Omagiu pervers lui Marx și Lenin : Pentru cine am făcut noi revoluția capitalistă – guestpost Ghiță Bizonu’

Irinel Columbeanu e reprezentativ pentru economia de piaţă românească de dinainte de criză. El, copilul unui nomenclaturist care a rămas în Guvernul României până în anul 2002, nu a fost decât un băiat de bani gata răsfăţat, care nu a făcut nimic toată viaţa.
A profitat de pe urma relaţiilor tatălui său care i-a oferit posibilitatea de a intra în acţionariatul diferitelor firme ce doreau să aibă o intrare la oficialii din executiv. Aşa s-a trezit Irinel acţionar al unei companii franceze de telefonie, acţionar la Media Pro şi în alte zeci de firme. Viaţa lui de nabab nu s-a bazat decât pe relaţiile tatălui său, un stâlp al Partidului Comunist Român care astăzi are aproape 90 de ani.
Cercetarea CNSAS (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii) a relevat faptul că acesta a fost turnător al fostei Securităţi, judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie hotărând prin decizie definitivă, laută în 2013, că Irinel columbeanu a fost turnător.
Aceasta e tipologia celui care a dominat mass-media românească vreme de aproape un deceniu, bărbatul dorit de multe femei, model de succes în societatea românească.
Sursa :http://www.eva.ro/divertisment/vedete/povestea-tragica-a-lui-irinel-columbeanu-milionarul-care-a-saracit-articol-85787.html?pagina=1

As zice ca este povestea tragica a Romaniei ..Impreuna cu milionul lui Basescu si cei 60.000 $ de la Marea Revolutie Anticomuinista ptr Propasirea Puilor de Curva Comunista si dracu cati mai stie necunoscuti si cate necunoscute (de foate felurile: umane adica in fusta si tocuri cui, non-umane da in docomente finaciare, penale, politice) cu „eroismul” lui Pacepa si „luminitele” ismaneze , toate astea se inscriu perfect in filozofeala politichiei mai ales in acea de genul marxisto-lenist vazut prin Chateaubriand : Memorires d’outre tombe :

Madame de Montcalm m’avait envoyé un sac de douze cents francs pour les distribuer à la pure race légitimiste : je le lui renvoyai, n’ayant pas trouvé à placer un écu. On attacha une ignoble corde au cou de la statue qui surmontait la colonne de la place Vendôme ; il y avait si peu de royalistes pour faire du train à la gloire et pour tirer sur la corde, que ce furent les autorités, toutes bonapartistes, qui descendirent l’image de leur maître à l’aide d’une potence : le colosse courba la tête de force ; il tomba aux pieds de ces souverains de l’Europe, tant de fois prosternés devant lui. Ce sont les hommes de la République et de l’Empire qui saluèrent avec enthousiasme la Restauration. La conduite et l’ingratitude des personnages élevés par la Révolution furent abominables envers celui qu’ils affectent aujourd’hui de regretter et d’admirer
…………….
Quant à nous, pauvres diables de légitimistes, nous n’étions admis nulle part ; on
nous comptait pour rien. Tantôt on nous faisait dire dans la rue d’aller nous coucher ; tantôt on nous recommandait de ne pas crier trop haut Vive le Roi ! d’autres s’étant chargés de ce soin
…………………………
C’est merveille en France que la contagion, et l’on crierait A bas ma tête ! si on l’entendait crier à son voisin. Les impérialistes entraient jusque dans nos maisons et nous faisaient, nous autres bourbonistes, exposer en drapeau sans tache les restes de blanc renfermés dans nos lingeries, c’est ce qui arriva chez moi ; mais madame de Chateaubriand n’y voulut entendre, et défendit vaillamment ses mousselines.