La sfârșitul acesta de săptămână, am fost silit de familie să merg să văd ce face casa lăsată moștenire de du Vallon senior. În primăvară, domeniul a fost complet renovat, sub atenta îndrumare a mamei soacre, profesoară pensionară și șefă a unei divizii de rude simpatice și drăguțe, capabile să-ți construiască un castel complet cu tot cu domeniul aferent, în pauza de gândire absolut necesară unui ministru competent. Ok, o să spuneți că un ministru competent nu există. Sau că pauza de gândire a unui ministru este permanentă. Ca să evit discuții complicate, o să fiu ceva mai precis: cât o vacanță școlară de vară.
Revenind la subiect, sâmbătă dimineață am fost împachetat și expediat la domeniul bătrânului, unde am fost primiți cu must din producția proprie. Ca să mă laud un pic, o să spun că podgoria Corcova e în apropiere, iar viile cu soiul Cabernet Sauvignon-ul sunt destul de comune prin zonă, deși localnicii îi spun varietății de struguri altfel. Cum nu mă pricep nici la struguri și nici la modul în care se prepară vinul, mă opresc aici cu detaliile, pentru a nu fi făcut de râs de vreun coleg cu experiență. Deși cred că și ei se pricep mai degrabă la băut, decât la procesul de preparare.
În încheierea banchetului de sosire am fost tratați, pe lângă vinul și mustul local, cu castane comestibile. Nu îmi e foarte clar în ce alte zone din țară mai crește castanul comestibil (cineva îmi spunea că prin Maramureș), dar la Tismana am avut castane și chiar smochine proaspete de când îmi amintesc. Cred că „vinovată” este clima zonei, foarte apropiată de cea mediteraneană, cu ierni nu foarte geroase și veri nu foarte toride.
Însă mai interesantă decât mustul și castanele mi s-a părut discuția cu rudele prezente, în general profesori și ingineri pensionari, retrași din tumultul orașului la viața relaxată de la țară. Încercând să discut despre criză, am obținut mai degrabă sprâncene ridicate a mirare, decât plângeri sau oftaturi. Explicația este că mai nimeni nu a împrumutat bani și nici nu au investiții pe bursă. Ca atare, dramele pieței de capital sau falimentele băncilor au același ecou ca și Marea Criză din anii ’30. Un lucru neplăcut întâmplat altora și care suscită zero interes într-o comunitate rurală, în care ultimul eveniment cu adevărat relevant nu a fost criza euro, ci retragerea preotului local.
Văzând că sunt complet incapabil să port o discuție politicoasă despre subiecte de interes reciproc, am zis să-mi încerc norocul cu politica. După ce m-am avântat într-o tiradă despre pseudo-privatizarea cu Dan Diaconescu în rolul principal și uriașul procent de retardați, capabili să voteze un astfel de specimen, mi-am făcut curaj și am întrebat despre culoarea politică a primarului local. Cu priviri amuzate și zâmbete pe măsură am fost informat că primarul aparține PP-DD-ului pe care tocmai îl desființasem. Văzându-mă mut de stupefacție, tata-socru, fost profesor de geografie și posesor al unei vaste colecții de situații în care subiectul a amuțit subit, mi-a lămurit cu răbdare situația.
Atât PDL-ul cât și USL-ul au primit, precum în povestea scrisorii pierdute, candidați desemnați de la centru, dar complet irelevanți în comunitate. Ca atare singurul om, doritor să devină primar și cât de cât relevant a rămas fără partid. Având alternativa să candideze independent sau să se înscrie în partidul măscăriciului OTV-ist, a decis că e mai bine într-un partid cu televiziune proprie (chiar dacă ușor ridicolă), dar câștigător, decât singur și perdant.
Doctrină? Cui îi pasă? Ce parcă PDL sau USL au vreo doctrină cu semnificație? Ori candidații lor înțeleg cu ce se mănâncă? Important este să ai o oarecare notorietate și să nu te știe lumea drept escroc.
Drept urmare m-am întors ceva mai încrezător că procentul de idioți, capabili să-l voteze pe Dan Diaconescu, nu este chiar atât de mare precum procentul obținut de partidul acestuia în alegerile locale.
@ pierre
E bine așa? Sau voiai tot un articol cu temă filozofică? Dacă nu-i Ok cel ușor, de toamnă, mă apuc imediat să-l scriu și pe celălalt.
@Porthos,
e superb articolul…dar eu ma refeream la absenta bloggerilor,nu a articolelor noi.Oricum,e bine si asa.Nu fi totusi prea increzator,caci doar stii axioma politicii romanesti:alegerile parlamentare sunt castigate de primari,nu de partide.
Presupun că toată lumea are aceleași ocupații: mustul (eventual vinul), pastrama, fotbalul. Până la alegeri mai este. Campania nu a început încă (cred). Naționala a bătut Turcia în deplasare. Mai bine de atât nu se poate. 🙂
Apropo de doctrine, convingeri si facaturi:
„Prim-vicepresedintele PDL Cristian Preda scrie, pe blogul sau, ca ziua in care Sever Voinescu anunta ca nu mai candideaza pentru un loc in Parlament, iar Gigi Becali afirma ca este liberal este una „trista pentru cei care considera ca politica are nevoie de cuvinte care au miez, nu doar coaja”. Preda afirma ca stia, de cateva luni bune, de intentia lui Sever Voinescu de a nu mai candida pentru PDL.”
http://www.hotnews.ro/stiri-politic-13414154-cristian-preda-ziua-care-voinescu-iese-din-parlament-becali-anunta-liberal-este-trista.htm
@ athos
Păcat de Sever Voinescu. Era printre puținii politicieni cu substanță. Iar Antonescu a mai fructificat încă o oportunitate de a arăta că e un berbec.
Tristă a fost ziua când niște dobitoci l-au ales în număr destul de mare pe Băsescu pentru a doua oară, permițându-i să fure încăodată alegerile !
Dar cea mai nenorocită a fost ziua în care niște nenorociți. păi cum altfel, de la CCR s-au șters la Curte cu alegerea a 7,4 milioane de oameni !
Eu am mâncat castane de Bucureşti, şi încă crude, şi nu am murit… Poate că sunt comestibile… mă gândesc.
Domnul Dan Diaconescu a avut o metodă de câştig sigur. A mers în localităţi, a strâns lumea ca la pomana electorală… după care a întrebat… Bă, pe cine vreţi primar? Şi ăia au zis… pe Cutărescu! Aşa să-i rămână numele… şi pac a ajuns Cutărescu candidat.
Asta vine cam aşa.
1. Presa spune aşa la News Alert: Actorul Bordeianu a fost implicat într-un accident de maşină. Actorul este în afară de orice pericol.
2. După o jumătate de oră intră în direct actorul Bordeianu care spune… Nu am avut nimic cu accidentul, eram la 15 metri de incident. Am coborât să văd dacă e cineva lovit şi am lăsat o carte de vizită dacă este nevoie de mine la anchetă ca martor.
Evident că acel Cutărescu este întotdeauna un candidat interesant dacă este „ales” la o întrunire publică de 3/4 din populaţia unui localităţi mici. Cu oraşele lucrurile stau un pic mai complicat.
Când vor veni parlamentarele, domnul Diaconescu nu va putea să strângă 50 de mii de oameni din colegiu ca să-i întrebe ce candidat doresc, lucrurile se complică.
@ Bibliotecaru
Oricum, metoda a dat rezultate. La parlamentare ar putea strânge primarii din fiecare colegiu să-i întrebe pe cine vor candidat la Senat și Camera Deputaților. Democrația…
Până la urmă, Dan Diaconescu, cât e el de măscărici s-a dovedit a fi mai puțin ridicol decât liderii USL și PDL. Partea bună este că un partid format din oameni aleși în modul de mai sus nu prea mai are nimic în comun cu Dan Diaconescu. La primul Congres ar putea să-i schimbe și numele.
Nu va merge, pentru că nu are prea mulţi primari… Şansa PP-DD este la redistribuire.
Problema lui Ponta este ca s-au terminat banii bugetari inainte de alegeri, lucru la care se pare ca nu se astepta, desi era notoriu pentru oricine ar fi fost atat de curios incat sa arunce o privire. Dar a sustinut apoi ca s-a reziolvat, adica s-au identificat bani pentru pensii, etc, „din redistribuiri”. Suna inofensiv? Eu spun ca suna ipocrit, maladiv, inconstient si evoca intregul dilentantism al acestor oameni.
@ athos
Bani de pensii din „redistribuiri”? Sună înfricoșător. Vorbim de sute de milioane de euro, poate de miliard. Cum să „găsești” o astfel de sumă? Ca să nu mai vorbesc de faptul că era necesară o rectificare bugetară. Tu unde ai văzut știrea?
Mi-e frică de ce va fi după alegeri, când vor trebui să spună cinstit cum stăm.
Acesti oameni nu au priceput ceva: nu mai au variantele de manevra de mai demult. Se vor uita in scurt timp urat la BNR si vor inventa ceva incercand sa o determine pe aceasta sa tipareasca bani. Garantat!
Şi din cauza asta susţin că trustul media al lui Voiculescu este deosebit de periculos:
http://www.evz.ro/detalii/stiri/EDITORIALUL-EVZ-Vorbe-inutile-1005318.html
@ d’Artagnan
Trust media „periculos”? De ce? Pentru delict de opinie? Din partea mea au voie să bată câmpii cum doresc PE BANII LOR. Dacă insultă sau calomniază, pot fi dați în judecată.
Pe de altă parte Cărtărescu vorbește de promovare PE BANII STATULUI. Care mie îmi dă frisoane. Nu am nicio opinie despre Cărtărescu. Nu mi se pare nici genial, dar nici mediocru. Însă mă enervează când vorbește de necesitatea cheltuirii banilor publici pentru promovarea valoroaselor lui opere. Încă o rozătoare la bugetul statului.
Acesta este rostul ICR, sa promoveze realizari culturale romanesti. Mie mi se pare unul dintre locurile in care Statul poate sa preia o initiativa, fiind vorba despre un efort de imagine de care beneficiaza toti romanii. Eu am auzit numeroase cuvinte de apreciere din toata lumea la adresa ICR si chiar si a lui Cartarescu.
Din nefericire, efectul poate fi si invers, iar caloriferele lui Marga o sa o arate: intreg prestigiul castigat prin intermediul unor ambasadori de calitate va fi pierdut, iar caraghiosul va lua probabil locul excelentei recunoscute pana de curand in activitatea ICR la nivel international.
@ athos
Îmi cer scuze athos, dar eu am auzit pentru prima data de ICR atunci când a fost scandalul poneiului roz cu svastică. Altfel nu am nicio opinie despre cât de bună sau rea a fost activitatea lor.
Mă deranjează totuși că vorbim de bani publici. Cât timp nu este un lucru de strictă necesitate, aș prefera ca statul să nu se ocupe și de asta. Arta nu poate fi promovată și cu bani privați?
De ce (principial) implicarea statului în Oltchim este „rea”, iar implicarea în „ICR” bună?
goodness gracious…
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/mircea-cartarescu-vs-antena-3-cotidianul-85837.html
pacat…
mi e cam greata, de fel, de intelepciunea populara si mor de nervi cand mi se impune…orice minune dureaza trei zile.
anyway, e un blog cu un design foarte estetic.
va doresc numai bine. cu tristete, C.
http://www.catavencii.ro/Nobelul-si-cartarescu_0_5853.html
si cu asta am terminat. iertare. nu ca n as fi sigura ca puteati sa va faceti singur o parere despre MC.
ma duc sa citesc „cei trei muschetari”.
tot cu tristete, adieu, C.
Athos
Excelent comentariul de la 4:11 p.m.! Avem puncte de vedere similare. Aproape identice.
P.S. Eu zic ca la viitoarele Olimpiade să nu ne mai prezentăm, nu putem să ne batem joc de banii contribuabililor. Inclusiv de cele şcolare vorbesc. Cu ocazia asta ar rămâne şi bani mai mulţi pentru alte rozătoare, mult mai puţin nocive, gen revoluţionari, handicapaţi închipuiţi, asistaţi sociali cu Mercedes la scară şi tot felul de paranghelii electorale şi asfalturi subdimensionate.
Merg si eu !
Unde?! La Olimpiadă? Ne, ne…gata moca, marchezi banu dacă vrei să concurezi!
„Avem puncte de vedere similare.Aproape identice”.
Dai un vin ca sa-ti trec cu vederea ironia… 🙂
Nu cred că ție trebuie să-ți dau un vin…
Lasa, il iau si fara motiv.
Oricând, prietene!
Porthos
„De ce (principial) implicarea statului în Oltchim este “rea”, iar implicarea în “ICR” bună?”
🙂 N-o sa pot eu sa raspund cu exactitate la intrebarea „cat de mare trebuie sa fie Statul”, dar cred ca este o mare diferenta intre a cheltui din taxe pentru a sustine o intreprindere de stat, sau chiar privata, in opozitie cu celelalte, sau a sustine prin institutii ca ICR proiecte selectate pe criteriul promovarii valorilor culturale romanesti. Justetea in sine a unui astfel de proiect cum este ICR o gasesc sustenabila, insa daca acesti bani sunt bine cheltuiti sau nu depinde exclusiv de rezultate.
O sa enumar cateva argumente in favoarea implicarii Statului in astfel de activitati:
– Din moment ce oricum se strang taxe, este firesc sa te intrebi care cheltuiala aduce cu adevarat beneficii la nivel national, adica din cele care se rasfrang in cea mai mare parte asupra tuturor.
– Cultura a fost si va fi intotdeauna sustinuta si prin mecenat. Daca este vorba de o astfel de activitate, cu aplicatie in domeniul promovarii celor mai promitatoare sau valoroase creatii de cultura romaneasca in spatiul extern, este oarecum natural sa fie sustinuta de institutia care isi asuma reprezentativitatea tuturor romanilor, am numit statul roman.
– Nu a existat cu adevarat, in ultimii ani, o contrapondere la spectacolul politic deplorabil pe care Romania l-a jucat in fata lumii: scandaluri de coruptie intrecute copios doar de starea reala de coruptie, instabilitate politica cronica, recorduri negative in materie de performanta economica, guvernamentala si administrativa. Cand am aparut in ziarele internationale, a fost pentru prostiile lui Iliescu, Nastase, Basescu, Vadim Tudor, Becali, Ponta, Dan Diaconescu, etc, etc. In general, provocam zambete ironice, cand nu iritare sau enervare, ca ANSAMBLU NATIONAL NUMIT ROMANIA, din cauza acelor prestatii. Cu o exceptie notabila. In tot acest tablou sumbru, in toata aceasta neagra furtuna mediatica care prezinta imaginea Romaniei, razbate din cand in cand lumina cate unei stiri care iti incalzeste un pic inima : undeva, intr-o capitala sau urbe europeana, o trupa de teatru, un regizor de film, un scriitor sau dramaturg, au atras aplauzele si recunoasterea internationale la cel mai inalt nivel, prin participarea la evenimente intre al caror sponsor se numara si ICR. Fara a reusi sa disloce enorma cantitate de gunoi pe care au generat-o politicienii nostri, au reusit minunea de a a-l relativiza un pic, de a-l expedia mai in fundal, cel putin vreme de o cronica entuziasta, dar si prin urmele de nesters din sufletul celor care au fost acolo. Iar o parte din merit ii revine ICR. Bani publici chletuiti cu mai mult sens si rezultat, eu nu am prea gasit.
Athos,
De acord, n-am sa fiu eu avocatul inculturii, dar remarc un lucru simplu: cele zece milioane de euro puteau fi dirijate si catre alte activitati culturale: muzee, teatre, concerte, emisiuni radio/TV, premii literare/artistice, institutii culturale in diaspora, etc. Cum sunt mult mai multe proiecte culturale decat bani de finantare se naste intrebarea: Cine si cu ce drept decide ce se finanteaza si ce nu ?
Problema cu ICR si cu toate institutiile publice din Romania este modul in care sunt alesi cei ce le conduc: numirea pe criterii politice nu-ti poate da legitimitate, si ai nevoie de legitimitate cand decizi mai mult sau mai putin de unul singur care activitati sunt finantate si care nu cu cei 10 milioane la dispozitie.
Sunt de acord cu tine ca raspunsul nu e sa tai finantarea. Nici sa o maresti. Cum sa faci insa ca majoritatea contribuabililor sa aiba convingerea ca banii lor sunt folositi in mod corect, fara partinire politica, pentru binele culturii si nu al unui cerc de amici.
ICR are o misiune, o gasesti pe site ul lor. Prestatia lor trebuie judecata in raport cu acea misiune.
Probabil ca este imposibil sa eviti complet criteriul politic – dovada ca Patapievici si ICR au fost una din primele tinte ale lui Voiculescu/Ponta/Antonescu, si este emblematic ce prioritate a reprezentat ICR pentru ei. Dar, dand de o parte orice astfel de consideratie, performanta ICR a fost absolut remarcabila in acesi trei ani, 2009-2011.
@Radu,
este interesant de consultat un Raport de activitate al ICR.De exemplu,cel pentru anul 2011:
Dă clic pentru a accesa 10394_1_10393_1_Raport%20ICR%202011.pdf
Mie mi se pare ca putine institutii publice din Romania au ajuns la un asemenea nivel de profesionalizare si coerenta.Este in sine o lectura captivanta.
Porthos
Si inca ceva: Mi-e greu sa adun pierderile provocate in trecut de intreprinderile de stat, sau care sunt provocate inca de cele neprivatizate. In orice caz, sunt cifre care deprima orice economist sau om de afaceri.
Bugetul anual al ICR este de 10 mil EUR, din care 97% de la Bugetul de Stat. Adica ce vroia Ponta sa dea ca ajutor de stat la Oltchim pentru salariul muncitorilor pe 3 luni. Cu plata restantelor, acoperea spatiul pana la alegeri…
Eliberati-l pa Iepuroi.
Libertate Iepuroilor!
Liberte musiu Lapin!
Freiheit Herrn Hase!
Freedom rabit!
свобода кролика!
自由兔
Era sa ma fentezi, pana cand am verificat varianta in chineza.
Zice Google traducator: „kostenlose kaninchen” sau in romana „gratuit iepure”.
Dragul meu, daca vrei iepuri sau alte animalute ori oratanii gratis, incearca matale pe blogul lui Ponta, sau Antonescu, (daca o avea), sau Voiculescu, dar mai incolo, inspre alegeri.
Solidaritate cu iepuroiu, semnati aici, jos cenzura, d-aia am luptat, d-aia am fost impuscati, boicotati fonfaitii de muschetari, aux arme citoyen, formati batalioane!
Pa baricade, bai!
Într-o zi, mergi la plimbare
îmbrăcat de sărbătoare
ca o stea de cinema
și de unde, nu se știe,
sare ca din pălărie
iepurele-n fața ta.
Ce frumoasă întâmplare,
uiți de toate, de plimbare,
și pornești după vânat,
alergi printre tramvaie
și, deodată, vine-o ploaie…
pân-la piele te-a udat!…
Ce-ntâmplare, frățioare,
pentru vânător!..
Dar e oare întâmplare,
mândrule rătăcitor?!
Uneori îți scoate-n zare,
când te-oprești ispita-i mare,
un tărâm cu genuni lungi,
Vraja-ncet se risipește
și norocul tău pocnește
ca hârtia unei pungi
De niciunde, se arată
iepurele dintrodată
și îți spui „Sunt norocos!”,
dar în clipa când dispare,
vei vedea că-n alergare
ți-a întors viața pe dos.
Între râs și amăgire,
dragoste și despărțire
fuge veșnic în zig-zag
paranoia să te poarte
dintr-o parte-n altă parte
până te lovești de-un prag.
Ispitindu-te, te lasă
să te depărtezi de casă
și dispari în vânt apoi
sare calea ta și pare
că te pune la-ncercare
de mai știi drumu-napoi…
Drumu-acesta, frățioare,
nu e pentru-un vânător!
El duce la valea cu jale
și dealul cu dor…
Ce trompeta mai e si asta?
Pana un alta, chiar daca e usa deschisa, e casa privata, nu piata publica. Sunt bine primiti toti, atata timp cat nu confunda amabilitatea cu slabiciunea
O sa-mi rupi sufletul…
@ athos
„performanta ICR a fost absolut remarcabila in acesi trei ani, 2009-2011” – o putem raporta la ceva? Poate fi măsurată? Sau vorbim iarăși de cine are cel mai bun PR: TB sau antenele? Spre exemplu, bazaconia cu poneiul e destul de șocantă. Poate că nu e reprezentativă pentru ICR. Dar nici nu poate fi ignorată.
Dacă justificăm implicarea statului în subvenționarea ICR, putem justifica orice.
Poate că în loc să finanțăm (discutabil) imaginea României în lume, din banii cheltuiți cu ICR-ul se putea finanța traducerea Wikipediei în limba română și păstrarea ei la zi. Sau se puteau cumpăra 120000 de Kindle pentru elevi și se putea rezolva problema manualelor școlare. În trei ani 360000 de elevi ar fi învățat după manuale electronice.
Nu e vorba de implicarea statului in subventionarea ICR, nu este o institutie privata, ci creata cu un anume scop de catre statul roman: promovarea culturii romanesti in lume. Misiune indeplinita, spun eu.
Intotdeauna poti sa faci si altceva cu banii. Intrebarea este daca in acest caz au fost bine cheltuiti. Eu spun ca da.
Ce este aceea, problema manualelor scolare? Scoala romaneasca are o gramada de problema, este o institutie care functioneaza defectuos. Daca functiona bine, si unica problema erau manualele scolare, sau daca din acest motiv existau probleme de functionare, era simplu. Dar, spre deosebire de ICR, este o institutie defectuoasa si total neadaptata scopului ei. Este, tot spre deosebire de ICR, o institutie ancorata in trecut, confuza in privinta criteriilor si metodelor de creare, promovare si sustinere a valorilor, ineficienta, ezitanta si nerespectata. E drept, s-ar putea ca in curand si ICR sa functioneze la fel.
@Porthos,
am sa incerc eu ceva.
spicuiesc din Raportul de activitate pe 2011,pe care dealtfel l-am postat cu link lui Radu,mai sus:
859 evenimente organizate in strainatate
111 evenimente organizate in tara
2,68 mil persoane din strainatate participante la evenimente ICR
93 de beneficiari de burse ICR
31 de evenimente organizate pentru romanii din diaspora
etc.
Scazand din bugetul de 10 mil euro cheltuielile proprii de functionare ale ICR,cred ca ajungem la o eficienta a cheltuirii banului public greu de regasit oriunde altundeva in Romania.
Ce este asa de socant la povestea cu poneiul? Socanta este incredibila putere a presei de scandal si stupizenia unor politicieni romani, pardon, ultima nu e asa.
Uite, pana si faptul ca este tot ce ai retinut tu din activitatea ICR, dupa cum spuneai mai sus, demonstreaza in ce masura un scandal deformeaza si acopera realitatea si degradeaza informatia reala la nivel de neverosimil sau neimportant. Cronica foarte favorabila din presa new-yorkeza de prestigiu nu a prea mai contat la noi.
@ athos
Exagerezi. Există și opinii pertinente care zic altceva. Însă nu vreau o polemică privitoare la eficiența cheltuirii banilor publici de către ICR.
http://www.european-forum-on-antisemitism.org/incidents-and-controversies/browse/9/
„Bucharest, Romania: Investigation Into Expo At Rumanian Institute In New York – August 05, 2008.
A Romanian official says he has ordered an investigation into a Romanian institute accused of displaying an antisemitic work of art in New York. At issue is a miniature pink pony with a black swastika on its flank. The state-funded Romanian Cultural Institute included it an exhibition called „Freedom for Lazy people,” which features the work of three Romanian street artists. The miniature is drawing accusations of antisemitism. But the institute defends it, citing freedom of expression.
Source: International Herald Tribune, 08-05-2008″
Porthos, eu exagerez? Ce spune ziarul
„A Romanian official says he has ordered …”
Poti sa-mi spui, care este de fapt scandalul? Pentru ca asta era de lamurit, eventual, nu reactia hilara a unui oficial roman…
Neamțu Țiganu
Pe postul trecut văd că i-au apărut comentariile iepurelui, una chiar de autoreclamă, așa că nu-l mai căina. Întotdeauna există un preț pentru libertate, iar aici este nevoie doar de puțină politețe. Nu cred că este un preț prea mare.
Domnul Adrian Năstase: „Ați aflat motivul condamnării mele la închisoare cu EXECUTARE?”
PS: Mama ei de justiție liberă…
PPS: În România încă nu a fost condamnat un fost prim-ministru, ci doar un președinte de partid.
Din ce citezi?
Era titlul articolului de pe blogul AN. Reamintește că nici până astăzi nu a apărut justificarea sentinței „istorice”.
Porthos
uite un articol care mi se pare obiectiv, cu privire la acea chestiune:
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/100024/Scandalul-poneiului-cu-zvastica-pe-crupa-sau-cum-sa-ii-explici-unui-iepure-mort-pictura.html
ba nu ti-e rusine sa vorbesti asa despre iepure?
🙂
@ athos
Mulțumesc! Sincer și mie mi s-a părut exagerată reacția la amărâtul de ponei. Dacă tu zici că ești mulțumit de modul în care au fost folosiți banii publici de către ICR, atunci mă declar și eu mulțumit.
Multumesc de incredere, dar merita sa te convingi singur. Oamenii astia nu sunt comozi sau comuni, dar cred ca sunt de apreciat pentru ce au facut.
Remarcabil!!
http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/companii/electromagnetica-sau-cum-si-au-reinventat-salariatii-propria-fabrica-280668.html
Si un articol foarte inspirat
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-13419159-liberalii-becali.htm
http://www.adevarul.ro/grigore_cartianu/Ura_naste_monstri_7_792590736.html
Şi cu asta termin subiectul:
http://www.adevarul.ro/actualitate/Mircea-Cartarescu-scriitor-Orbirea-viitorul_0_792520997.html
Pe contributors.ro tot postez următorul text „subersiv” în speranţa că, până la urmă, cineva îl va publica.
Să fim sinceri şi la obiect. Nimeni nu atacă în mod real pe scriitorul Cărtărescu, toţi critică pe propagandistul Cărtărescu. Dacă ne exista prilejul de a ataşa lui Mircea Cărtărescu atributul general de “băsist” (atribut de care s-a dezis de la un timp), domnia sa nu ar fi fost contest niciodată ca om al literelor.
Atenţie, când spun “băsist” nu înseamnă neapărat că “i s-a tras” de la Traian Băsescu… ci, în general, de la “politică”. Privind în urmă, în istoria României, cam toţi scriitorii care “au făcut ceva politică”… au pierdut ceva din preţuirea lor publică de scriitori.
După cum se observă, nu i-am spus domnul Cărtărescu că mie nu-mi publică nimeni romanul… 😀 Motiv din care nu pot să trăiesc „din scris”.
Nu prea cunosc scriitor important care sa nu fi avut si o atitudine „politica”. Dar este absurd sa-i reprosezi unui om simpatiile sau antipatiile, chiar daca nu esti de acord cu ele, sau sa le folosesti ca justificare pentru a-l tara in noroiul familiar acelora care, in absenta lui, ar fi invizibili, precum omul invizibil al lui Wells. Nu este altceva decat prilejul atacului nonvalorii asupra celor care au cate ceva de spus si care si conteaza.
😀
Eu nu îi reproşez simpatiile sau antipatiile, ci calitatea foarte „lumească” a discursului pro sau anti pe care l-a avut până în urmă cu un an sau doi când s-a prins că „fenomenul Băsescu” nu mai e productiv pentru domnia sa.
Dacă era un „nu ştiu cine” descoperit drept poet pe nu ştiu ce tabloid cu fete de la pagina cinci la fiecare pagină… pe bune că nu mă deranja. Dar mie chiar mi-a plăcut domnul Mircea Cărtărescu.
Nici nu ştiţi cât l-am aplaudat pe Mircea Cărtărescu când era protestatar de tipul…
ţăranul de când cu electrificarea
înţelege cum stau lucrurile pe planetă
se indignează graţios în mijlocul pogoanelor sale
de situaţia din cipru şi liban
pândeşte sateliţii şi le smulge
aparatura electronică bă
plozilor nu uitaţi bateriile solare
să ne-ncălzim la chindie conserva de fasole
cu cârnăciori produsă la feteşti
bă daţi în câini lumea e mică
bă cu gerovital se duc ridurile ca-n palmă
hai daţi-i zor cu porumbul că eu mă duc
puţin pe lumea cealaltă adică a treia
şi ultima. feţii mei
dragii mei copchiii mei ce să-i faci
aşa e jocul
arză-l-ar focul.
Acum însă alătur pe Google Mircea Cărtărescu de Regina Angliei şi îmi iese de o pornografie cât să se mai întâmple un moştenitor al Marii Britaniei… cu sau fără Scoţia, asta se va vedea.
Nu la dumneavoastra ma refeream, cand vorbeam de reprosuri si da, Cartarescu, ca si oricare altul, se poate insela in optiunile sale, convins fiind ca are dreptate
Doamne, mi-e teama ca o sa ramanem incetul cu incetul doar cu amintirea unei sanse de normalitate si firesc, in care partea frumoasa si previzibila a vietilor noastre sa fi fost cea care predomina, datorita existentei si functionarii unor reguli si norme acceptabile, acceptate si pe care societatea sa vrea sa le apere si prezerve, intrucat o definesc. Dar, tinand cont de „varfurile” pe care le producem, se pare ca suntem complet incapabili sa ne protejam, sau poate chiar am uitat sa ne construim vieti frumoase:
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/%E2%80%A6-ponta-s-a-auto-sechestrat-in-portbagaj-c-o-tara-intreaga-pentru-a-nu-manji-bancheta-cu-sange-85880.html
Athos, Pierre,
Multumesc pentru informatiile referitoare la ISC, foarte interesante. Doua lucruri as completa:
1. Problema ISC era ca Patapievici fusese prea vocal anti-PSD. Functionarii publici la nivelul asta ar trebui sa aiba afinitati politice numai in privat. Spre exemplu cuvantul de introducere al lui Patapievici la raportul ISC (vezi comentariul lui Pierre) este foarte greu de inghitit pentru PSD (inca din primele paragrafe). Nu vad cum o asemenea persoana ar fi putut fi agreata.
2. Realizarile par impresionante pentru o persoana fara experienta in domeniu ca mine. As fi vrut sa aud asta de la persoane independente si care se pricep. Ar putea fi instituit obiceiul unui audit la fiecare 8-10 ani de exemplu, facut de experti in domeniul culturii din alte tari europene. O opinie informata si neutra are mult mai multa greutate.
In tot cazul se pare ca au fost 10 milioane $ investiti cu mult mai mult profit decat majoritatea banilor publici.
continuam campania pt. eliberarea iepurasului..
ce se vede colo-n zare, fuge parc-ar fi calare, hop, hop, hop, iepurasu fuge, fuge si copoiu nu-l ajunge, hop, hop, hop, hop, hop, hop
Jos cu muschetarii amorali!
P.S (iubesc PSurile) sa renunti la un iepure dastapt pt. un papagal!
Ce se vede colo-n zare e luat în cătare, hop, hop, hop, iepurașu fuge, fuge, glonțul de muschetă-l ajunge, vai, vai, vai
P.S. (curios, și eu iubesc PSurile!!), ar trebui înființat un ONG, ceva, o mișcare de eliberare a iepurilor de sub dictatura muschetărească!
Iepuri și nemți țigani din toate țările, uniți-vă!
@d’Artagnan,
se naste o noua echipa nationala? 🙂