Despre Dragnea, Trump și alți clovni

Încă o condamnare pentru Dragnea. Poate că de data asta chiar ajunge la pușcărie și scăpăm definitiv de el din politică. Însă, uitându-mă la campionul (PD-ist) al economiei din echipa PSD, Darius Vâlcov, mi se pare că sunt slabe șanse. Pe ăsta îmi amintesc că-l prinseseră cu tablourile luate șpagă, depozitate în cavou. Iar la proces, tatăl a depus mărturie că lingourile de aur găsite au fost cumparate de el pentru nepoți, din banii de pensie. Soția, Lavinia Șandru a explicat că banii i-au primit ca dar de nuntă. Pe care au făcut-o de trei ori în trei locații diferite. Dacă se dă sub formă de dar de nuntă, nu mai e șpagă?

Nu mai știu dacă chiar a ajuns la pușcărie, dar oricum ar fi fost atunci, îl tot văd citat pentru „viziunile” lui economice.

Revenind la Dragnea, tot mi se pare ridicol că l-au condamnat pentru o prostioară și nu pentru că a furat Teleormanul en-gross.

Dacă ne uităm și ce se mai întâmplă pe afară, războiul comercial început de Trump, începe să se globalizeze. China, Uniunea Europeană, Canada, Mexic și India au răspuns la rândul lor cu noi creșteri de tarife pentru produsele americane. Mă întreb de cât timp va avea nevoie Trump ca să înțeleagă că protecționismul e fundamental greșit și că are efecte adverse extrem de grave.

Judecând după criza din anii ’30, aș zice că în maxim doi ani fie înțelege, fie dispare. Dacă așteaptă până atunci, s-ar putem să avem o recesiune mondială la fel de gravă ca cea din 2008.

Asta explică de ce BNR a frânat abrupt creditele de consum și cele ipotecare. Exact așa a făcut și în 2007 și toată lumea l-a înjurat pe Isărescu că-i nebun că frânează creditele când economia „duduie”. Și „perla” a fost spusă de un Tăriceanu, nu de o Dăncilă.

În ce mă privește sunt tentat să mă pensionez și să nu mai aștept rezultatul acțiunilor idioților pe care-i alintăm numindu-i politicieni.

PS: mai sunt și vești (ceva mai) bune. Grecia a ajuns la înțelegere cu partenerii din zona euro în ceea ce privește debitele sale. Ceea ce înseamnă că (deocamdată) nu se prăbușește. E timpul pentru încă o vacanță mică. Thassos vin!

Diversiunile Sistemului

M-am tot întrebat cum de scapă mereu, escroci gen Marian Oprișan, Liviu Dragnea, Gabriela Firea, Pandele și alții ca ei. Parcă cineva acolo sus i-ar iubi și i-ar feri de necazuri și întrebări incomode. Până acum singurele răspunsuri cu sens le-am auzit de la Victor Ponta. Mai întâi prin dezvăluirile de la începutul lunii, despre modul în care l-a protejat SRI pe Dragnea de un flagrant și despre cei ce-l susțin și-l manevrează pe acesta, așteptând să-și încaseze beneficiile.

Dragnea acum e prins de o maşinărie, de un grup de interese şi din România şi din afară, în special Israel, Ungaria. E prins de un grup de oameni care vor să facă bani mulţi în România. E omul lor, l-au prins total, care îi plătesc vizitele în America, care îi aduc consultanţii, care îi aduc chestia cu Fondul Suveran care trebuie să ne ia tot, care l-au convins pe Dragnea o chestie incredibilă – să semnezi deja că tot gazul din Marea Neagră îl dă la două firme ungureşti care de fapt sunt Israel-Budapesta şi or fi probabil şi Moscova.

Banii aceia îl susţin pe el, ca el să le dea mai departe, să le dea lucruri importante, nu doar gazul. În momentul în care o să se facă Fondul Suveran, Hidroelectrica, Aeroportul Bucureşti, Transgaz, toate vor trece în mâini private, şi nu în mâini româneşti. Veţi vedea fonduri de investiţii Israel-Ungaria-Rusia. Or, asta numai Liviu Dragnea poate să o facă, că nimeni altcineva. Nu poate să o facă nici Iohannis, nici Ponta.

Iar ieri Ponta a vorbit despre împrumuturile făcute în timpul guvernelor Dragnea 1-2-3 și despre modul în care au fost cheltuiți banii. E foarte greu de înțeles de ce Dragnea a fost trimis în judecată DOAR pentru bazaconii gen tombola electorală și respectiv pentru angajarea a două fufe la stat (prejudiciu plătit integral de Bombonica). Și nu pentru lucruri care chiar țin de siguranța națională. Și pentru care SRI-ul are tot dreptul să-l „asculte”.

Pentru ca circoteca să devină maximă, procurorul general cere o anchetă într-un dosar de o urgență extremă:

Procurorul general al României, Augustin Lazăr, cere preşedintelui avizul pentru începerea urmăririi penale faţă de Ion Iliescu, Petre Roman şi Gelu Voican Voiculescu, în dosarul Revoluţiei, în legătură cu săvârşirea infracţiunii contra umanităţii.

Pe bune!? Asta-i problema noastră acum? Cine l-a împușcat pe Ceaușescu la Târgoviște si a arestat Securitatea? Mă rog, tot e mai bine mai târziu decât niciodată. Dar zău că mi-ar plăcea să-l aud pe dl. Augustin cerând urmărirea penală pentru Liviu Dragnea.

Acum, nu după ce repetă „succesul” de la Teleorman la nivel național.

Despre alegerile din 2009

Mediafax: Comisia pentru alegerile din 2009 îşi prezintă concluziile / De la audierile MARATON au lipsit trei personaje cheie: Laura Codruţa Kovesi, Florian Coldea şi Gabriel Oprea / Cum s-a aflat că şefa DNA a fost în sufrageria lui Oprea

În 5 septembrie, Comisia a făcut public un Raport parţial care conţine printre concluzii faptul că preşedintele Traian Băsescu şi guvernul Boc au întreprins ”acţiuni concrete pentru favorizarea fraudării alegerilor” ca posibile infracţiuni fiind indicate constituirea de grup infracţional, fal şi uz de fals.

”Comisia a constatat acţiuni concrete ale instituţiei prezidenţiale reprezentate de Traian Băsescu şi ale guvernului condus de Emil Boc pentru favorizarea fraudării alegerilor în avantajul candidatului Traian Băsescu. Aceste acţiuni ale celor două instituţii au fost perfect sincronizate dovedind astfel că făceau parte dintr-un plan amplu şi bine pus la punct, acţiunile fiind premeditate. În realizarea planului privind fraudarea alegerilor prezidenţiale, reprezentanţii celor două instituţii au acţionat în forţă, cu rea credinţă, în total dispreţ faţă de lege”, se arată în concluziile raportului parţial.

Amploarea acţiunilor care li se impută fostului preşedinte şi membrilor Guvernului PDL de atunci a fost de natură de a schimba rezultatul alegerilor, se precizează în raportul comisiei.

Faptele pe care se întemeiază concluzia comisiei se referă la demiterea ministrului de Interne Dan Nica, urmată de schimbarea tuturor miniştrilor PSD cu miniştri interimari de la PDL pe 1 octombrie 2010. Prin decrete prezidenţiale.

„Preşedintele României – Traian Băsescu- , împreună cu primul ministru al Guvernului – Emil Boc – şi cu ceilalţi membri ai Guvernului României – Vasile Blaga, Gabriel Sandu, Gheorghe Pogea, Elena Gabriela Udrea, Radu Mircea Berceanu, Cătălin Marian Predoiu, Adriean Videanu şi Sorina Luminiţa Plăcintă s-au asociat în vederea comiterii de infracţiuni care să aibă drept consecinţă favorizarea comiterii de infracţiuni electorale, cu scopul de a-l avantaja pe candidatul Traian Băsescu”, se arată în raport.

Preşedintele Băsescu este acuzat şi fals intelectual şi uz de fals, iar membrii guvernului Boc de abuz în serviciu prin Hotărârile de Guvern privind schimbarea prefecţilor. În ce priveşte măsurile propuse, comisia susţine că numai Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate decide dacă începe sau nu urmărirea penală împotriva lui Traian Băsescu.

În ce priveşte membrii guvernului Boc, Comisia apreciază că rămâne la latitudinea preşedintelui României dacă cere urmărirea penală a foştilor membri ai guvernului care nu au în prezent calitatea de parlamentar, respectiv Emil Boc, Vasile Blaga,Gabriel Sandu, Gheorghe Pogea, Elena Gabriela Udrea, Radu Mircea Berceanu, Adriean Videanu şi Sorina Luminiţa Plăcintă şi rămâne la latitudinea Camerei Deputaţilor dacă cere urmărirea penală a lui Cătălin Marian Predoiu, fost membru al guvernului care în prezent are calitatea de deputat.

De asemenea, Comisia precizează, în Raportul parţial din septembrie, că aflarea adevărului în privinţa acuzaţiei publice de implicare a SRI şi DNA în favorizarea fraudării alegerilor din 2009 nu s-a putut realiza deoarece activitatea Comisiei de anchetă a fost blocată.

„Aflarea adevărului în privinţa acuzaţiei publice de implicare a SRI şi DNA în favorizarea fraudării alegerilor, ca urmare a prezenţei conducătorilor acestor instituţii în locuinţa domnului Gabriel Oprea în seara alegerilor, nu s-a putut realiza deoarece activitatea Comisiei parlamentare de anchetă a fost blocată”, se menţionează în Raport.

Potrivit sursei citate, activitatea Comisiei de anchetă a fost blocată prin refuzul persoanelor audiate care nu au răspuns la toate întrebările comisiei motivând că „există o anchetă în desfăşurare”, precum şi prin refuzul persoanelor care au transmis în scris că nu pot da curs solicitărilor comisiei motivând că acelaşi lucru.

Raportul menţionează că activitatea comisiei a fost blocată şi prin refuzul procurorului şef DNA, Laura Codruţa Kovesi, de a răspunde la întrebarea dacă a fost prezentă în noaptea de 5-6 decembrie 2009 în casa domnului Gabriel Oprea. […]

Dintre cele patru persoane menţionate de Dan Andronic, doar George Maior a dat curs invitaţiei de a se prezenta la audieri, unde a admis că a fost în seara scrutinului la Gabriel Oprea acasă, la un „eveniment privat”, el menţionând că are o relaţie de prietenie cu Oprea.

Spre deosebire de Maior, Coldea, Kovesi şi Oprea au folosit stilul epistolar pentru a coresponda cu membrii Comisiei. Astfel, fostul prim-adjunct al directorului SRI, Florian Coldea, a transmis o scrisoare Comisiei în care a precizat că în cursul zilei de 6 decembrie 2009, cât şi anterior şi ulterior acesteia, a avut, „ocazional”, şi „activităţi cu caracter privat”.

Kovesi a refuzat în mod repetat invitaţia de a se prezenta la audieri, deşi Comisia a transmis solicitări sucesive. Kovesi a transmis, însă, mai multe scrisori Comisiei în care precizează că nu va da curs invitaţiei de a se prezenta la audieri, ea motivând fie că procurorii nu pot fi citaţi şi obligaţi să se prezinte în calitatea de martori în faţa comisiilor parlamentare, fie că nu are cunoştinţe despre aspecte care să servească la aflarea adevărului, raportat la obiectul de activitate al Comisiei.

Memorandum privind Justiția

UNIUNEA NATIONALA A JUDECATORILOR DIN ROMANIA – Memorandum privind situația justiției în 2016, votat în Adunările Generale

Ca urmare:

A nerezolvării problemelor semnalate în memorandumul justiției din 2009 și a adăugării unor probleme suplimentare,

A scăderii dramatice a încrederii în justiție într-un singur an cu 13%,

A viziunii reductive a justiției, văzută doar prin prisma “luptei împotriva corupției”, eroare preluată și în MCV,

A refuzului actualului Consiliul Superior al Magistraturii de a-și îndeplini efectiv misiunea de garant al independenței justiției, inclusiv atunci când acest lucru a fost cerut de corpul magistraților, în situații precum limitele anchetei disciplinare sau penale având ca obiect pronunțarea unor hotărâri judecătorești, criticile aduse de actori importanți în actul de justiție, inclusiv de DNA, unor hotărâri definitive sau lămurirea interferenței dintre justiție și serviciile de informații,

A nerezolvării promovării într-un mod transparent în funcțiile de conducere și la Înalta Curte de Casație si Justiție,

A inexistenței unui instrument legal de revocare a membrilor CSM aleși,

A numirilor politice în funcțiile de conducere în Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,

A subfinanțării sistemului de justiție, bugetul alocat justiției pe cap de locuitor fiind cu mult sub media alocată în statele UE (e.g. suma acordată de stat pentru salariul unui judecător de fond pe dosar soluționat este sub 100 de lei, mai puțin de jumătate din minimul alocat ca onorariu unui avocat din oficiu),

A inexistenței în multe instanțe si parchete a spațiilor proprii pentru magistrați și personalul auxiliar,

A folosirii în instanțe si parchete de aparaturi uzate fizic și moral, supuse oricând riscului unui blocaj definitiv,

A problemei resurselor umane în continuare acută, în lipsa suplimentării schemelor conform memorandumurilor asumate de Guvern din perspective implementării noilor coduri,

A salarizării inechitabile și discriminatorii dintre magistrații aflați în poziții similare,

A păstrării instanțelor sub autoritatea financiară a Ministerului Justiției, instituție cu evidentă conotație politică,

A zecilor de mii de litigii cauzate de un cadru legislativ incoerent (e.g. salarizare ori taxa auto/timbru de mediu) ce au implicat atât un efort extraordinar pentru instanțe cât și costuri financiare semnificative pentru stat și cetățeni,

A disfuncționalităților create de aplicarea noilor coduri, în special în materie penală,

A supraaglomerării instanțelor de fond (la un program de 8 ore pe zi, un judecător de fond ar trebui să aloce un timp mediu de soluționare pe dosar de mai puțin de 2 ore, durată absolut insuficientă pentru un act de judecată de calitate),

A problemelor ridicate de modul de acțiune al Inspecției Judiciare în ceea ce privește respectarea independenței judecătorului în pronunțarea hotărârilor și unitatea de măsură în acțiune,

A temerii instaurate de Inspecția Judiciară prin modul arbitrar și abuziv în care au fost cercetați magistrații cu privire la soluțiile pronunțate,

A mutării actului de judecată din instanțe în spațiul public prin expunerea mediatică excesivă a persoanelor arestate preventiv, a scurgerilor de informații repetate de la parchete, neurmate de anchete serioase și prin informarea incompletă a publicului în anchetele penale, fiind omise soluțiile favorabile persoanelor acuzate,

A nesocotirii importanței dreptului la apărare, inclusiv din perspectiva recunoașterii confidențialității client – avocat,

A perpetuării în spațiul public a unei justiții primordial represive,

A nerezolvării situației fostului serviciului secret SIPA, care a urmărit și șantajat magistrați,

A nepublicării procedurii efective urmare de CSAT, când s-a verificat situația ofițerilor acoperiți în rândul magistraților,

A neclarificării de către CSM și alte instituții a interferenței dintre justiție și servicii de informații, în condițiile în care justiția a fost calificata ca fiind “câmp tactic” pentru SRI, a lipsei de explicații privind modul în care serviciile de informații cooperează cu sistemul judiciar în cadrul anchetelor penale, precum și faptul că SRI face verificări anterioare numirilor în funcțiile publice,

Având în vedere că toate aceste aspecte afectează în mod direct independența justiției,

Adunările Generale ale judecătorilor și procurorilor din România adoptă în intervalul 5 septembrie – 16 septembrie 2016 prezentul Memorandum prin care solicită respectarea independenței sistemului judiciar și implementarea următoarelor măsuri:

1. Justiția trebuie să aibă ca și preocupare esențială protecția, promovarea și garantarea tuturor drepturilor și libertăților cetățenești. În fața judecătorului cetățeanul este egal cu statul.

2. Celelalte puteri trebuie să asigure o independență reală a justiției, lipsită de orice tip de influențe, directe sau indirecte, un cadrul legislativ coerent, stabil și accesibil, suport financiar, logistic și uman suficient pentru o justiție eficientă, modernă și de calitate.

3. Respectarea independenței instanțelor, a principiului separării puterilor în stat, a forţei obligatorii a hotărârilor definitive ale instanţei, precum și a egalităţii de arme dintre acuzare și apărare.

4. Garantarea şi respectarea statutului magistraților, independenței acestora, inclusiv prin remunerarea corespunzătoare și asigurarea unor condiţii de muncă decente în sistemul judiciar.

5. În exerciţiul funcţiilor lor, judecătorii şi procurorii trebuie să fie şi să apară independenţi unii de ceilalţi, conform rolului ce revine fiecaruia.

6. Proceduri transparente în numirea în funcțiile de conducere din Ministerul Public. Eliminarea factorului politic din numirile în funcțiile de conducere din Ministerul Public.

7. Publicarea de către Comisia Europeană a metodologiei pe care o urmează în redactarea raportului privind MCV, a numelui experților consultați și a tuturor ONG-urilor și instituțiilor consultate cu privire la sistemul de justiție din România.

8. Asigurarea unei finanțări corespunzătoare bunei funcționări a justiției ca serviciu public. Înlăturarea imediată a discriminărilor în materie salarială.

9. Preluarea efectivă a atribuțiilor referitoare la gestionarea bugetelor instanțelor de către ÎCCJ, așa cum prevede legea.

10. Adoptarea urgentă de măsuri legislative în ceea ce privește procedura de revocare a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, precum și alte măsuri de natură a eficientiza activitatea acestei instituții.

11. Revizuirea competențelor Inspecției Judiciare pentru a se înlătura posibilitatea afectării independenței magistraților și vicierea actului de justiție prin exercitarea/declanșarea unor verificări similare controlului judiciar.

12. Asigurarea unei transparențe depline în cooperarea instituțională cu serviciile de informații, respectarea strictă a cadrului legal și asigurarea unui control jurisdicțional și civil efectiv asupra activității acestora.

13. Crearea unui corp de poliție judiciară sub autoritatea exclusivă a Ministerului Public și crearea prin lege a unei autorități civile de interceptare, care să permită respectarea deplină a standardelor CEDO, în privința garanțiilor tehnice și legale.

14. Respectarea standardelor europene în materia prezumției de nevinovăție în acord cu Directiva Parlamentului European și a Consiliului, aprobată la data de 12 februarie 2016 de miniștrii statelor membre ale UE prin consolidarea legislației interne.

15. Garantarea independenței funcționale a procurorului, atât față de Executiv cât și în raport de ierarhia internă, în conformitate cu statutul acestuia de magistrat și de reprezentant al autorității judecătorești.

16. Relația dintre justiție și orice altă putere sau instituție a statului trebuie să fie stabilită prin legi ori protocoale care sunt publice, motiv pentru care CSAT trebuie să desecretizeze și să publice toate hotărârile acestei instituții care au efect asupra activității procurorilor sau judecătorilor.

17. Publicarea de către CSAT a procedurii urmate în vederea verificării concrete în ce privește existența unor persoane infiltrate în sistemul judiciar, angajați/colaboratori/informatori ai serviciilor de informații.

Magistrații își rezervă dreptul de a apela la toate formele democratice de acțiune pentru ca aceste solicitări să fie puse în practică.

Despre antisemitism cu Henry Ford

La un moment dat, într-o discuție cu Ghiță Bizonu’ pe blogul lui Adrian Năstase, cineva (Ghiță zice că nu el) a adus în discuție antisemitismul lui Henry Ford. Recunosc că am fost un pic sceptic. Însă acum înțeleg mai bine de ce Henry Ford ar fi fost anti-semit.

Dar să încep cu începutul. Cum nu reușesc să mă mai uit la televizor la posturile TV românești (ProTV, Antena 1, Antena 3, B1TV, Realitatea, România TV) țin televizorul pornit pe Travel sau History Channel acasă și pe CNN la birou.

Așa că într-o seară am dat peste un documentar, difuzat de History Channel și numit „The Cars Who Made America”. E o continuare a altui serial numit „The Men Who Built America”. Ambele mi se par foarte interesante, din perspectiva înțelegerii rolului jucat de câțiva oameni excepționali, precum Vanderbilt, Rockefeller, Carnegie, J.P.Morgan, Edison, Tesla și nu în ultimul rând Ford, în construirea a ceea ce numim astăzi America.

„The Cars Who Made America” merge mai departe și continua povestea din primul serial, care are loc între 1865 și 1900, cu povestea Americii în secolul 20. Ceea ce m-a surprins este modul în care statul a intervenit în forță peste industria civilă, mai întâi în timpul primului război mondial, apoi în timpul celui de-al doilea. Aproape că am rămas cu senzația că statul american a fost împins către o intervenție ce nu-și avea nici locul și nici sensul.

Dacă este așa întrebarea este de către cine cine și de ce? În episodul al doilea din „The Cars Who Made America” (sunt trei episoade), Ford junior (Edsel) împreună cu fostul director de producție William Knudsen, concediat de Henry Ford și devenit, în timpul WWII, „Chairman of the Office of Production Management” au un dialog care m-a pus pe gânduri și m-a făcut să încerc să descopăr detaliile din spatele numirii lui Knudsen în postul respectiv.

Surpriză! Numirea s-a făcut la sugestia lui Bernard Baruch, finanțist evreu, transformat în consilier pe probleme de afaceri al mai multor președinți americani și investigat ca posibil profitor de pe urma primului război mondial de către comisia Nye. În mod și mai surprinzător, Bernard Baruch are o implicare și mai profundă în efortul de război al SUA în WW2.

Practic Bernard Baruch este unul dintre fondatorii a ceea ce generalul Dwight Eisenhower, devenit președinte, a numit la sfârșitul mandatului de președinte, într-un discurs celebru, Complexul Militaro-Industrial:

A vital element in keeping the peace is our military establishment. Our arms must be mighty, ready for instant action, so that no potential aggressor may be tempted to risk his own destruction…

This conjunction of an immense military establishment and a large arms industry is new in the American experience. The total influence—economic, political, even spiritual—is felt in every city, every statehouse, every office of the federal government.

We recognize the imperative need for this development. Yet we must not fail to comprehend its grave implications. Our toil, resources and livelihood are all involved; so is the very structure of our society. In the councils of government, we must guard against the acquisition of unwarranted influence, whether sought or unsought, by the military–industrial complex. The potential for the disastrous rise of misplaced power exists, and will persist. We must never let the weight of this combination endanger our liberties or democratic processes. We should take nothing for granted. Only an alert and knowledgeable citizenry can compel the proper meshing of the huge industrial and military machinery of defense with our peaceful methods and goals so that security and liberty may prosper together.

Implicarea lui Bernard Baruch m-a determinat să mă uit cu mai multă atenție la anti-semitismul lui Henry Ford. Din nou cu surprindere, am descoperit că Henry Ford a scris o carte, numită „The International Jew”, care din fericire poate fi citită și/sau descărcată liber de aici.

Nu am apucat-o încă să o citesc, dar sunt tentat să fac din asta un nou subiect de discuție. Dacă apucați să o citiți înaintea mea, nu așteptați și comentați-o!

Politicucu…

Am răspuns unui comentariu al lui mac gregor și m-am trezit vorbind mai pe larg de aceeași problemă. De ce lucrurile merg ca naiba în tot ceea ce înseamnă statul român? Nu pretind că am descoperit sursa problemei, dar măcar ideea ar merita o discuție pe subiect.

Ca să revin la ceea ce-i ziceam lui mac gregor, nu numai sistemul sanitar e în colaps. Ci și cel de învățământ și în general cam tot ceea ce a rămas la stat. Mă întreb cât mai trebuie așteptat ca cetățeanul mediu, impropriu numit și bizon (scuze Ghiță!) să realizeze că nu-i treaba statului să se ocupe de organizarea unor lucruri care funcționează infinit mai bine pe o piață liberă.

Am încercat să discut cu câțiva doctori (cam toți sunt în vârful ierarhiei medicale pe specialitățile lor), dar pare că sunt atât de ocupați de ceea ce fac, încât nu mai au timp să se gândească și la partea de organizare. Se mulțumesc să critice (indiferent de cine e la guvernare) și să-și plângă de milă. Trist.

Adică exact ceea ce facem și noi. Stăm și ne plângem și așteptăm să intre alții în politică ca să facă ceea ce ne-am dori cu toții să se facă. Asta-i în teorie. Când trecem la practică, cred că nu sutem mai mult de doi de acord cu câte o idee.

Ca să dau un exemplu, încercați să răspundeți la întrebările următoare:

1. Sistem de asigurări de sănate de stat (aka monopol) sau asigurări private aflate în competiție liberă? Și-și e o tâmpenie. Dacă nu e evident, explic.
2. Sistem de învățământ universitar de stat sau complet privat (universitățile de stat stat devin societăți pe acțiuni, cotate la BVB)?
3. Pensii „speciale” sau doar pensii bazate pe contribuție?
4. Fonduri „europene” plus alte sisteme de „ajutoare” sau doar împrumuturi obținute prin cerere și ofertă?
5. Redevențe (pentru petrol, gaz, etc) „negociate” sau licitații publice? Sau și mai „extrem”: fiecare e proprietar pe ce este pe terenul lui (și dedesubt).

6. „Prima casă” e o facilitate normală sau fundamental greșită?

7. Produsele financiare derivate ar trebui reglementate mai strict?
8. Clauzele abuzive din contractele de creditare ar trebui să poată fi anulate în instanță?
9. Creditele în franci elevețieni ar trebui să poată fi convertite în euro la cursul de la data acordării?
10. Reglementarea anti-monopol e necesară?

Pun pariu că vom obține o sută de variații la întrebări. Așa că „natural”, la putere vor rămâne șmecherii (Băsescu, Dragnea, etc) sau și mai rău, comunistoizii: Iliescu (și puii lui: Florin Georgescu, Liviu Voinea, etc).

Macroeconomie de weekend

Discuția de zilele trecute cu macgregor despre ce se întâmplă la nivel macro, m-a determinat să-mi fac un pic de curaj și să mă uit pe datele macroeconomice din ultimii ani. Ca de obicei sursa cea mai credibilă este tot WorldBank, dar am aruncat o privire și pe datele OECD. Ca o paranteză, cele două seturi de date diferă substanțial, dar presupun că diferențele provin din referința utilizată.

Spre exemplu, setul de date OECD pentru evoluția GDP (Produs Național Brut) 2007-2016 pentru Grecia, România, Polonia și Rusia arată astfel (cifrele sunt în miliarde de dolari):

Year 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Greece 323 341 337 313 290 279 286 287 285 287
Romania 280 334 326 347 364 380 396 413 436 462
Polonia 639 698 735 802 869 907 940 977 1020 1055
Rusia 2535 3070 2952 3123 3441 3625 3656 3721 3470 3397

Ceea ce ar însemna că i-am depășit pe greci în 2010 și că la ritmurile de creștere actuale economia noastră va fi cam de două ori mai mare decât a lor în următorii 2-3 ani. Ceea ce sună plauzibil dacă ne gândim că grecii sunt în recesiune de vreo 7 ani în timp ce noi am fost afectați în 2009 (momentul în care criza s-a simțit și la noi prin retragerea investitorilor), dar apoi am avut (și avem) rate de creștere robuste.

În mod surprinzător, datele World Bank (mult mai utilizate ca referință) arată o situație diferită (cifrele sunt tot în miliarde de dolari):

Year 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Greece 318 354 330 299 287 245 239 236 194 194
Romania 171 208 167 167 185 171 191 199 177 186
Polonia 429 533 439 479 528 500 524 545 477 469
Rusia 1.299 1.660 1.222 1.524 2.031 2.170 2.230 2.063 1.365 1.283

Reprezentate grafic (de către Google) arată astfel:

Acum se poate observa prăbușirea economiei rusești în 2015 cu O TREIME față de 2014! Iar scăderea continuă și în 2016. Mă întreb cât timp poate funcționa Rusia în modul acesta fără să colapseze.

O altă observație interesantă este că și noi și polonezii am avut căderi abrupte în 2015 față de 2014, ca și rușii. Nu de aceeași amploare, dar oricum foarte semnificative – peste 11% la noi și 12.5% polonezii. Sincer eu nu îmi amintesc de vreo „prăbușire” a indicatorilor macro-economici la noi, chiar dacă în 2015 au avut loc protestele legate de incendierea clubului Colectiv ce au culminat cu demisia guvernului Ponta în noiembrie 2015. E un pic de voodoo aici, dar poate cineva va avea răbdare să descopere de unde provin diferențele dintre setul de date OECD și cel WorldBank și mai ales de unde provine prăbușirea GDP-ului la noi și polonezi în 2015. La ruși e explicabil prin prăbușirea prețului petrolului. Idee enunțată Soros, dacă vă mai amintiți („George Soros: U.S. could tap oil reserves to punish Russia” – Berlin, 20 mar 2014).

The U.S has yet to use a weapon in its economic arsenal in its dispute with Russia over Ukraine. The administration could release oil from the Strategic Petroleum Reserve, in a bid to reduce global oil prices and damage the Russian economy, says billionaire investor George Soros – though he hopes it doesn’t come to that.

UPDATE: Citind însă mai cu atenție ce a zis Soros… vă las pe voi să descoperiți cealaltă perspectivă.

UPPDATE2: Hai că nu am răbdare. Cine știe când mai am timp să mai scriu pe blog.

Dacă te uiți din avion la marile puteri economice, îți cam dai seama despre cine cui i-o trage.

Situația GDP (conform World Bank) arata așa în 2008 (ante-criză):

1. EU – 19.2 T$
2. SUA – 14.7 T$
3. China – 4.6 T$

În 2009 (se simte criza):

1. EU – 17.0 T$
2. SUA – 14.4 T$
3. China – 5.1 T$

A naibii criză! Generată de decizia absurdă a lui Bush de a crește subvențiile pentru garantarea DE CĂTRE STAT a creditelor pentru subprimi la 24% din totalul creditelor! Deci UE încasează pierderi 2.2 T$, iar USA de doar 0.3.

Cu chiu cu vai EU își reia creșterea și în 2014 situația arăta astfel:

1. EU – 18.6 T$
2. SUA – 17.4 T$
3. China – 10.5 T$

Pentru ca în 2015, Grecia având ca ministru pe eminentul matematician Yanis Varufuckis, fost profesor (timp de aproape un an – 2013) la Lyndon B. Johnson School of Public Affairs at the University of Texas at Austin, să încerce să forțeze creditorii europeni să renunțe la o parte din datoria publică. Soluțiile lui Varufuckis sunt în cel mai bun caz naive, iar în cel mai rău tâlhării pe față.

In March 2015, the Wall Street Journal pointed to several tensions between Greece and the other Eurozone countries, saying that some countries feel they have taken the „tough medicine” and the €195 billion owed is not insignificant. Further, they stated other governments have philosophical differences with Varoufakis and his Anglosphere and Keynesian leanings. Peter Ludlow said Varoufakis and his colleagues „turned instinctively… to the U.K. and the U.S. even before they called on the European Left.” (Wikipedia)

Rezultatul se vede în 2015:

1. SUA – 18.0 T$
2. EU – 16.3 T$
3. China – 11.2 T$

Deja creșterea spectaculoasă a Chinei începe să pună probleme tot mai mari și ca atare focusul SUA se mută dinspre Europa către China. În mod „neașteptat” în iunie 2015, continuând până în februarie 2016, bursa chineză o ia razna și marile companii cotate pe bursa chineză pierd cam o treime din valoare.

În 2016 situația arată astfel:

1. SUA – 18.6 T$
2. EU – 16.4 T$
3. China 11.4 T$

Practic ambele superputeri ce rivalizează cu SUA sunt în stagnare, în timp ce liderul crește voios. Mă întreb ce noi surprize ne va aduce 2017. Deja se conturează două conflicte convenabile pentru SUA:

1. cel cu Rusia, de la granițele estice ale Europei;
2. cel cu Coreea de Nord din imediata vecinătate a Chinei.

Norocul este că Trump face praf acordul de liber schimb cu Canada și Mexicul. De obicei genul acesta de măsuri produc pagube comparabile cu războaiele. Însă este posibil ca noile cheltuieli militare acceptate de statele europene membre NATO să mute pierderea tot la UE.

PS: F16 vechi și rachete Patriot care nu funcționează viiiindeeem! Luați repede până nu vă atacă rușii. E drept că maidanul ucrainean a fost creația Victoriței Nuland, cunoscută și ca Mrs. „Fuck the EU”, dar cui îi mai pasă.

Din negura minții

Filmulețul postat de mac gregor mi-a reamintit de Mișu Negrițoiu, fostul președinte al Autorității de Supraveghere Financiară, demis la jumătatea lunii mai după scandalul legat de amendarea fondului de pensii private NN Pensii, fost ING. Să nu uităm că Negrițoiu a fost președinte ING Bank Romania și Country Manager al grupului ING, ce includea și cele două companii de asigurări, devenite azi NN.

Fondul de investiții private NN Pensii a fost amendat pentru următoarea declarație adresată clienților săi:

In ultimele saptamani, au existat discutii in spatiul public cu privire la o eventuala decizie de nationalizare a fondurilor de pensii private. Drepturile tale de participant la Pilonul II pot fi influentate de decizii politice precum inghetarea valorii procentului din venitul brut aferent contributiei la fondul de pensii, blocarea partiala sau integrala a virarii acestei contributii sau nationalizarea sumelor acumulate pana acum in conturile viitorilor pensionari. De aceea, este important sa urmaresti permanent ce se intampla cu pensia ta si sa te implici activ in demersurile de economisire suplimentara pentru un trai decent la batranete. Speram ca aceste detalii sa contribuie la o mai buna informare despre pensia ta viitoare. In eventualitatea unor masuri care ar afecta pensia administrata privat, vom face toate demersurile posibile pentru a apara dreptul tau la proprietate asupra acestor bani. De asemenea, prin canalele pe care le avem la dispozitie (site, mass-media, e-mail), te vom tine la curent cu informatiile ce pot avea impact asupra viitoarei tale pensii.

Astăzi, Ionuț Misa, „aproape” Ministru Finanțelor a dat o declarație șocantă: pilonul II de pensii urmează a fi desființat. Adică exact lucrul pentru care a fost amendat NN Pensii de către ASF-ul lui Mișu Negrițoiu. Câteva ore mai târziu, după ce şefii lui au spus că e o prostie, şi-a retras declaraţia.

Înțelege cineva ce se întâmplă? A luat-o razna PDL-ul… pardon PSD-ul lui Dragnea?

UPDATE (2.07.2017): dacă vă întrebați ce e cu poza lui Viktor Orban ca ilustrație la un articol despre Ionuț Mișa, Liviu Dragnea & Co, răspunsul este că poza marchează momentul (13.10.2010) când Viktor Orban anunța același lucru ca și Ionuț Mișa, naționalizarea fondurilor private de pensie. Să nu uităm, că în spatele lui Orban e de fapt Putin. Ar fi o posibilă explicație pentru valul subit de idioțenii.

Cyber World-War I

În Anglia, un atac de tip ransomware a pus la pamânt sistemul de sănătate. S-au întors la pix și creion:

CNN: „UK prime minister: Ransomware attack has gone global”

London (CNN)British Prime Minister Theresa May says a cyberattack initially believed to be targeting only hospitals in the UK has now gone beyond, involving potentially dozens of countries.

„We are aware that a number of NHS (National Health Service) organizations have reported they have suffered from a ransomware attack,” May said, while speaking on the campaign trail in the UK. „This is not targeted at the NHS. It is an international attack. A number of countries and organizations have been affected.”

A report from a security firm indicates more than 45,000 malicious computer attacks in 74 countries in the past 10 hours. CNN has not independently confirmed that number.

The problem appeared to begin Friday morning when hospitals in the UK were crippled by a large-scale cyberattack, which forced operations to be canceled and ambulances to be diverted. Health workers reported being locked out of their systems and seeing messages demanding ransom payments to regain access. NHS England described the incident as a „ransomware” attack.

At least 16 organizations connected to the National Health Service in England and an unknown number in Scotland reported being affected. „The investigation is at an early stage but we believe the malware variant is Wanna Decryptor,” officials at NHS Digital said in a statement.

„At this stage, we do not have any evidence that patient data has been accessed. We will continue to work with affected (organizations) to confirm this.”

Scottish Health Secretary Shona Robison said officials were convening an emergency meeting to deal with the problem.

Nu îmi e clar dacă știrile Hotnews se referă la același atac sau altul:

Hotnews: „Atac cibernetic global, unul dintre cele mai mari din istorie: Hackerii au lovit computere din 100 de tari, cerand rascumparari pentru a debloca computerele afectate / Acestia au folosit un program dezvoltat de agentia de spionaj a SUA”

Nici Rusia nu stă mai bine:

„Ministerul de interne rus anunta ca 1.000 dintre computerele sale au fost afectate de atacul cibernetic de vineri – Ministerele de interne si pentru situatii de urgente din Rusia au anuntat ca au fost vizate de mega-atacul cibernetic de vineri, situatie cu care s-a confruntat si cea mai mare banca a tarii, Sberbank, potrivit Reuters.”

Despre „războiul” din Siria

Joi seară, în timp ce Donald Trump lua cina la Mar-a-Lago cu Xi Jinping, Președintele Chinei, în Siria, armata Statelor Unite a atacat pur și simplu Siria. Fără declarație de război, fără niciun avertisment sau ultimatum.

Recunosc că sunt pur și simplu siderat. Drept internațional!? Donald Trump a făcut pur și simplu pipi pe legislația internațională. Lucru pe care rușii s-au grăbit să-l puncteze, cerând o întâlnire de urgență a Consiliului de Securitate al ONU.

Lucrurile pot evolua către un război între SUA și Rusia în Siria, care ar putea să se extindă și în alte zone (cum ar fi Europa de Est).

Cum nu mă pricep deloc la drept internațional m-am gândit să-i las pe cei ce înțeleg mai bine decât mine, să-și dea cu părerea despre ce se întâmplă în Siria.

Mă mărginesc să postez o imagine (din Wikipedia) cu facțiunile ce luptă în Siria și aliații lor.