Când eram mici şi eram întrebaţi pe la petrecerile părinţilor de către comeseni bine dispuşi ce vreau să mă fac când voi fi mare, eu răspundeam ori că vreau să mă fac cosmonaut, ori aviator, ori scriitor. Un mic “must do” de societate, al cărui răspuns nu interesa pe nimeni, în afară doar de părinţi. Totuşi, aşa ameţiţi cum erau, mesajul ajungea la ei şi simţeam că se uită cu neîncredere la mine: cosmonaut, în regulă, aviator, probabil, dar un copil să-şi dorească să ajungă scriitor…of, săracul, e slab cu duhul, iată un bun prilej să-nchinăm un păhărel!!
Anii au trecut şi bineînţeles că am ajuns inginer.
Simţind totuşi că am multe lucruri importante să spun umanităţii, m-am gândit să scriu ceva. Ceva BIG. Mă gândeam că dacă alfa literaturii se pierde undeva prin istorie, data la care să se inchidă cercul să fie bine definită ca data apariţiei Marelui Roman. Să fie el omega literaturii. Un omega în limba română.
Un roman care să spună tot ce mai este de spus în literatură şi probabil ceva în plus. Finalul jocului. The end. The edge.
Avântul mi s-a tăiat când am aflat de la Stephen Hawking că anual apar DOUĂ SUTE DE MII DE CĂRŢI noi! Două sute de mii?! Cum naiba şi-ar mai putea da seama globul, mapamondul, că între acele 200000 de cărţi a apărut şi capodopera, cartea aşteptată să încheie ciclul cunoaşterii, omega literaturii?!
Împăcat cu soarta, am conluzionat că lumea se hrăneşte cu atâta gunoi încât Marele Roman va trece neobservat. Cariera mea de scriitor universal s-a terminat înainte să înceapă şi nu-i vina mea că omenirea nu va apuca să-mi cunoască ideile. Pur şi simplu lumea se mişcă prea repede pentru mine. Sau eu mă mişc prea încet pentru ea. În orice caz, victima progresului nu sunt eu ci omenirea, pentru că m-a ratat.
Se spune că procesul de cunoaştere, de evoluţie accelerată, a început din momentul în care a apărut prima oară o mică supraproducţie, datorată trecerii de la vânătoare la agricultură. A apărut unul care nu mai trebuia să muncească pentru pâine, unul mai răsărit, şi i-au zis ăia de erau buni doar la munca fizică grea: bă, ia pune tu mâna de gândeşte la ceva deştept, că mi-am rupt şalele, poate îmi faci şi mie viaţa mai uşoară!
Cu această pretenţie a unui oarecare individ, economia a luat-o cu repeziciune la vale, distrugând liniştea primordială odată cu apariţia acestui concept deosebit de periculos: productivitatea! Istoria a curs în acelaşi ritm şi de la 100000 de egiptenii care făceau un cavou unui faraon am ajuns ca 100 oameni, cu o tehnologie modernă, să construiască 100 de zgârie nori. Câte locuri de muncă s-au pierdut…
Productivitatea a atacat însăşi esenţa umanităţii, a spiritului civic: unii muncesc 12 ore pe zi ca să le ia altora dreptul de a munci 8 ore pe zi, sau 6 ore, sau 4… Unii se tâmpesc de muncă, alţii dau în depresie că nu-şi găsesc.
Toate discuţiile economice se poartă în jurul acestui concept: productivitatea, noua religie a secolului! 10 oameni produc acum cât produceau înainte 1000 de oameni. Dar lucrurile vor degenera. Vor apărea roboţi, probabil clone. Eficienţa va ajunge insuportabilă: 10 oameni, 5 clone şi un robot vor asigura traiul la 10000 de oameni, apoi la 100000 de oameni, apoi la…
Ce se va întâmpla totuşi cu noi, cei care nu mai apucăm loc de muncă?
Ne vor spune oare ăia 10 care ne asigură mâncarea, bă, ia pune tu mâna de gândeşte la ceva deştept, că mi-am rupt şalele, poate îmi faci şi mie viaţa mai uşoară!? Problema e delicată: dacă acum câteva mii de ani în urmă era unul care gândea, the one, inteligentul clasei, tocilarul satului, acum vor gândi 10000 sau 100000. Dar toţi sunt genii? Imposibil. Chiar şi pe mine, dacă mă pui la birou să scot o invenţie, n-aş putea inventa decât somnul cu ochii deschişi. Sunt incapabil din punctul ăsta de vedere. Aş pierde timpul gândindu-mă la noul articol de pe blogul personal. Pun pariu că şi ceilalţi 99% dintre colegii “inventatori” or să se gândească la altceva, la gagici sau vacanţă. Asta chiar ar fi până la urmă o chestie inteligentă. Problema e că există o mare posibilitate să apară vreun deştept idiot care să crească iar productivitatea, astfel încât 100 de clone să ţină-n spate 1 milion de oameni. Şi care să mai şi creadă că a făcut un bine umanităţii…
Până unde poate merge totuşi reacţia asta în lanţ?
Bineînţeles, tipul ăla care-i proprietar pe cele 100 de clone o să se sesizeze şi-o să facă scandal că de ce să ţină el în spate atâţia asistaţi. Treaba lui.
Treaba noastră este să ne obişnuim cu mentalitatea de asistat social de tip nou, fără serviciu, dar îndestulat. Probabil că o vom face fără probleme, omul se obişnuieşte cu răul destul de repede.
Acum, mă gândesc că dac-aş fi şi eu printre ăia 1.000.000 de oameni care stau degeaba pe bani frumoşi, n-ar fi chiar o tragedie, aş avea timp să-mi scriu cartea.
O idée nu-mi dă totuşi pace: cum productivitatea va creşte exponenţial, ce mă fac dacă şi celorlalţi 6.000.000.000 de oameni care vor sta degeaba, fără să muncească, le trăsneşte prin cap că sunt genii literare şi se apucă de scris? Vă daţi seama câte cărţi vor apare într-o săptămână?!
Deca(b)logul Muschetarilor 
Dragă d’Artagnan,
Dacă ai curajul și caracterul celui al cărui nume porți, te rog să iei și tu atitudine împotriva închiderii unui blog.
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2013/02/21/blogspot-cenzura-deceniului-2/#comment-14930
Îți mulțumesc !
Carmen Amza
fatoo, dupa renumele pe care ti l-ai facut, cel putin asa cum il vad io, de pupincurista obsedata, ar fi bine sa nu te implici in nici o actiune umanitara deoarece riscu de a duce in derizoriu si de a compromite acea actiune e enorm.
Sunt sigur ca nu prea ai gasi adepti nici daca ai face o petitie online de salvare a animalelor mici cazute in gropile mari de foraj adinc prin fracturare.
Cred ca s-ar impune o campanie de salvare a nemtilor tzigani din ghearele propriilor obsesii si limite. Problema este ca odata recuperat un asemenea individ poate cadea foarte usor intr-o neagra depresie pre-postuma care ar necesita alte campanii… si tot asa. Cel mai bine le sta acestor caricaturi umane in plata Domnului, caci de unde nu e nici Dumnezeu nu cere. Iar tie Rromica senectute si virtute. 🙂
Nu prea înțeleg cum trebuie să iau atitudine! În principiu nu sunt de acord cu închiderea niciunui blog.
@ neamtu tiganu
„fatoo, dupa renumele pe care ti l-ai facut, cel putin asa cum il vad io, de pupincurista obsedata…”
Te rog frumos!!!!! Termenul corect este „băsescopată”!
Spui, dragul meu d”Artagnan, „dac-aş fi şi eu printre ăia 1.000.000 de oameni care stau degeaba pe bani frumoşi”…
Adica a fi creativ e totuna cu taiatul frunzei la caini, zici? Nttzz.
Citisem in „nustiucerevista” ca sunt in Romania vreo 50000 de freelancer-i care castiga mai bine decat un CEO de banca.Daca i-ai intreba pe musafirii din copilarie, aflati acum, banuiesc, la vartsa pensionarii, or sa spun ca de aceea au ei pensie mica, pentru ca aia 50000 de pierde-vara bananaie toata noapte internetu’ si dorm pan’ la 12.
Si, ca o compleatre, 2 filme, zic eu, la subiect.
si
Dar, pana la urma, de ce urasti productivitatea?
Ai lucrat vreodată într-o fabrică de confecții?
Nici eu, dar știu cum e.
Întrebarea este: unde ne grăbim de fapt?
Înțeleg ca-s productive fabricile astea de confectii, nu? Numai ca urmarind structura prețului final ceea ce se plătește pare a fi creativitatea.
Nu am inteles exact: cati ti-a iesit ca sunt azi ocupati cu munca si cati stau degeaba? Poate n-ar fi rau sa introduci si definitia muncii, in acest context… 🙂
MÚNCĂ, munci, s. f. 1. Activitate conștientă (specifică omului) îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el și natură pentru satisfacerea trebuințelor sale. ♦ (La pl.) Lucru la câmp, lucrul câmpului; lucrări agricole. 2. (Concr.) Folos material, bun agonisit prin lucru; agoniseală, câștig, profit. 3. Efort de a realiza ceva; strădanie; ocupație, îndeletnicire. 4. (Înv. și pop.; la pl.) Torturi, cazne. ♦ Durere, suferință (fizică sau morală); chin.
Mă îngrozesc: efort de a realiza ceva, strădanie, tortură, caznă, durere, suferință…și mai spun că este o activitate specifică omului!! De aia a ajuns omenirea unde a ajuns…
revin si cu filmele ca vad ca nu am reusit sa pun link-urile
sau poate….http://youtu.be/8nif01WZ9aI
si…
sau poate:
6 miliarde sa se apuce de scris? Simultan? Se poate raspunde in doua cuvinte: ex-clus. Ar insemna ca scrisul de literatura universala este o nevoie universala in interiorul speciei. Ceea ce cum spuneam mai sus este ex-clus. Dar sa zicem ca n-ar fi, si ca nimeni n-ar avea nevoie sa picteze, sa sculpteze, sa compuna muzica, sa faca filme, animatie, teorii stiintifice, tatuaje, ikebane, origame, performanta sportiva, alpinism, scuba diving, parasutism, delta-planism, filatelism, arta culinara etc, si ca toti ar vrea musai sa scrie. Totusi nu s-ar apuca pentru ca intre timp s-ar aplica metoda consacrata prin care multi dintre cei 6 miliarde vor fi convinsi ca de fapt au cu totul si cu totul alte nevoi care sa le umple timpul (contra-cost). De exemplu sa se uite cvasi-simultatn pe 1000 de canale de televiziune, ori sa se socializeze in 100 de relele cu cate 1000 de „prieteni”, ori sa-si petreaca timpul peronalizandu-si 1000 de perechi de pantofi… Prin urmare din cei 6 miliarde abia daca ar mai ramane 1 miliard de obsedati ai nevoii de scris. Veti zice ca tot sunt prea multi… Da. Doar ca multi dintre ei vor ceda dupa ce vor incerca sa scrie si vor constata ca nu le iese, ca n-au talent, ca una e sa vrei si alta e sa poti. O alta mare multime vor ceda vazand ca, desi scriu fenomenal de bine (dupa propriile standarde), nu au cititori (destui, potriviti etc). Altii nu vor fi in stare sa finalizeze ce-au scris, se vor ascunde, claustra, sinucide etc… Altii vor fi ostracizati, marginalizati, judecati, condamati, inchisi, deportati, executati, linsati din cauza celor scrise (fiind astfel obligati sa cedeze). Exista astfel riscul sa ne trezim ca, in cazul unei prosperitati determinate de catre o productivitate cu totul si cu totul iesita din comun (mult peste cea care a impins comuna primitiva spre sclavagism, singura oranduire de mai apoi), n-ar mai exista decat doi candidati mari si lati la postura de scriitori ai Marii Capodopere a Literaturii Universale: d-voastra si poetul Viorel Padina de la Corabia. Intrucat Avepeus va ceda mai mult ca sigur tentatiei de a fi analist (geo)politic, ati avea sansa sa va vedeti visul cu ochii si sa fiti Unicul scriitor al planetei. Ai grija ce-ti doresti caci s-ar putea sa se implineasca.. 🙂
Aveți o logică imbatabilă! Totul mi-e atât de clar acum…și eu care mă împiedicam de o amărâtă de productivitate! 🙂
Din pacate logica (impecabila sau nu) nu poate avea efecte notabile in aceasta problema (ca si in multe altele, majoritatea) fata cu democratia. Trebuie prin urmare sa va puneti bine cu electoratul. Eu nu pot contribui decat cu un vot. Va trebui sa aveti in vedere cum vor vota ceilalti, nemtii, tziganii precum si celelalte nationalitati con-locuitoare din tara decablogului. Sau daca nu sa-i ignorati cu desavarsire pe toti si sa va apucati de scris. 🙂 Adica, de fapt, sa continuati… 🙄
@d’Artagnan,
nu te descuraja,s-ar putea ca efectul sa fie mai pervers decat banuim,iar numarul de carti aparute intr-un an sa fie taman invers proportional cu numarul de cetateni degeaba statatori.Zic sa-ti iei inima-n dinti si sa te apuci odata de cartea aia mare… 🙂
1. nu-ti face griji ca nu ai ajuns scriitor, nici nu esti si nici nu poti fi.
2. e suficient de periculos, pt. umanitate, ca esti ing., sper ca esti intr-un domeniu mai de piei de closca.
3. sa-i multumim Domnului ca n-ai ajuns aviator, ai salvat citeva vieti.
Ce e ma Rromica nu mai zapada austriaca suficint de alba? Ti s-au inecat corabiile si crenvurști? Ce s-a intamplat de este in toane asa de proaste? Te-a parasit nefasta? Sau nu te-a parasit? Ce-i cu tine de esti asa de catranit? Nici alcoolul nu-si mai face efectul? Aoleu! O sa mori, ma, o sa mori. Zâmbeste. Maine va fi mai rau.
P.S. Vai! Dar ce tii ascuns in gura?
@ d’Artagnan
Cate prostii!
Mai intai, il asimilezi pe ala care „nu mai trebuia sa munceasca pentru paine”, datorita „supraproductiei”, cu ganditorul sau inventatorul sau reformatorul, care, pentru simplul motiv ca e bogat, este preceput de saraci ca o mare capacitate intelectuala, menita sa le imbunatateasca traiul: „…bă, ia pune tu mâna de gândeşte la ceva deştept, că mi-am rupt şalele, poate îmi faci şi mie viaţa mai uşoară!”. E ca si cum l-ai asemana pe Dan Voiculescu cu Karl Marx.
Apoi, ii asemuiesti pe somerul viitorului (somer din cauza automatizarii excesive si a clonelor) cu ganditorul sau inventatorul sau reformatorul care, pentru simplul motiv ca e somer si sta degeaba, e perceput de cei care muncesc din greu ca o mare capacitate intelectuala, menita sa le imbunatateasca traiul: „Ce se va întâmpla totuşi cu noi, cei care nu mai apucăm loc de muncă? Ne vor spune oare ăia 10 care ne asigură mâncarea, bă, ia pune tu mâna de gândeşte la ceva deştept, că mi-am rupt şalele, poate îmi faci şi mie viaţa mai uşoară!?”. De unde si pana unde?
In final, nu se stie de ce, esti de parere ca somerul viitorului va avea un trai indestulat, pe spinarea altora, desi este mai mult decat probabil ca situatia lui sa fie precum cea a new-yorkezilor din „Soylent green”: „Treaba noastră este să ne obişnuim cu mentalitatea de asistat social de tip nou, fără serviciu, dar îndestulat. […] Acum, mă gândesc că dac-aş fi şi eu printre ăia 1.000.000 de oameni care stau degeaba pe bani frumoşi, n-ar fi chiar o tragedie, aş avea timp să-mi scriu cartea”.
Bine, tu vei spune ca intreg textul este glumet sau satiric, ca n-ai vorbit serios. De acord. Dar chiar si glumele sau satirele au nevoie de logica si inteligenta. Or, textul tau e un talmes-balmes de nedescris, lipsit de cea mai mica idee logica si clara. In consecinta, si capacitatea lui de a amuza sau incanta e egala cu zero. Barat.
P.S.: „Simţind totuşi că am multe lucruri importante să spun umanităţii, m-am gândit să scriu ceva. […] Cariera mea de scriitor universal s-a terminat înainte să înceapă şi nu-i vina mea că omenirea nu va apuca să-mi cunoască ideile.”
Stai, draga, linistit! De ceva timp, a aparut unul in fruntea statului care vobeste pentru TINE si in numele TAU si care-TI exprima perfect ideile. Ce nevoie ar mai fi sa scrii o carte? El vorbeste pentru TINE.
@D-le Pârjane – Bloggerul a scris, vizitatorii au citit. Cercul s-a inchis. Te plangi cumva ca citesti tu ce scrie d’Artagnan? Sau e unicul fel in care promovezi recenziile iepuresti, intesate de insertii copy-paste?
„Bloggerul a scris, vizitatorii au citit. Cercul s-a inchis.”
Cercul nu s-a inchis, prostea! Pentru ca, vezi tu, blogul e prevazut (curios lucru!) cu posibilitatea de a comenta (nu neaparat pozitiv) ce a scris bloggerul si ce au citit vizitatorii. Deci: comentez. Tampitule. 😆
@ Dl.Zoe
Data viitoare cand mai vrei sa faci pe jandarmul blogului (ca vad ca l-ai luat in primire si pe neamtu tiganu), incearca sa fii inteligent. Dar ce zic eu?! Jandarm inteligent! 😯 😆
@D-le Pârjane – Aveti dreptate doar partial. Sunt intr-adevar si in mod evident tâmpit. Ca oricine altcineva care sta de vorba cu unul ca d-voastra. Cam aici se termina dreptatea d-voastra. Mai departe, ca deobicei aberati. Nu sunt insa chiar atat de tâmpit incat sa ma apuc sa va explic cum si de ce. As risca numai intr-o privinta. Cercul care s-a inchis se refera la faptul ca desi domnia voastra are pareri ferme si definitive (inclusv despre valentele literare al d-lui D’Artagnan) cel care vine, vine, vine si citeste (si comenteaza), iarasi si iarasi, sunteti chiar d-voastra d-le Pârjane. Nu cred ca dl.D’Artagnan sa fie cititor ori comentator pe blogul Iepurelui (am auzit ca ati avea blog). Cercul si circularitatea se refera aici la faptul ca istoria se repeta mereu si mreu: D’Artagnan scrie, Iepurele citeste (pricepe ce pricepe), face cateva copy-paste dupa ce-i suna prost in raport cu obsesiile sale si produce un comentariu in forma de recenzie literara.
P.S. Va rog sa nu luati in desert numele Neamtului Tzigan. Este cu trei clase peste d-ta, d-le Pârjane in matrie de intelligenta, eruditie si umor. Aveti in comun doar unele obsesii. D-ta esti nitelus mai spalat decat celalalt… åla… al carui nume imi scapa acum in mod intentionat, dar pe care snt sigur ca-l vei ghici cu o iuteala iepureasca. Sper sa nu ma dezamagesti sa sa produci, ca de obicei, doua comentarii succesive in replica la tâmpenia me de a te fi bagat in seama. 🙂
@Dl.Goe Partea misto e ca Iepurele e deja cobaiul lui d’Artagnan. Bine, si eu sint, ca doar am citit postarea.
Reformulam: Partea misto e ca Iepurele si Dragonu’ sint deja cobaii lu’ d’Artagnan. Partea si mai misto e ca acu’ m-am prins ca zilele trecute eram trist ca proasta. Iepurele, neamtu, raducu h nu-l urasc pe d’Artagnan, nu vor sa-l jupoaie de viu. Nuuu… de fapt il ajuta sa-si regleze tirul.
Gascoane, daca iese cartea sa dai si tu o bere la baieti. Are giturile uscate de atita tipat „mai la stinga! mai la stinga!”
(MusiuGoé, v-am lasat un raspuns olecutica aminkowskian la postarea anterioara, va prindeti cind ajungeti acolo, daca nu se corecteaza problema intre timp – pun, obviously, unintended)
Mai baiete, de ce nu-ti vezi tu de „porn”-ul tau?
Pai asta face, doar comenteaza!
Probabil ca toti suntem cobai. D’Artagnan ne manipuleaza pe toti in scopuri straine. Dar cine-l manipuleaza pe el catre acele scopuri tine de teoria conspiratiei. Manipuleaza si vei fi manipulat.
P.S. Am citit mesajul de pe celalalt fir. Multumesc pentru semnalare. Am si comentat. Probabil ca Iepurele de Mârâie o sa ajunga acolo inaintea d-voasra.
BadDragon
Până la urmă ce-ai face dacă…n-ar mai trebui să faci ceva?
Din proprie experienta: inventezi ceva de facut. Si n-ai niciodata suficient timp.
Intrebare: o leoaica, cand vaneaza, munceste? (Nu prin comparatie cu leul, ca ala e un puturos; asa, la modul absolut…)
Dar un paianjen, cand tese panza? Sau lenesul, cand isi culege frunzele…?
Ce spui, îşi pun ăştia problema productivităţii? Leoaica vânează cât îi trebuie, păianjenul îşi ţese pânza cât îi trebuie, leneşul strânge strictul necesar. Şi dorm foarte liniştiţi noaptea. Fără plan, fără deadline, fără şefi nervoşi…fără noţiunea de productivitate.Nu rămâne unul fără serviciu.
@athos – Credeti ca o leoaica abila munceste in medie mai mult de trei ore pe zi? Am impresia ca nu… Ceea ce arunca o lumina nu prea buna asupra sclavilor din specia umana. Mai putin cei de sorginte franceza, din Franta sora noastra mai mare de ginta latina. 🙂
Am senzaţia că nu prea ne place munca… 🙂
Dar macar in mod mai mult sau mai putin explicit noi (doi) recunoastem ca nu ne place…excesul. Ceilalti trandavesc, ca si noi, pe blog(uri) dar inalta imnuri muncii. Pai e frumos?
Iepure
Poţi să fii mai explicit?
Chiar si glumele sau satirele au nevoie de logica si inteligenta. Or, textul tau e un talmes-balmes de nedescris, lipsit de cea mai mica idee logica si clara.
Lasa ca-ti explic eu mai tarziu, acum ma duc sa mananc o cacao cu biscuiti, pana nu se raceste.
Dar unde-i Porthos să ne spună că fără productivitate nu este capitalism, iar fără capitalism, ehei, nimic nu e!
Porthos e ocupat. Muncește până târziu. A trebuit să bea coniac și să fumeze cu niște clienți. Îndrăznește să spui că asta nu-i muncă și te fac pe loc arici mentolat.
Asta da muncă…
dlGoe
O curiozitate de soldat neinstruit: de ce „Pârjan”!?
@D’Artagnan – Aoleu! Aoleu! Am impresia ca nu cititi cu atentie comentariile de pe propriul decablog. Am banuit eu ca sunteti extrem de selectiv dar sa scapati din vedere tocmai comentariile Iepurelui de Martie (care va face cinstea sa va viziteze si sa va comenteze) nu ma asteptam. Dl.Iepurele de Martie, indemnat abil de catre d-na Carmen (Carmen… de…) a decis la un moment dat sa iasa dintr-un anonimat de vizuina pentru a intra in altul si mai grotesc, declarand ca-l cheama (chiar si la dv. in blog) Radu Pârjan. Din respect pentru Charles Lutwidge Dodgson as prefera sa-i zic asa: d-le Pârjane in loc de „Iepurele de Martie”. Nu-i o incercare de ofensa din partea mea, dânsul si-a asumat pârjanul de buna voie. 🙄
D’Artagnan, Dl Goe
Intrebarea era daca muncesc…Cat, e mai putin important. Elefantul se hraneste toata ziua, altfel moare de foame. Un piton manca odata la luna sau mai rar…, asta da eficienta.
Dar, indiferent cat: muncesc sau nu?
Cred ca s-a strecurat o oarecare confuzie la mijloc. Atunci cand mananca si leul si elefantul nu muncesc ci… se distreaza. Munca este atunci cand vaneaza sau cand cauta mancare. Pe urma incepe distractia. Ca unii au petrecerile si chiolhanurile mai indelungate, iar altii sunt mai expeditivi e chestie de gust si de educatie.
P.S. Daca ce fac animalele pentru (vai) a-si castiga existenta se poate chema munca sau nu depinde numai de perspectiva pe care preferati s-o alegeti (dintre cele accesibile in interiorul apartenentei la umanitate). Cert este ca dintr-o astfel de perspectiva este posibil sa consideram ca animalele au un nivel de trai foarte scazut intrucat 100% din rezltatul muncii lor se duce pe mâncare. Bine, acuma restul nevoilor ( 🙂 ) le sunt asigurate pe gratis. In plus n-au nici asigurari medicale, nu platesc taxe… E discutabil daca e mai bine sa fii animal in salbaticie sau in umanitate…
P.P.S. Dar comentariile (ale mele, ale d-lui Pârjan etc) pot fi considerate munca sau distractie… Dra scrierea articolelor pe blog?
@ Dl.Zoe
M-am inselat: nu esti jandarmul blogului. Esti militianul lui.
Sper ca ai inteles: si eu iti spun „dl.Zoe” in loc de „dl.Goe” tot din respect. Fata de Caragiale.
Foarte bine d-le Pârjane.
P.S. Vad ca sunteti consecvent si ascultator. Ati produs doua replici. Ca cutremurul. Oti fi (si) bâlbâit. 🙂 Hop-si-asa… Hai sa va vad mai departe…
Apreciez respectul cu care mi te adresezi („domnule”, „dvs.”…), dar mi se pare strigator la cer faptul ca, pe blogul tau, nu-mi arati aceeasi deferenta, ma injuri si imi vorbesti cu „tu”. Nu crezi ca ar trebui sa stie si prietenii nostri de aici in ce hal ma tratezi acolo? Ce-i la gura ta!!! Fatarnicule!
Bravo d-le Pârjane! Ai produs o replica (unica) care ar necesita un raspuns din mult mai multe cuvinte decat sunt eu dispus sa-ti adresez. Nu e rau. Bravo. Victimo.
Esti un mare porc. 😆
… guitzå iepurele miscand viguros din buzisoare…
P.S. Macar ati fost receptiv la critica si ati terminat cu bâlbâiala, rezumandu-va la o replica pe comentariu. Tot e bine. Numai de n-ati recidiva. Din ambitie, ca d-voastra aveti ambitz d-le Pârjane.
„Din ambitie, ca d-voastra aveti ambitz d-le Pârjane.”
Cine vorbea. Tu, care o tii langa cu replicile, doar-doar oi avea ultimul cuvant. 😉
P.S.: De fapt, toata ziua nu faci decat sa stai pe net. Esti cumva pensionar?
Interesant mod de a recunoaste ca ai ambitz si de a si schimba vorba. Am zis eu ca n-as avea ambit? Ca n-am zis. Problema ta este ca indiferent cat de tâmpit ai fi (sicam esti) esti fericit sa gasesti (identifici) unul care sa fie similar sau mai rau. Aste te linisteste si-ti alina agnoasele identitare.
Si da, daca ar fi sa existe asa ceva: ultimul cuvant, desigur ca l-as avea. Eu. Nu tu. Asa, intrucat nu exista, l-ai putea avea tu. Merita sa incerci. Incerci?
P.S. De unde stii ca stau toata ziua pe net? Ma urmaresti? Osedatule.
Dl Goe
Desigur, era vorba de cautatul sau vanatul mancarii. Prin urmare, putem asimila asta cu munca?
PS: am sa va comentez raspunsul maine, fiindca pentru azi m-am saturat de munca, asa ca voi inchide imediat unealta… 🙂
@athos – Considerand adlitteram intrebarea d-voastra s-ar intelege ca ma intrebati daca noi (doi) am putea avea o perspectiva comuna, prin gentlemen’s agreement asupra valorii de adevar a unui enunt de genul „Efortul de a vana al unei leoaice este muncå”, accentul cazand pe perspectiva noastra comuna. Daca-i asa atunci nu stiu ce sa va spun, intrucat nu va cunosc idestul de bine. Eu personal as putea accepta si sustine cu argumente irefutabile oricare dintre variante, in functie de definitia acceptata a termenenului munca. E o simpla problema terminologica nu o problema care sa atinga esenta problemei in discutie sau natura activitatii animale din perspectiva instantierii intr-o leoaica tanara (care mai are mult pana la pensie). Deci v-as ruga sa alegeti, la intrebarea pe care mi-o adresati, raspunsul pe care-l considerati d-voastra a fi cel mai favorabil in raport cu continuarea pe care o doriti discutiei si sa mergeti mai departe cu argumentatia, contand pe faptul ca voi accepta integral raspunsul ales liber de catre d-voastra. Sper ca asta sa contribuie la fluenta si sa inlature posbile blocaje. Deci? Ce alegeti? E munca sau nu e munca? Eu sunt de acord cu d-voastra. 🙂
Versuri de… Adrian Paunescu: http://www.firmegaesti.ro/forum/cafenea-gaiesti/arta-cultura-educatie/poezii-pierdute-ilie-de-la-scularie-de-adrian-paunescu. N-ati fi ghicit, este?
Aaaa-ha, aici era „dubla” iepureasca. Off topic dar macar denota preocupari de natura artei, poezie… Uite inca una draguta:
Dar activitatea domnului cum o putem cuantifica/califica? Productiva? Cu rezultate : bune?/mediocre?:/nici bune, nici mediocre, dar cu mare potential?
Astia (e deliberat folosit pronumele) sunt productivi? Cum masuram productivitatea lor?
http://www.rtv.net/povestea-deputatului-dumitru-verginel-gireada-parlamentarul-de-44-de-ani-student-in-anul-iii_67530.html
Omul face lucrurile temeinic, nu trece prin procesul educațional superficial ca alții. Să ne gândim cum vezi lumea, sau prin extensie, BACul, la 18 ani, și cum o vezi (îl vezi) la 44! Maturitatea te face să vezi altfel lucrurile.
Apropo, nu cumva la BAC chiar așa i se spune: examen de maturitate?
Omul ăsta reprezintă viitorul de care vorbeam, a ajuns înaintea noastră acolo, este un asistat social de lux.
Am si eu o curiozitate. Ați făcut un calcul de productivitate al articolelor? Care a produs cel mai mare număr de comentarii pe zi? In cazul acestui coeficient cine e recompensat cu bulina roșie: autorul sau comentatorii?
A…. Doamne ce prostie am scris … Sa vezi d’Artagnan cum iti cred productivitatea pe articol
Calea cea mai ușoară să crești numărul de comentarii este să te cerți cu iepurele. Cum el dorește mereu să aibă ultimul cuvânt, poți să dobori record după record. Dar nu e fair.
Ai postat comentariul asta la 11:17. Eu am postat unul mai sus la 11:18 (fara sa-l citesc pe al tau). Cred ca, implicit, ti-am raspuns si tie. Auzi, EU vreau mereu sa am ultimul cuvant! Pai dl.Zoe face pe militianul blogului, tragand la raspundere pe unul si pe altul (fara ca respectivii sa-l bage-n seama-n prealabil) si tot el tine musai sa replice ultimul! Mai disperat decat asta de a avea ultimul cuvant n-ai sa gasesti!!!
Si, la urma urmelor, tie ti se pare normal ca panarama asta de dl.Zoe sa se ia de cineva doar pentru ca nu ti-a comentat tie textul in mod pozitiv? Si pe urma s-o tina langa cu mesaje care nu spun NIMIC? Mie nu. Ceva-ceva are el la cap (atentie, „la”, nu „in”). Pana deunazi, il credeam doar basescopat. Se pare ca e de-a dreptul psihopat. Dar, de fapt, cele doua se confunda pana la identitate.
Aveti dreptate d-le Pârjane.
Imi place la nebunie rigoarea cu care contabilizati timpul. Parca ati fi german. Sau geaman. Cu neamtzul. Dânsul macar n-are ambitie. Am luat-o noi pe toata. Haide ziceti si d-voastra ceva inteligent. Ceva despre militie.
P.S. V-a mai vizitat Carmen pe blogul personal? (Am auzit c-ati avea blog. E adevarat?)
Iepurele de Martie (catre d’Artagnan) :
„Auzi, EU vreau mereu sa am ultimul cuvant! Pai dl.Zoe face pe militianul blogului, tragand la raspundere pe unul si pe altul (fara ca respectivii sa-l bage-n seama-n prealabil) si tot el tine musai sa replice ultimul! Mai disperat decat asta de a avea ultimul cuvant n-ai sa gasesti!!! Se pare ca e de-a dreptul psihopat”.
Dl.Zoe (catre Iepurele de Martie):
„Interesant mod de a recunoaste ca ai ambitz si de a si schimba vorba. Am zis eu ca n-as avea ambit? Ca n-am zis. Problema ta este ca indiferent cat de tâmpit ai fi (sicam esti) esti fericit sa gasesti (identifici) unul care sa fie similar sau mai rau. Aste te linisteste si-ti alina agnoasele identitare.
Si da, daca ar fi sa existe asa ceva: ultimul cuvant, desigur ca l-as avea. Eu. Nu tu. Asa, intrucat nu exista, l-ai putea avea tu. Merita sa incerci. Incerci?
P.S. De unde stii ca stau toata ziua pe net? Ma urmaresti? Osedatule”.
Iepurele de Martie (catre toti, ca o concluzie): QED, QED, QED. Pare patologic, nu? Dar numai pare? 😯
P.S.: Cred ca cu aia cu pensionarul l-am atins mai tare decat credeam.
„Aveti dreptate d-le Pârjane.
Imi place la nebunie rigoarea cu care contabilizati timpul. Parca ati fi german. Sau geaman. Cu neamtzul. Dânsul macar n-are ambitie. Am luat-o noi pe toata. Haide ziceti si d-voastra ceva inteligent. Ceva despre militie.
P.S. V-a mai vizitat Carmen pe blogul personal? (Am auzit c-ati avea blog. E adevarat?)”
Vazusi, Dartaliane? Citi dl.Zoe mesajul meu catre TINE si repede, repede, sa replice si aici, ca altfel moarrre, se rrrupe ceva in el! 😉 Si iar: QED, QED, QED.
Formidabil d-le Pârjane, continuati imperturbabil sa jucati rolul victimei. Bravo. Nota maxima la consecventa. Vai, dar nu s-a luat nimeni de d-voastra. S-au facut liber comentarii pe seama comentarilor d-voastra libere. Vi s-a facut o favoare, vi s-a acotdat un ajutor in cautarea identitatii pierdute. Ca n-oti vrea sa ramaneti vesnic cel obedat de basisti?
P.S. In 90% dn cazuri sunteti off topic si off ticos (si ticalos). In restul de 10% sunteti demn. Demn de o antologie a prostiei fudule. Ar fi bine sa mai luati o gura de salata. Parerea mea.
Aoleu iar ati inceput d-le Pârjane cu duplicatele si copy-pastele? Energica creatura? Ati mai zis QED, QED, QED. Tot de cate trei ori si tot in aceeasi privinta. Bis! Haide mai demonstrati odata si pe urma numaram comentariile. O sa va puteti declara castigator la golaveraj.
Vaaai, dar ce s-a intamplat cu ironicul si politicosul si imperturbabilul basescopat cu par carunt? Gata, a cedat psihic si a trecut la insulte, lipsite de orice argumente? Nu rezista mult, e slab d.p.d.v. psihic. Asta e de regula momentul in care cei ca el isi dau arama pe fata, leapada masca de gentleman cu pretentii si cu replica subtila mereu in buzunar si se fac de cacat public. N-a facut nici el exceptie.
Hopaaa, iata si cele doua replici consecutive, pe care se prefacea ca le ironizeaza la mine. Acum nu mai tine cont nici de asta, a uitat totul, a intrat in criza. A aruncat cat colo mantia de mare senior, si-a pus mainile in sold si tipa ca o precupeata. D-lui Goe ii mai faceam fata, dar in fata unei cucoane isterice, ajunsa la menopauza, capitulez. Fug.
Insulte? Glumiti nu-i asa? Dar vad ca v-a revenit ambitia si dorinta de a va face de ras impreuna cu dl.Goe. Mare pacat ca n-aveti cum.
Va rog cu respect sa mentionati o singura insulta. O sa vedeti ca-i incurcatura la mijloc.
@ Dl.Zoe
„Parca ati fi german. Sau geaman. Cu neamtzul. Dânsul macar n-are ambitie. Am luat-o noi pe toata.”
Ne, ne, ne, ne… Nici eu NU am. Iti las tie „onoarea” asta dubioasa, tataie: TU ai luat toata ambitia. Nu noi. Nu de alta, dar nu tin sa ma fac dracu’ de ras. Te faci tu de ajuns. Gata? Te-ai linistit? Bine, du-te sa tragi un somnic bun.
Ok. Multumesc. Odihna placuta. Papa niste laptuci si cand te intremezi vii tu inapoi. Ca unde sa te duci? Unde sa te duci? Pe blogul tau? Unde nici Carmen nu mai vine? Nooo. Tot aici o sa vii. Sa devorezi basescopati. Si ca un obsedat mereu si mereu incepi din acelasi loc: de la morcovel,
P.S. Multumesc ca m-ai ajutat sa ma fac de râs. Vrei sa-ti dau si mure?
Isteţ inginerul cu mustaţă şi pălărie trasă pe ochi, să nu-l supere soarele sau să-l orbească vreun comentariu 🙄
Sau, mă rog, invers ! Că tot par unii aşa pe aici 😳
Numai că prin îndemnul la relaxare, efectul a fost contrar, iar. unii au luat-o de bună, drept critică, şi au pus osul la treabă, cu un zel şi o productivitate suspectă.
Doar pentru cei care nu ştiu despre ce-i vorba !
Plictisit, siktirit , dar mai ales nebăgat în seamă decât de-o hidoasă arătare, ademenită acolo la el de pe blogul unuia, pe care nu-l poate ierta nici acum pentru felul şmecheresc în care i-a pasat matahala, cu aerul că prostuţul ăsta face o mare achiziţie, dacă pune mâna pe ea ( că altfel ce să pui pe aşa una,? poate cartofi la primăvară 😉 ), prăpăditul ăsta s-a oploşit aici, asumându-şi rolul de buldog, repede săritor la tot ce mişcă-n front.
Tot ce i se pare lui a fi critică la adresa vreunui mustăcios de pe aici, îi prilejuieşte caraghioase luări de poziţie, în care se chinuie să alunge orice dizidenţă,( exact cum făcea maidaneza aia pe blogul de la care a furat-o de a provocat acolo lacrimi ..de bucurie şi chef cu zaibăr ce încă nu s-a terminat 😉 )..
Dacă la el e o atmosferă de han părăsit de ce să nu-şi cheltuie el bruma de sarcasm şi umor pe aici, la mare distanţă de atmosfera apăsătoare de pe propriul blog !
Şi când îţi apare câte-un prăpădit de ăsta la uşă , mai ales dacă ştii că suferă cam din aceleaşi motive politice ca ale tale, cum să nu-l primeşti cu braţele deschise şi să-i mai arunci din când în când câte o vorbă bună, în schimbul celor rele pe care le aruncă el, ca orice pudel, celor care par să aibă…, de fapt să nu-l aibă, pe naşul în suflet !
Că tot zicea unul pe-aici că merge la un corn cu lapte, sau aşa ceva :
„Un batrânel se plimba prin parc, fluturând nedumerit în mana reteta pe care tocmai o primise de la medicul de familie. Vede o tânara mamica ce tocmai îsi alapta sugarul si se apropie timid:- Doamna, va rog, cititi- mi reteta, ca mi-am uitat acasa ochelarii…
Amabila, tânara se conformeaza si tresare, privindu-l pe batrân lung, cu mila:
– Ce ai sa faci, tataie, ca uite, doctorul ti-a prescris lapte de mama?
– Pai, nu ne-am putea întelege? Poftiti doua sute de mii, ar trebui sa ajunga, eu sunt pensionar si Boc tocmai ne-a taiat pensia la jumatate…
– Bine, cred ca se poate, dar nu aici, în public. Haideti la mine, locuiesc în apropiere si sotul e plecat la serviciu. Si apoi, pe criza asta, orice banut conteaza
Ajunsi la destinatie, tânara culca bebelusul, vine lânga mos, îsi dezveleste sânul si omul începe sa suga cu sete, plescaind de placere. Înnebunita de senzatii, ea îl mângaie pe cap si îl întreaba:
– Tataie, nu vrei si altceva?…
– Ba da. Un corn …”
De aia-i bine să consumaţi cornuri zilnic, până vă vine greaţă de ele 😉
@D’Artagnan – Intrucat articolele anterioarea au in jur de 200 de comentarii, iar cel de fata abia a starâns 75 cred ca exista o marja de hârjoana acceptabila. Sa-mi spuneti daca mai aveti si alte obligatii si/sau daca doriti sa faceti rezervari ca sa stiu pana la ce ora voi putea sa intretin dialoguri filosifice cu dl. Iepurele de Martie.
🙂 Eu zic că suntem în grafic!
Steaua elimină Ajax !!!
Aolicaaa… ce-am pierdut aseara? Mai nene, s-a intors lumea cu fundul in sus. Nu mai poti sa te iei nici de ochelaristi, ca cine stie pe la ce karate i-au mai dus astia cu firma sau ce abonamente la sala si anabolizante le deconteaza.
Metodic, curat, echilibrat. Singura mica obectie, daca imi permiteti, as avea-o la modelul initial, a aproxima iepurele cu o sfera mi se pare putin cam tras de urechi.
Dl Goe
Eu nu stiu ce este. Insa cred ca sunteti de acord cu mine ca face parte din natura unei leoaice, sa vaneze.
Cu toate acestea, daca sunt crescute in captivitate, animalele de prada nu prea sunt capabile sa vaneze. Cel putin nu in modul complex si eficient in care stim ca o fac. Anumite deprinderi nu se mostenesc, ci se invata, chiar si la animalele salbatice. O simpla intrerupere a acelui proces de invatare, si ceea ce pare firesc si facand parte din natura speciei respective, devine necunoscut. La oameni este si mai grav: daca scoti cateva exemplare de varsta foarte frageda inafara societatii, presupunand ca vor supravietui, nu vor avea nimic in comun cu restul semenilor lor. Vor fi niste biete fiinte necuvantatoare, cu o inteligenta mai ridicata decat a altora, insa atat. Nu vor „munci”, in sensul propus de d’Artagnan prin definitia sa. Si mai ales, nu vor fi oameni, asa cum ii stim ca sunt. Dar daca o leoaica crescuta in captivitate nu stie sa vaneze, sau un om crescut inafara societatii omenesti nu stie sa munceasca, inseamna oare ca vanatul sau munca nu sunt in natura lor? Ce inseamna de fapt aceasta natura?
Pentru ca ideologiile si teoriile antropocentrice au demonetizat cam tot, au ramas putin cuvinte, sintagme, afirmatii, perspective, ce pot fi spuse ori evocate cu privire la natura umana, fara a starni ironii sau exasperare. Asa ca o sa incerc sa evit afirmatii de genul “munca l-a facut pe om”. Dar, din perspectiva evolutionista , care din punctul meu de vedere reprezinta una foarte solida, putem afirma ca ceea ce vedem azi, este rezultatul succesului in reproductie a unei anume tipologii comportamentale, favorizata la randu-i de o anume tipologie morfo-fiziologica. Asta nu inseamna nimic, cu privire la viitor, ceea ce prezuma in acelasi timp ca nu putem vorbi de o perspectiva absoluta. Ci una strict conjuncturala. Doar imaginati-va ca maine, un urias impuls electromagnetic face din orice instalatie electrica un simplu element de mobilier. Efectele pot fi devastatoare pentru tot ceea ce cunoastem, si este posibil ca societatile omenesti actuale sa se dezintegreze. Ce ne putem imagina despre cum ar arata viitorul speciei umane in urma unui astfel de eveniment, departe totusi de magnitudinea unei catastrofe globale de genul supereruptiei sau coliziunii cu vreun asteroid buclucas, care poate pune ceasul aproape tuturor speciilor la 0? Nu mare lucru. Dar, chiar in absenta unor astfel de evenimente, cu siguranta ca evolutia nu este liniara si nici macar predictibila. Inalta productivitate, de exemplu, desi nu genereaza in nici un caz somaj, genereaza altceva: modificarea tiparelor comportamentale in intervale de timp din ce in ce mai scurte, astfel incat chiar de la o generatie la alta intervin schimbari majore. Si inevitabil, si in ceea ce priveste “natura umana.” In plus, usurinta succesului minimal necesar reproducerii, face ca o gramada de modele comportamentale sa se poata transmite, si nu stim care din ele vor fi cele retinute de viitor. Succesul tehnologic al speciei umane este urmarea unui proces laborios si al succesului in reproductie a indivizilor care au dezvoltat modele comportamentale de o anume factura. Daca ei ar fi esuat, astazi nu eram aici sa scriu astea sau nu aveam posibilitatea sa ma ingrijorez de lista E-urilor de pe un aliment pe care il “vanez” in supermarket. De exemplu. Dar asta nu-mi spune nimic cu privire la succesul acestui tip de comportament in viitor, nu-i asa? Si fara acest succes, natura umana va arata cu totul altfel.
@ athos
Puteai să-l postezi liniștit ca articol de fond. Tema mi se pare incomparabil mai atractivă decât (pseudo) discuția (amuzantă e drept) despre productivitate. Pe de altă parte am fi ratat hârjoana iepurelui cu Dl.Goe. Care e și ea cât se poate de amuzantă.
@ d’Artagnan
Scuze… mi-am rătăcit praștia.
Am senzaţia că ţie trebuie să-ţi fac o schiţă, un desen, ca să pricepi mesajul din spatele textelor mele…Sau poate sunt eu prea criptic. Dar dacă nu sunt înţeles înseamnă că nu sunt destul de deştept ca să fiu clar în exprimare.
Culmea e că textul lui Athos este inspirat din textul meu, asta demonstrează că el a prins firul.
La urma urmei, ce mai contează, important e să ne mai amuzăm şi noi pe-aici.
@ d’Artagnan
Ți se pare că ești criptic. Sau subtil. Și ai omis like-ul pe care ți l-am dat. Articolul mi-a plăcut, în sensul că m-a amuzat. Ca să nu te simți desconsiderat – mi-a plăcut în sensul în care îmi plac cărțile și eseurile lui Umberto Ecco. Sunt drăguțe atunci când nu ai chiar nimic de făcut. În rest sunt pierdere de timp. Contra-productive.
Iar tu ai ceva de făcut…Munceşti. Cu trabucul şi coniacul…Ocupat om mai eşti!
@ d’Artagnan
Dacă vrei îți povestesc și ce-am discutat. Dar o să zici că sunt prea criptic. Și că te supun la un efort istovitor. Adică muncă.
@Athos – Nu cred ca s-ar putea gasi cineva care sa conteste in mod serios linia generala si/sau ideile principale ale pledoarie d-voastra facuta in favoarea muncii, productivitatii si a progresului rezultat pe aceasta cale. Prin urmare, procedand intocmai precum ante-vorbitorii mei ma declar in mare de acord cu materialul pe care l-ati elaborat. Nu voi intra in detaliile concrete de care v-ati slujit pentru a tese pledoaria (desi tentatia de a discuta, eventual in nota ironica, limitarile unor dintre ele exista, prin generozitatea d-voastra) in favoarea catorva mici remarci si/sau intrebari.
– Leoaica nu vaneaza niciodata mai mult decat poate manaca.
– Lionel Messi presteaza munca? (L-am auzit declarand ca ar juca fotbal si pe gratis. In special pentru FC Barcelona). Este prin munca sa (daca e o munca) mult mai eficient decat Einstein si Umberto Eco la un loc. In acord teoria lui Darwin (pe care ati preluat-o total necritic si rerealist in pledoaria d-voastra, oferind eventualilor critici un punct extrem de vulnerabil) Lionel Mesii ar trebui sa se inmulteasca extrem de mult. (In realitate pe seama celor care au sporit productivitatea s-au cam inmultit altii). NU insist pentru ca am ajunge rapid la limitele modelului propus de d-voastra.
– Desigur ca vectorului progres este dependent de munca si productivitatea oamenilor, majoritatea fortati (in fel si chip) sa faca tot felul de munci si pseudo-munci. Dependent dar nu determinat. Vectorul progres este dependent desigur si de activitatile unor visatori independenti de munca si de talentele unor lenesi care incearca sa evite sau sa simplifice munca. Indiferent insa de ce anume determina acest progres, acesta nu este orientat in niciun caz in directia fericirii oamenilor. Oamenii trebuie sa-si smulga fericirea si satisfactiile in mod independent de vectorul progresului, dar numai in vecinatatea lui (unde au fost adusi). Scopul progresului este (cred) unul care ne transcende. D-voastra care credeti ca ar fi scopul progresului?
Acum trebuie sa ma intorc la munca. De indata ce voi putea lua o pauza voi mai comenta alte doua-trei comentarii care merita sa fie comentate.
Motto „numa cine nu munceste nu greseste, spuse cocosu dindu-se jos dupa arici!“
Unii spun ca „Arbeit macht frei!“, altii ca munca e numa pt. negrii si masini unelte.
Definitia mea pt. munca e acea activitate care e nesuferita, obositoare si obligatorie pt. a-ti cistiga piinea.
Exista extrem de putini oameni pe lume care-si pot permite sa renunte la aceasta activitate, cei mai multi de fapt nici nu sunt oameni ci sunt muieri.
Deci ce-i de facut, cel mai elegant e sa transformi aceasta activitate in hobby, s-o faci cu placere, sa ajungi s-o iubesti. Io am avut acest noroc, desi am activat in mai multe branche, in mai multe tari, in mai multe pozitii, intotdeauna am gasit placere, uneoeri chiar orgasm. In armata aveam colegi care aveau vise umede imaginindu-si facind sex cu MIG 21, tinindu-l de aripi si penetrindu-l prin ajutaju de iesire, ajutaj reglabil la avioanele cu postcombustie.
Chiar zilele astea am primit calificativele pe anu trecut, am ramas perplex, sunt considerat chiar harnic, peste medie si asta in tara harnicilor, culmea e ca io ma autoconsider lenes.
Am să te rog să-l postezi la următorul post. Asta, bineînţeles, dacă n-o consideri o obligaţie. Adică muncă.