. Iar Goe e în grevă, după cum știi. Trece pe aici doar ca să ne înjure.
Cu cei „trei din cei patru muschetari care asigurau cea mai mare parte a comentariilor”, din păcate te înșeli. Dintre cei trei, numai athos se află printre primii 5 comentatori ai blogului, la mică distanță de Isabel și Observator.
Ceilalți doi nici măcar nu apar în topul afișat de WordPress. Aramis nu a mai scris pe-aici decât rarisim. Surprinzător, nici proaspătul retras d’Artagnan nu figurează printre comentatorii importanți ai blogului.
Însă altceva mi se pare teribil de interesant. Deși articolul tău e postat doar de câteva ore, numărul de vizitatori unici e aproape egal cu cel al ultimelor două articole postate de d’Artagnan, inclusiv lacrimogena despărțire. Deși numărul total de vizualizări e cam de trei ori mai mic. Ca posesor de blog sunt convins că știi ce înseamnă asta.
PS: Cel puțin unul din vizitatorii noștri este fericitul posesor al lui Delta Search (listat ca malware/adware sau chiar virus). Sper ca acest comentariu să-i fie de folos.
PPS: Inutil să spun că linkul este doar pentru referință și nu sugerez dezinstalarea respectivului Adware. Fiecare face cât îl duce capul și priceperea la IT.
Absolut! Inseamna la fel de mult interes, dar mai putina cearta. 😉 😆
Nu numai. Înseamnă și profiluri diferite pentru cititori. Cititorii articolului tău se comportă normal. Nu mai insist, ca să nu-mi aud vorbe.
@ athos
Te deranjează că am preluat articolul lui Iepurilă? Am vrut să te întreb astăzi, dar am realizat că dacă nu ai fi fost de acord, aș fost într-o situație ingrată: fie de a nu-mi putea respecta promisiunea făcută lui, fie să îți ignor părerea.
Rezultatele din punct de vedere al audienței sunt cât se poate de pozitive, iar articolul e scris cu talent.
Poate se oferă și pierre sau Goe să scrie un articol cu orientare politică opusă. Mie, Goe mi-a declinat oferta și m-a înjurat cu patos. Poate e mai amabil cu tine.
Eu zic sa nu-i dai nas lui Zoe. Cea mai potrivita situatie pentru un asemenea specimen e banul. Perpetuu.
Da !
Tizul meu are talent şi cred că cei care stau pitiţi mai departe după ce au citit postarea lui….nu au curajul să recunoască.acest lucru.
Ceea ce surprinde, în afara acestui „Iepure de Martie” care este greoi şi caraghios, chiar mai caraghios decât „Dl Goe” este vizibila sensibilitate a celui cunoscut mai mult pentru înjurături şi insultele ( n-aş spune gratuite, de cele mai multe ori 😉 ), chiar la un subiect care îl are în prim plan pe Băsescu, un personaj urât şi la propriu şi la figurat, de care atunci când te apropii, fie şi doar virtual, îţi provoacă reacţii profund dezgustătoare, care duc inevitabil la un limbaj mai puţin elevat !
Sunt convins că hanul dezertorilor va avea postări „în prostie”, deoarece în ciuda aparenţelor, băsiştii, chiar dacă nu sunt mulţi sunt încrâncenaţi şi bine organizaţi ( unii spun că şi bine plătiţi, că nu-s chiar toţi nişte fazani îmbrobodiţi aşa uşor de o propagandă ridicolă şi ameninţătoare ), iar unul ca Goe a găsit pretextul ideal de a fugi de-acasă scăpând astfel de atmosfera apăsătoare de pe barca ce a început să ia apă, !
Oricum, motivele pentru care au părăsit ca şobolanii această construcţie de succes care a fost decablogul nu se justifică deloc prin motivele puerile invocate de ei :roll.
Sunt altele, mult mai perfide şi lipsite de colegialitate, cu motivaţii precum cele arătate, de o penibilitate înduioşătoare.
Până la urmă aceştia îşi recunosc neputinţa de a-şi susţine propriile convingeri politice într-o confruntare, uneori dură, alteori inutil continuată sau nu definitiv clarificată.
Şi atunci au ales fuga !
Cea mai ruşinoasă, dar şi cea mai sănătoasă pentru liniştea sufletească 🙄
Ultima parte mi-a amintit de Borges.Iepure da-i inainte !
Nu numai Decablogul se închide. Aveți mai jos anunțul oficial de închidere al Youtube și alegerea clipului câștigător al competiției. Anunțul este făcut de Tim Liston, Competition Director.
Porthos, imi este scarba de basescu si toti din jurul lui,dar imi permit sa spun
ca dai senzatia ca esti obsedat de AN.Este clar ca a fost detinut politic,dar…
@ intrusul
Dacă ar fi clar pentru toată lumea că AN este un deținut politic, n-ar mai avea sens să mai discutăm aici. Din păcate, cei ce cred acest lucru sunt o minoritate pe acest blog. Sau erau.
Însă nu Adrian Năstase mă obsedează. Ci faptul că astfel de lucruri (condamnare fără dovezi, doar pentru a da un exemplu) se pot întâmpla într-o țară membră a UE. O democrație.
Din păcate în zonă (Estul Europei) bate un vânt de schimbare dinspre est. Traian Băsescu nu e un fenomen izolat. Și Viktor Orban în Ungaria, dar mai ales Vladimir Putin în Rusia sunt exponenții aceluiași tip de „democrație”. Prin comparație cu Putin sau cu Orban, Băsescu e un mielușel.
PS: Pe ceilalți muschetari, i-am întâlnit pe blogul AN, unde timp de vreo doi ani am fost acuzați că suntem băsiști. Așa ne-am împrietenit. Virtual vorbind. Uită-te pe blogul AN după intervențiile Contelui (actualul d’Artagnan) sau ale lui LePrince (actualul Aramis) ca să înțelegi de ce sunt atât de dezgustat.
Prin comparatie cu basescu cei doi s-ar putea sa se gandeasca putzin si la
poporul din care fac parte.
Democratia azi inseamna „sa vorbeasca si nea Ion ca e si el om”.
eu cred că Băsescu – pe care nu îl apreciez – e cel mai interesant, întrucât deşi e anti-naţional a reuşit să domine complet eletile văzute şi oculte ale României. Ceilalţi doi sunt naţionalişti oarecum.
http://www.ziaristionline.ro/2013/03/31/in-spatele-manevrelor-lui-putin-la-marea-neagra-de-cristian-negrea/
Un șocant reportaj al BBC despre pinguinii migratori din Antartica. Știați că pinguinii pot să zboare?
@ Radu Humor, intrusul
Va multumesc pentru aprecieri!
@ Porthos,
Youtube închis și pinguinii zburători…nasol.
Băsescu a anunțat că renunță la imunitate și se pune la dispoziția justiției. Aseară la ora 24 era cu pijamalele într o pungă de plastic și cerea să fie reținut pentru 29 de zile.
Baa,naiba tu ne minciunesti
@ Porthos,
bien siur că nu…te am spart cu franceza mea. Pune mâna pe carte dacă vrei să mă ajungi.
Da’ tu ai vrea să fie adevărat cu băse?
„Foaie verde flori de nuc,
La bulău vreau să mă duc.”…așa cântă ciudatul național după al țâșpelea vischi. O avea un gând?
Dacă da,punem mână de la mână și refacem Doftana?
Ne-am bucurat prea devreme. Ai văzut știrile de astăzi? Mare minune dacă nu schimbă Constituția și-i dau voie la încă două mandate.
Şi cine-l mai alege !
Că de furat 40 % din voturi nu poate !
Știrile Mediafox de astăzi:
1. Victor Ponta o numește pe Codruța Kovesi procuror șef la DNA
„Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a declarat, duminică seară, că, în cazul în care premierul Victor Ponta o va desemna pe Codruţa Kovesi la şefia DNA, PNL se va despărți de de PSD.
http://www.mediafax.ro/politic/antonescu-daca-ponta-o-desemneaza-pe-kovesi-ce-facem-rupem-usl-poate-e-si-asta-o-varianta-10702583
2. PNL anunță fuziunea cu PDL și noi alegeri pentru conducerea noii formațiuni numite „Mani Pulite” (vă rog să nu vă gândiți la prostii). Elena Udrea este favorită în această competiție, atât Crin Antonescu cât și Vasile Blaga anunțându-și susținerea pentru candidatura fostului Ministru al Dezvoltării.
http://www.mediafax.ro/politic/antonescu-nu-putem-duce-mai-departe-coabitarea-basescu-premier-compromisurile-sunt-cele-ce-ma-despart-de-ponta-10702673
3. PSD retrage sprijinul politic lui Victor Ponta. Conform declarației televizate a lui Ion Iliescu, Victor Ponta se face vinovat de deviaționism de dreapta. După scindarea de PNL, PSD anunță că va intra în opoziție ca partid de stânga autentic.
4. Nelson Mandela este condamnat din nou la închisoare pentru corupție. La pronunțarea sentinței, Nelson Mandela a încercat să se sinucidă, dar a fost oprit la timp de apropiați:
„Fostul preşedinte sud-african Nelson Mandela, în vârstă de 94 de ani, s-a odihnit corespunzător în spital în această duminică de Paşti, în care s-a recuperat după tentativa de sinucidere, iar starea sa de sănătate continuă să se amelioreze, a declarat preşedinţia sud-africană.”
http://www.mediafax.ro/externe/nelson-mandela-se-simte-bine-anunta-presedintia-sud-africana-10702879
5. Elena Udrea o înlocuiește pe Maria Grapini ca Ministrul delegat pentru întreprinderi mici și mijlocii, mediu de afaceri și turism.
„Am primit cu foarte mare surprindere ideea posibilităţii schimbării brandului de turism naţional. În conditiile în care turismul românesc este una dintre ramurile economice cu cele mai mari creşteri economice în ultimii ani, 16% în 2011 şi 9,3% în 2012, iar brandul a primit mai multe premii internaţionale (printre care premiul de excelenţă la Târgul de turism de la Munchen), dar şi aprecieri din partea responsabililor Organizaţiei Mondiale a Turismului, decizia de a înlocui brandul trădează diletantism şi lipsă de viziune. […]
În aceste condiții, schimbarea din funcție a doamnei Grapini este un gest normal al domnului Ponta, căruia îi mulțumesc pe această cale pentru încrederea acordată.” scrie noul Ministru al Turismului și Dezvoltării Regionale, Elena Udrea, pe blogul personal.
http://www.mediafax.ro/politic/udrea-schimbarea-brandului-turistic-o-idee-care-tradeaza-diletantism-si-lipsa-de-viziune-10701471
Cea mai bună poantă ar fi să crezi că te-a…crezut cineva !
@ Porthos,
lăsând la o parte gluma, mizeria de Ponta e în stare de multe.
Nu sunt susținător USL așa că am un avantaj…vorbesc. Aici la mine sunt aproape independent energetic( 50% ) și alimentar( 90% ) așa că ce se întâmplă prin alte părți mă interesează de loc.
Sunt egoist,da’mi place…
Salut iepuraş!
Ești bun…ştiam de fapt,te mai citisem. Știi tu unde.
Mersi, mersi!
domnu Iepure,
m-a intristat un pic articolu matale, mai ales pe fondu unei vremi extrem de neprietenoasa, ca sa ma exprim elegant. Si nici baiatu ala cu ciuma sau, mai stii, parca vine si ala cu plumbu, nu-s autorii mei preferati.
M-as bucura sa citesc ceva vesel, plin de soare, desigur conditia de baza ar fi sa nu mai aud de incoruptibilu, numa simpla aluzie la el imi face rau!
Subscriu!
Hai să-l rugăm pe Goe să ne scrie un articol amuzant despre cum se juca pisica lui Schrödinger la soare înainte să o închidă obsedatul în cutia cu pricina.
Sa stii ca speri degeaba intr-o „insanatosire” a lui Zoe. Iti spun eu, „omul” nu e un basist obisnuit, gen Radu, pierre, d’Arti. Asta are ceva la cap. 😉
adica e un fel de basescu – acesta având minuta zilei.
EXACT. 😀
P.S.: Bun venit pe „Deca(b)log”!
Păi cum să nu te ascult, Iepu’ :). Tu şi Pothos chiar meritaţi. Însă Aramis unde se află, îşi scrie teza?
@ Dan
Aramis și d’Artagnan sunt supărați pe mine. Adică d’Artagnan e supărat acum. Aramis era într-o pauză. Acum s-au dus să-l ajute Planchet să-și facă han.
Eu i-am sfatuit sa schimbe numele hanului in „Golden blitz”. Prietenii stiu de ce. 😉
Punctual:
Telegondola de la Lupeni care deserveste statiunea Straja este cel mai bun lucru ce li s-a intamplat oamenilor de acolo. Au aparut in Lupeni zeci de pensiuni mai frumoase sau mai urate, Straja s-a dezvoltat exponential.
Cu mai multe investitii de genul acesta zona respectiva s-ar putea dezvolta extraordinar si ar lasa cu mult in urma Valea Prahovei, mai mult multi oameni ar prefera sa faca acolo schi decat sa bata drumul pana in Austria (da, asa de spectaculoasa este zona).
In consecinta imi permit sa cred ca investitia promovata de dna Udrea a fost excelenta, astept initiative de la actualul Ministru al Turismului, a facut atat de multe si este atat de vizibil incat nici macar nu stiu cine este :))
Punctual:
Azi este 1aprilie !
lazycat,
Nu cred că vorbești serios. Sunt bani publici cheltuiți de pomană. A făcut cineva vreun calcul referitor la cât s-a investit și ce ar fi trebuit să se obțină? Ceea ce într-o investiție privată se numește business-plan și se face ÎNAINTE de a investi.
Eu sau tu, ca firme private, mai facem și investiții la fler, fără un business-plan calculat la sânge. Însă atunci când vorbim de bani publici (furați de la noi prin taxare) business-plan-ul e strict necesar.
Porthos,
Daca noi (2 adulti + 2 copii) am lasat doar ca sa schiem o zi la Straja suma de 400 de lei (doar bilete de gondola si teleschi), cu siguranta functioneaza business-planul. In Austria am fi platit mai putin si am fi avut acces la de 40 de ori mai multe instalatii de transport mecanizat si partii si asta la costuri de energie electrica si oameni mult mai ridicate decat in Ro.
Pe de alta parte eu cred ca s-a facut un business plan, dar ca si mine cred ca stii ca un business plan de multe ori depinde de anumite variabile greu de stabilit cu certitudine si ca usor poate fi facut sa „dea bine” la banci.. sau la autoritati..
lazycat,
Aici este problema. Costul e mai mare pentru servicii mai puține și de mai slabă calitate.
Pentru o business profitabil contează și câți clienți ai. Dacă erați doar voi și încă 2-3 familii, faliment scrie pe ei. Nu cred că-și scot nici măcar banii pentru service-ul instalației.
Mă îndoiesc că un business plan fantezist poate fi făcut să dea bine la bănci. pe praful ăsta, băncile se uită la fiecare cifră. Nu mai riscă nimeni să dea credite unora care nu le pot plăti.
Noi am renunțat la ideea de a mai lua credite, pentru a nu risca să ajungem în insolvență (e drept că dezvoltarea se poate face din fonduri proprii), în cazul în care banca nu ne prelungește linia de credit.
Cu banii publici (inclusiv cei europeni) e cu totul altă mâncare de pește. Sunt banii nimănui. Hârtiile contează.
Porthos,
Era full, am stat la coada de fiecare data. De asta spun ca daca faci servicii bune (nu la nivel de Austria) o sa le vinzi la acelasi pret ca pe acelea din Austria sau mai scump pentru ca este mai comod sa le cumperi „de aproape”.
Cred ca principiul de mai sus se refera la mai multe linii de afaceri, nu doar la schi.
@ lazycat001
Presupun ca, in ierarhia voastra, „dna Udrea” e lazycat007. 😉 😆
Iepurilă,
Ești o acritură! Ce-ai cu motanul relaxat? Vorba lui athos, e vinovat de delict de opinie? Mai bine vino cu argumente.
Vai de mine, dar am glumit, dragule, n-ai vazut fata aia galbena din final?
Cat despre argumente, cred ca intrusul l-a adus pe cel mai bun: „Punctual: azi este 1 aprilie!”. 😆
Glumețule! Mi-ar plăcea ca motanul să lase relaxarea la o parte și să te smotocească un pic. Elegant și precis ca orice felină. Să te văd atunci cum te descurci urecheatule. 🙂
nu cred, poate e o admiratoare a ei. .))))
Gresesti urecheatule.. Acolo unde sunt simpatiile mele lazycat007 este dna Macovei 🙂
@ Iepurele de Martie
Felicitări! Articolul tău a adus o mulțime de cititori (vizitatori unici). Ești oficial în top 3 autori.
Pai nu ti-am zis eu? Daca pleaca d’Arti si Aramis si vin „scriitori” adevarati, creste si audienta blogului.
lazycat,
Îți răspund aici la comentariul tău despre Cipru.
Cred că soluția corectă pentru UE era să lase pur și simplu băncile să dea faliment. Ceea ce însemna că cei depozite mai mici de 100000 Euro („garantate” de stat) și-ar fi primit toți banii, iar cei cu sume mai mari, ar fi primit suta de mii „garantată”, iar din rest, ce se mai putea recupera și împărți la masa credală.
Așa cum s-a întâmplat în Islanda.
Cu Adrian Năstase, nu înțeleg la ce te referi când spui „e greu de înțeles de unde au fost banii pentru a întreține un stil de viată cu adevărat aristocratic”. Crezi că avea cheltuieli mai mari decât veniturile declarate? Mă îndoiesc. Ar fi pățit precum Dan Ioan Popescu, care a fost pus de instanța ÎCCJ să plătească un milion de euro pe care nu-i putea justifica.
Nu înțeleg nici la ce paralelă între IT-iști și AN te referi. Eu am zis doar că rezultatele formidabile din IT&C sunt rezultatul măsurii deștepte de ELIMINARE A IMPOZITULUI la IT-iști. Îmi cer scuze că subliniez, dar vreau să fie clar că vorbim de o măsură pe placul unui LIBERTARIAN ca mine.
Prin comparație, Emil Boc ne-a mărit contribuțiile la asigurările sociale. Lua-l-ar mama dracului de „dreptaci”! Scuze că m-am enervat.
Mai lipsește ca Victor Ponta ca un „comunist” ce este, să le scadă. Înțelegi de ce mă enervează Traian Băsescu cu tot cu „muppetsii” lui?
Pai cam ce s-a intamplat acum este pe linia falimentului, cred eu: Popular Bank a dat faliment, se recupereaza din fiecare depozit 100000 euro garantati legal si apoi se calculeaza ce mai ramane, daca mai ramane ceva. Actionarii au pierdut full.
Bank of Cyprus preia depozitele de 100000 eur si ii mai tunde pe ai sai deponenti de cat trebuie (se pare ca in zona de 60%) pana la echilibrarea balantei proprii (recapitalizare). Aici vor mai fi si floricele ca se vor primi un fel de actiuni pe o parte din tunsoare dar sa fim realisti, treaba sta rau pentru Cipru.
Mie mi se pare ca e destul de corect, in linie cu principiile capitaliste si cu ce i se intampla unei banci care da faliment sau care da aproape faliment.
Mi s-a parut ca s-a dorit a fi o lectie pentru tarile din grupa PIIGS care poate vor avea idei ca pot forta la nesfarsit mana datatoare de bani a ECB, respectiv a fondului de lichitate de urgenta.
In subsidiar probabil ca Cipru va disparea ca centru de servicii financiare/offshore si va trebui sa se puna la munca. Nu le prinde rau !
Partea cu IT-ul si AN-ul cred ca se referea la alt comentariu (mai exact la comentariul altuiva), pe care mi-e lene sa il caut 🙂
lazycat,
Îți răspund aici la comentariul despre Morar și Kovesi.
Povestea cu „aprecierile UE” la adresa lui Morar și Kovesi este mai mult PR, decât realitate. Însă asta e mai puțin important. Decizia privitoare la numiri este (și e normal să fie) pur politică. Atunci când au fost numiți, au fost numiți POLITIC. Nu a întrebat nimeni UE, dacă e de acord cu numirea lor.
De asta spun vorbim de o intoxicare securist-comunistoidă, cu PR servit de „acoperiții” din presă. Așteaptă să-i schimbe pe Morar și Kovesi și o să vezi ce va ieși la iveală. E îngrozitor. Nu vreau să anticipez, pentru că mai devreme sau mai târziu mizeriile vor ieși la iveală, dar dacă ești curios o să scriu un articol pe această temă.
lazycat,
Îți răspund din nou aici la comentariul cu confiscările. Citește te rog acest articol:
„Avocaţii lui Dan Ioan Popescu au invocat luni, la ICCJ, o excepţie prin care susţin că dosarul privind confiscarea unei părţi din averea acestuia este nul întrucât la momentul trimiterii cauzei la instanţă procurorul general de atunci, Ilie Botoş, nu a semnat acţiunea de bază, aşa cum prevedea legea.”
http://www.mediafax.ro/social/avocati-dosarul-privind-confiscarea-unei-parti-din-averea-lui-dan-ioan-popescu-este-nul-10689613
O să vezi că în cazul lui DIP, au reușit să dea de urma banilor, iar ÎCCJ a dispus confiscarea unui milion de euro. Firește că avocații încă mai luptă.
Mă aștept ca și în scandalul Ericsson-STS-112 să se întâmple același lucru.
de la Petromv o fi fost de 200 de ori mai mult.
@ Dan
Sincer nu cred. Austriecii nu dau șpagă. Cel puțin nu la afaceri care intră direct în zona de siguranță națională. Ar fi însemnat să fie nebuni.
@ Dan
Right , sefu’ !
Ma duc sa ma culc 🙂
@Domnu Neamtu,
Pot sa apelez la intelegerea dumitale si sa ma aliniez mesajului postat? Si eu am citit Camus numai cu pauze si-mi pica greu mai ales intr-o zi cu soare. Dar acum „e prea tarziu. Intotdeauna este prea tarziu”
@Porthos, esti glumet azi… Si apropo de Cipru, am citit la bursa zvonurilor ca banii trustului Intact s-au cam evaporat in insula. Abia acum înțeleg mutarea sobolanului Ciutacu
Doamna Observator,
demersul dvs. e riscant, din cel putin doua motive.
Mai intai, daca scrieti ca Albert Camus va pica greu, nu reusiti decat sa va faceti de ras. Daca mai si emiteti judecati de valoare despre un autor pe care recunoasteti singura ca l-ati citit „numai cu pauze”, rasul este garantat.
In al doilea rand, aliniindu-va la mesajul domnului neamtu tiganu, riscati sa va spuna „V-as ruga sa nu-mi amestecati numele in interventiile dvs. N-am nevoie de aprobarile altora, pot sa lupt si singur”. 😉 😆
Iepurilă,
Ai turbat de tot? Lasă doamnele în pace. Obrăznicătură ce ești. Acum ești gazdă. Te rog să fii politicos. Ai voie să te iei doar de muschetari. Adică de mine, pentru că restul sunt în vacanță la Planchet.
„Si eu am citit Camus numai cu pauze si-mi pica greu mai ales intr-o zi cu soare.”
Si inca ceva: sa-l asociati pe Camus, indragostitul de soarele Algeriei, cu scrieri exclusiv „innorate” e o gafa de proportii.
just, el e „javanezul” prin excelenţă. Întunecat e Kafka. Sau istoria lui Svidrigailov, ori a Smeritei din Dostoievski. Paradoxal, soarele gol al lipsei de speranţă poate fi mai tonic – pentru cel care nu e complet şi definitiv disperat.
Am zis eu ca e tarziu. Din fericire.
Dar nu trebuie sa va suparati. Eu doar va rog sa scrieti si ceva vesel.
Am dreptate cand spun ca va simțiti piscat fara motiv?
@ Observator
Eu chiar te rog să-l tragi pe Iepurilă de urechi. Cum articolul e al lui, ar trebui să să simtă gazdă și să nu riposteze. Dacă o face, îi tund codița. 🙂
„Am dreptate cand spun ca va simțiti piscat fara motiv?”
Perfecta dreptate. Exact asta am scris si eu, ca ma piscati fara motiv. 😆
(Glumesc.)
ca veni vorba de Kafka, mi-o închipui pe EBa mahmură, dându-şi singură Verdictul într-o zi cu negură şi Speyside: „Părinţi, totuşi v-am iubit…… :))))) Deşi m-aţi făcut astfel..”
Genial Dane! Merită un articol. Cine dezvoltă subiectul? Nu vă gândiți la mine, că eu nu citesc decât JJ Klapka și Wodehouse.
@ Observator
De ce-l faci șobolan pe Ciutacu? Mie mi se pare că seamănă mai degrabă cu amicul lui Buridan.
PS: Și-atunci Badea ce e? Dar Gâdea?
Mie nu mi se pare deloc nehotarat.
Pai, nu sobolanii parasesc primii corabia cand se scufunda?
Despre ceilalti doi nu ma pronunt. La Badea nu ma mai uit de cand facea spagat in direct cu Teo Trandafir, iar Gadea e prea tarziu pentru mine.
Iepurilă,
Te anunț că îmi dau demisia.
Adică, noi ditamai muschetarii scriem pe acest blog de un an și ceva și vine un blănos urecheat ca tine să ne facă de râs cu primul articol care-l scrie?
Deja la ora asta, ai mai mulți vizitatori unici timp de două zile la rând (deși vorbim de fapt cam de o singură zi de la postarea articolului) decât a avut oricare din articolele noastre anterioare. 🙂
PS: Mă fac și eu salahor la Hanu’ lu’ Planchet. Am văzut că l-ai vizitat. Nici nu au apucat să mobileze și deja te-ai instalat în sufragerie sub carpeta cu Răpirea din Serai de pe perete.
Da, sunt intr-adevar genial, nu-i asa? Uneori, ma sperii si eu de intelectul meu fabulos! 😯 😆
Băi ce răutăți editați…
Noi răutăți? Se numește reclamă. Dacă nu trecea Iepurilă să animeze atmosfera, ar fi rămas cu stabilimentul gol din cauza lui Goe. Cine are chef să asculte băsisme răsuflate?
„De ce-l faci șobolan pe Ciutacu? Mie mi se pare că seamănă mai degrabă cu amicul lui Buridan.”
Bai, ce i-ai zis-o!!! 😆 Chiar are o fata magareasca (oare merge si „magalina”, ca paralela cu „cabalina”?).
Să știi că mă simt vinovat că am spus așa ceva. Ciutacu nu are cum să riposteze. Însă am văzut un desen pe blogul lui…
Blog care are următorul motto: „Ştiu că-s arogant şi genial, dar îmi place să mi-o spună şi alţii. Oare o să mă iertaţi vreodată că-s cel mai bun?”
PS: I-am scos poza că mă calcă pe nervi. Cine vrea să-l vadă să dea click pe link.
Copilașii,
vouă nu vi se pare că Dan e un tip mișto? D’al nostru din popor? Scrie fain da’ și la draci înjură trei ore fără să se repete?.
Bine veniși Dane!
Te salut!
Elmmare, asta mă îngrijorează cu adevărat. Au rămas aici doar tipii simpatici. Nu mai e picior de băsist. O să murim de plictiseală firitisindu-ne. 🙂
Goeeee!!! Pieerrrree!!!
Stai linistit, in privinta asta vom avea intotdeauna un concurent serios: „Hanul muschetarilor”. Cu conditia sa nu mai intervin eu. 😆
Am văzut. Jumătate din comentarii sunt ale tale sau îți sunt adresate ție. Bravo! Și bravo și lor pentru han.
Aş vrea să vă urez ceva dar nu cred că azi am toate cuvintele la mine. Urarea vine dintr-un imbold simplu dar nu aş şti să spun care. Poate fiindcă îmi place cum scrie Iepurele? Poate fiindcă, dincolo de limbajul uneori aparent licenţios, dar doar aparent, mi-au plăcut ideile sale din care a răzbătut dorinţa de revoltă în faţa unei realităţi pe care mulţi, chiar prea mulţi, o acceptă ca pe un sine qua non, dovedind Iepurele astfel o critică împotriva raţiunii învinse? Poate fiindcă Phortos mi s-a părut mai concentrat pe obiectiv decât pe subiectiv? Încă nu m-am lămurit. Urmează.
Dar azi am hotărât să apăs butonul follow pentru acest blog.
P.S. Am dat follow şi la „Hanul…” Comentariile unora din vizitatori sunt delicioase (se ştiu ei care). 😆
Saru’ mana!
Mulțumesc! Însă e ușor plictisitor pentru că toate gărzile cardinalului s-au mutat la Hanul… muschetarilor. Nici nu mai ai cu cine să încrucișezi spada pe-aici.
Uitați-vă că până și Iepurilă s-a dus să-i alerge acasă la ei.
Ei, lăsați, lăsați.
Cine știe cum mă trezesc într-o zi cu chef de pus pe harță? 😆
Aici sunt. Eu am chef de harță tot timpul. 🙂
Iepurilă,
În seara aceasta sau mâine dimineață voi posta un articol nou despre metamorfoza unei omizi, într-un fluture imaculat, partener cu Marele Licurici.
Ca să nu îți perturb statistica EXCELENTĂ (felicitări încă o dată, ai depășit cu cel puțin 20% și recordul absolut al blogului pentru vizitatori unici într-o singură zi) îl voi posta după miezul nopții.
Saru’ mana! 😆
Văd că ai vizitat și Hanul. Deci două recorduri într-o singură zi. Bravo iepurașule!
@ Elmmar
E tot mai ciudat modul în care Victor Ponta „negociază” cu Traian Băsescu numirile la Parchete. Am postat eu în glumă știrile de 1 aprilie, însă tare mi-e teamă că Ponta chiar o va numi pe Kovesi la DNA.
Deocamdată, atât Ponta cât și Antonescu spun că USL nu se rupe.
De asta ce ziceti?
http://www.ziuaveche.ro/actualitate-interna/politica-interna/marian-preda-propus-presedinte-miscarea-populara-condusa-de-sri-159217.html
Cred că încă sunt la stadiul de tatonări. Cât timp nu vedem o avalanșă de articole despre cât de valoros e domnul respectiv, înseamnă că încă experimentează.
Vă mai amintiți ce valuri făcea Mihail Neamțu și Noua Republică anul trecut și acum doi ani? Ați mai auzit ceva de ei?
Să nu uităm de Mihai Răzvan Ungureanu și Forța Civică.
Cred că tabăra băsistă își încearcă norocul pe mult prea multe direcții deodată. Cam miroase a disperare.