Țara lui DNA

Suntem în plină campanie electorală. În mod normal ar trebui să discutăm despre IDEILE celor dintre care va trebui să-l alegem pe cel ce va deveni Președintele României. În loc de asta discutăm despre Dosare, despre Stenograme, despre Audieri și despre Arestări. Clasa politică, bancherii și mai ales oamenii de afaceri au devenit pericol public generalizat. Descinderile cu mascați și arestările PREVENTIVE pentru motive ridicole sunt la ordinea zilei. Grotescul și Abuzul a devenit normalitate în România lui 2014.

Am uitat deja cum se poate discuta în România despre Drepturi și Libertăți. A devenit delict să-ți dorești ceva. Nici nu contează ce. Vrei să construiești ceva și discuți cu un amic ideea, DNA-ul te saltă. A fost trafic de influență. Sau primire de foloase necuvenite. Sau naiba… pardon DNA-ul știe ce. Precis există câte un articol de lege pentru orice.

Ești doctor și pleci la un seminar pentru a prezenta concluziile studiului? Ești deja suspect pentru luare de mită sau măcar primire de foloase necuvenite. I-ai dat bani copilului plecat la studii în afară pentru a-și plăti cazarea? Ești deja suspect de spălare de bani, iar copilul a devenit infractor, suspectat de evaziune fiscală pentru că nu a declarat „venitul”. Ai avut ghinionul să discuți lucrurile astea la telefon? Fii sigur că DNA-ul ȘTIE. E doar o problemă de timp până când Dosarul tău va fi folosit. Singura ta șansă este să nu deranjezi pe nimeni sau nimeni să nu aibă nevoie de serviciile tale. Să fii Neinteresant. Dacă ești Nimeni, poți să dormi liniștit. Deși convorbirile tale telefonice sunt înregistrate și arhivate, nu se obosește nimeni să se uite în ele.

Odată cu intensificarea „luptei politice” a crescut, cum altfel decât exponențial, și numărul de mandate de interceptare pentru siguranță națională, dar și pentru infracțiuni de drept comun. Sincer, eu trăiam cu impresia că interceptările se pot face doar pentru cazuri de siguranță națională. Așa cum se întâmplă în toate democrațiile vestice, SUA fiind exemplul cel mai bun. Însă în România în anul 2014, lupta anti-corupție a devenit mai importantă decât siguranța națională. Sau s-a substituit acesteia.

Clanul mafiot care controlează serviciile se folosește fără nicio limită de arma numită Interceptări. Singura opreliște pare a fi pierderea controlului DEMOCRATIC al serviciilor prin terminarea mandatului de Președinte. Însă până atunci se mai pot întâmpla multe lucruri. Mă întreb ce va fi dacă în ajunul turului 2, ambii candidați vor deveni „indisponibili”? Sunt convins că se vor găsi destui care să spună că e normal. Dacă sunt vinovați, asta este. E NORMAL, nu?

Read Full Post »

Statul bun și Statul rău – „guest-post” athos

1. Eu inteleg ca discutia este despre Statul bun si Statul rau; desigur, unele sunt mai bune, altele mai rele, nimic de constestat aici, tinand cont de subiectivitatea inevitabila a aprecierilor, sau poate chiar de aspecte obiective. De asemeni, este evident ca unii reproseaza Statului ca face prea mult, in vreme ce altii reproseaza aceluiasi Stat ca face prea putin, si ca nu de putine ori aceleasi persoane fac ambele reprosuri, depinzand de conjunctura. De unde propunerea mea: sa renuntam la perspectiva conjuncturala si sa gandim din cea absoluta a unor principii si optiuni fundamentale. Si sa evaluam corect toate consecintele incalcarii unui principiu, dincolo de beneficiile aparente sau imediate.

Daca ramanem la dihotomia Statul bun si Statul rau, am putea sa-l definim pe cel bun ca fiind unul aflat in slujba cetatenilor, (cam „foggy”, pana nu lamurim), iar prin opozitie, cel rau este cel care nu o face. Si cand se afla un Stat in slujba cetatenilor? Tinand cont de faptul ca „cetatenii” nu sunt un organism colectiv, ci o multime de indivizi cu interese diverse si nu de putin ori contrare, pentru a putea stabili fara echivoc un inteles coerent unei asemenea sintagme, „in slujba cetatenilor” ar trebui sa se refere la stricta protejare a unui set de drepturi fundamentale, valabile oricand si oriunde si care nu pot semnifica in vreun fel privilegii: dreptul la viata, dreptul la proprietate, la libertate, etc. Daca am fi consecventi, am observa ca orice incercare de a depasi acest nivel al unor drepturi fundamentale universale, ne duc inevitabil in situatia in care Statul se gaseste doar in slujba unor dintre cetateni, in dauna sau spre deserviciul altora si prin urmare ne conduce la incalcarea acestor drepturi fundamentale in cazul mai multor sau mai putinor indivizi. De-a lungul timpului, in nenumarate randuri s-a justificat acest aspect al nedreptatirii unora prin invocarea „ binelui public”, o notiune vaga si elastica, a carei adevarata utilitate se adreseaza eventual celui care o manipuleaza, si pe care cel putin eu o consider lipsita de continut obiectiv ce ar putea fi corect definit. Nu poate exista bine public in prezenta incalcarii drepturilor individuale fundamentale, in orisicare masura. Deci, Statul bun este eventual Statul redus la rolul de gardian al drepturilor fundamentale si mai ales acela care nu poate creste in mod autonom dincolo de acest rol. Insa problema este ca odata acceptat monopolul asupra elementelor care pun in mana Statului suficienta forta pentru a proteja, este de fapt foarte dificil sa controlezi evolutia acestuia… Statul mic si bun se va transforma, aproape cu necesitate, in Statul mare si rau…

2. (comentariu adresat lui Observator)
În primul rand nu cred ca Statul reprezinta acel gen de necesitate istorica ce place sa fie evidentiata de cei care vad determinism istoric in orice aspect al existentei societatii umane. Eu sustin mai curand ideea ca desi Statul este azi un model social larg acceptat de comunitatile umane, din ratiuni care tin desigur si de structura fiintei umane, asta nu inseamna ca ar fi o etapa necesara sau ca este singurul model organizational posibil. Cu siguranta a fost si este unul de succes, intr-un anume sens, permitand scurtcircuitarea deficitelor de cooperare in comunitate si implementarea unor structuri functionale chiar si acolo unde legaturile comunitare slabe si calitatea scazuta a leadershipului natural ar fi impiedicat sau ingreunat aceasta. Statul nu face dintr-o comunitate slaba una puternica, dar permite importul unor modele organizationale, cu efect compensatoriu. Coeziune prin coercitie. Eficienta prin restrangerea deciziei. Dar adevaratul motiv pentru care comunitatile au adoptat aceasta forma organizationala, a fost violenta si protectia impotriva ei. De unde si teoria contractului social. Pe cale de consecinta, daca scoatem violenta din ecuatie, dispare si motivatia cea mai puternica de a sustine astfel de structuri, precum statul si monopolurile sale. Prin urmare, am putea spune ca optiunile sociale la dispozitie sunt direct proportionale cu capacitatea de cooperare in cadrul societatii, gradul de adeziune la un cod fundamental de principii legale si morale si evitarea violentei.

Read Full Post »

Domnia „legii”

Dacă v-ați uitat zilele acestea la știri, nu aveați cum să ratați scandalul de corupție de la Liceul Bolintineanu. Cu siguranță, după cum zicea și Cristian Tudor Popescu vorbim de un cancer cu metastază al sistemului de învățământ. Însă ceea ce a fost șocant, cel puțin pentru mine, a fost decizia tâmpită a unei procuror, Adina Ileana Mocioacă, de a trimite autobuze pentru a-i ridica în bloc pe elevi după examene, după ce în prealabil au avut loc perchiziții corporale, conform declarațiilor elevilor și părinților acestora.

Am fost curios să văd cum arată CV-ul unui astfel de procuror, care a reușit să bată recordul de performanță a „justiției” de dinainte de ’89, ridicând „suspecții” nu cu dubița, ci cu autobuzele. Deloc surprinzător, nu am reușit să-l găsesc, însă am dat de mai multe dosare în care sute de procurori, printre care și doamna mai sus amintită, dădeau în judecată și câștigau procesele cu CSM, Parchetul ÎCCJ și alte parchete din țară.

Explicația am găsit-o aici: „LISTA PROCURORILOR DESTEPTI – Sute de anchetatori de la DNA si DIICOT si-au luat gradele profesionale maxime, fara examen, ingenunchiind CSM prin Sectia de contencios-administrativ a Inaltei Curti„. Practic în România, hotărârea judecătorească BATE LEGEA. Da, ați citit corect. Cum se poate asta? Îi invit pe adepții „justiției cu orice preț” să ne lumineze. Cei care spun că judecătorii au întotdeauna dreptate, chiar și atunci când încalcă flagrant LEGEA.

În opinia mea, culegem acum roadele „Reformei” macoviste a Jutiției, reformă purtată sub stindardul luptei anti-corupție, dar care ne-a adus în zona arbitrarului Justiției și a condamnărilor cu titlu de exemplu. Sute de procurori și judecători, făcuți la apelul bocancilor, împart acum dreptatea în România.

Ne trezim că trăim coșmarul unei justiții fără de lege doar când unul din acești „zombi” decide să aducă la audieri sute de copii împotriva voinței lor și fără ca în prealabil să-i fi citat la domiciliu așa cum prevede legea. Pentru abuzul acesta, cineva a plătit. Purtătorul de cuvânt al Poliției Capitale, care nu avea nicio legătură cu deciziile aberante din cazul anchetei de corupției la liceul Bolintineanu. Absurdistan.

Read Full Post »

Jurnal de intreprinzator II: Deductibilitatea

Am o obsesie cu educatia, trebuie sa recunosc. Si ma mai enerveaza stilul comunist de pedeapsa colectiva. Nu ma refer aici la situatii asumate gen solidaritatea camarazilor din armata cand unul facea o prostie si deoarece refuzam sa-l dam in gat suntem toti pedepsiti. Cel mai bun exemplu e faptul ca trebuie sa ajung la avion cu doua ore in avans din cauza riscului potential generat de un terorist nebun, cand in mod normal ar trebui sa ma urc in avion ca si in tren.

Cam asa functioneaza lucrurile si in mediul economic, apare un terorist si trebuie sa platim toti. Reflexul reglementarilor functioneaza tocmai pe dos, ca si cum ai conduce cu mainile incrucisate pe volan, in loc sa sprijine ecosistemul il paralizeaza. Cand inventeaza unul o ghidusenie ca sa triseze Statul reactia acestuia din urma devine violenta. Intrebam un inspector IRS cat colecteaza americanii, mi-a zis ca undeva la 90-93%. Nu se poate mai mult intrucat costurile aferente colectarii restului de 7-10% ar fi cat cele pentru baza de 90-93%.

Intrucat si natura lucreaza cu pierderi, acceptam ca mai exista scapari, perfectiunea fiind evident inamicul eficientei. Asa este facut si omul, sa uite, sa greseasca. Altfel ne-ar iesi fum din creier. Probabil cand si calculatoarelor li se va da voie sa greseasca viteza lor va creste de milioane de ori. Revin la educatie intrucat daca putem trai ca natiune fara ingineri de varf luand totul de-a gata, fara o cultura economica si juridica a individului este greu.

Nu trebuie sa avem toti doctorate, insa a-ti cunoaste drepturile si obligatiile ca cetatean e o problema de bun simt, ar trebui sa se studieze la clasele I-IV. O educatie minimala in probleme economice ar fi de asemenea binevenita, doar toti ne invatam copii sa numere restul la paine. Am inghitit in 15 ani de studii o gramada de tampenii, la fel si copii nostri, insa daca-l intrebi pe unul cate e TVA-ul la 300 RON habar n-are. Nu are pentru ca nu l-a interesat, n-a fost treaba lui si nimeni nu i-a explicat.

Am avut o surpriza sa intreb un copil al unui prieten din USA ce e sponsorizarea. Mi-a raspuns pe loc: un impozit dirijat. L-am intrebat apoi ce e deductibilitatea. S-a incurcat putin scuzandu-se ca nu stie cum functioneaza, dar ca el a inteles ce cheltuieli iti accepta fiscul ca sa nu platesti impozit. Pe-aproape. L-am plimbat putin prin matematica si chestii de cultura generala, m-a cam dezamagit putin. Dar s-a prezentat onorabil. M-am intristat instant nu gandindu-ma la omul de rand de la noi, ci mai grav, la legiuitori.

Cred ca tot Boc venise cu o idee sa nu deduci costuri aferente masinilor inregistrate pe firma, vad ca se propaga si astazi: benzina, reparatii etc. Ce e gresit daca vii cu un bon de la service si-l bagi in contabilitate? Dimpotriva, daca factura reparatiei n-are nici o semnificatie contabila sunt tentat sa negociez cu mecanicul si in loc sa-I dau 500 RON pe factura il conving cu 300 net. La fel procedez si cu faiantarul, daca n-am ce deduce din costuri ca firma sau ca individ nu-I cer acte. Problema capata o amploare si mai mare odata ce discutam de deductibilitate si la persoane fizice. Nu se poate spune simplu: masina deductibila e una pana in 10.000 EUR si ai dreptul la una “de reprezentare” pana in 30.000. Evident ca nu sunt de acord cu Bugatti pe firma, e absurd. De ce sa-i pedepsim pe toti pentru 2-3 care abuzeaza?

Si acum mi-aduc aminte de cheltuielile de protocol. Ne mai mira ca nici o carciuma nu taie facturi? Cum rezolvam problema? Punem taxa pe scaune. O prostie rezolvata prin alta prostie. 100 de oameni isi pun mintea acum cat sa fie taxa pe scaun, pe masa, pe pat, pe closetul din baie si nu fac timp de o luna nimic altceva. O mai auzeam si pe dama Grapinni ca trebuie sa scurteze scoala ca sa beneficieze copii alaturi de parinti de preturi reduse la vacanta. Abia asteapta hotelierii sa se intample ca sa beneficiem de cel mai scump Iunie la cazare. Cu costul distrugerii invatamantului. Femeia asta nu stie ca exista o programa scolara? Sau considera ca oricum acolo nu se intampla nimic? Sper totusi ca in cel mai fericit caz motivul il reprezinta faptul ca ea administreaza ministerul ca un SRL, falimentam restul tarii ca sa-si scoata ea cifre bune la turism.

Mie mi se pare evident ca deductibilitatea este cel mai bun caine de paza al economiei la negru, nici macar nu-mi asum originalitatea ideii, e ca si cum as depune patent pe roata sau pe apa calda. Decat sa punem 1000 de paznici platiti (odraslele politicienilor) e muuult mai eficient sa ne pandim intre noi, cointeresati fiind. La fel de simplu si cu sponsorizarea, decat sa dau taxele intr-un sac mare al statului pentru o mica parte din impozite decid eu ce se intampla cu banii. Unii decid mai inspirat, unii nu, altii de lene il dau tot Statului sa faca ce stie el mai bine. Si de obicei nu stie sau se preface. Si americanii urasc sa plateasca impozite, nu ni se intampla numai noua, insa aparent au posibilitatea sa decida pentru macar o parte din banii de taxe. Nici ei nu se uita pe site-ul administratiei ce se intampla cu restul, doar odata la 4 ani isi numara banii din buzunar sa vada cu cine voteaza.

Ne-am obisnuit sa vrem sa colectam totul la buget adoptand caile cele mai neinspirate. La mintea mea de inginer cred ca deducand costuri pe firma sau la persoane fizice adunam mai multi bani la buget (numai din TVA). E adevarat, scade impozitul pe profit, dar intre noi fie vorba, care e mai mare? Cine mai scoate profit in ziua de azi? Ca si TVA-ul pe care il regasim in contul celui care are rulaj mai mare decat intrarile pe 25 ale lunii urmatoare nici profitul ala nu se topeste trecandu-l prin 10 facturi, dimpotriva, circulatia banului il inmulteste pe principiul bulgarelui de zapada. Ca poate la un moment dat el acopera o gaura intr-o firma neprofitabila si nu se mai plateste nici asta nu-I o problema, merita si ala sa traiasca, decat sa produca someri la Stat.

Avem o nemeritata ura pe privati din partea administratiei si ce-I mai grav este si reciprocitatea. Nimeni nu intelege ca fiecare ne-am ales drumul dupa competente, riscuri asumate, vocatie etc. E doar o problema de optiune sau poate sansa in viata. Si cand vorbesc de sansa nu trebuie inteleasa in favoarea privatului. Ura asta e o prostie, intrucat are la baza tocmai legi proaste care nu specifica negru pe alb cine e boul si cine-I vitelul, ca sa-l citez pe Alexandrescu. In 23 de ani am mers cu viteza melcului dinspre legile comuniste spre alea capitaliste. Nu era mai rapid sa facem invers?

Paranteza: Matematicianul Moisil invitat la o emisiune la TV il intreba pe un om de la Institutul de Meteorologie cam cu ce probabilitate prezice timpul probabil. Omul i-a raspuns ca tehnologia la acea data ii permitea o estimare cu sansa de 40-45%. Intrebarea a venit ca un trasnet: Pai atunci de ce n-o dati invers? 🙂

Am crezut ca aberatiile astea o sa dispara, odata cu intrarea in UE. Tzeapa! vad ca trebuie sa-mi fac stoc de tigari, mai dureaza. Cum n-am sa inteleg de ce trebuie intai sa-I imbogatim pe bulgari cu taxe de inmatriculare ca apoi sa- pedepsim pe cei care platesc taxele acolo. Ma gandeam sa-mi vand duba, nu mai aveam absoluta nevoie de ea, imi zice contabilul ca mai bine nu, iau pe ea 3000 de EUR si taxele ma costa 2500, pentru 500 EUR mai bine fac o fapta buna si-o dau unui privat sarac. Doar Ceausescu vroia un Stat bogat cu oameni saraci, de ce dreaq nu s-or pune in benzina taxele astea? Am si raspunsul: pentru ca sunt unii jmecheri din gasca lui Blejnar care nu le platesc. Si care-I vina mea? De necazul satului tai sula barbatului ?

Daca pornim de la o afirmatie falsa putem demonstra orice, si ca 1+1=3, la fel de grija unora care nu respecta legea stricam piata incurcandu-ne in tot felul de taxe a caror colectare costa mai mult decat taxa in sine. E la mintea cocosului ca o taxa a carei colectare costa mai mult de 20% nu-si are rostul altfel nu faci bani la buget.

In plus, de ce-si iau oamenii masina, nu sa mearga cu ea? Nu se vede pe strazi ca nu poti strecura un ac in trafic 24/24? Lasa domle omu sa alerge, nu vezi ca-I place? I-ai banii si jumoale-l pe OMV, cu ce sunt mai buni banii lui Renault? Toate aceste taxe nu genereaza decat stress individului, portite de eludare pentru jmecheri si nici macar n-aduc bani la buget. Dupa care plangem la televizor motivand o falsa cauza care sa scuze o alta aberatie care sa elimine nu cauza ci efectul taxei initiale. N-ajunge TVA, impozit pe profit si taxe pe salarii?

Matematica fiscala intr-un sistem inchis, in care nu pica bani din cer (doar din inflatie) iar lumea e moarta de foame arata ca nu mai poti inventa o taxa decat in detrimentul celorlalte, ceea ce spuneam in postul cu indicatorii economici. Arta unor guvernanti de a aloca ponderi si importanta uneia sau alteia este similara cu pistoanele unui motor cu ardere interna, in functie de strategiile pe termen mediu sau scurt lucrezi cu ele in push-pull, cu ochiul pe munca la negru scad impozitul pe salarii, am nevoie de mai multi bani la sanatate, cresc pentru 2-3 ani contributia. Insa daca lispesc strategiile, nimeni nefiind in stare sa defineasca outcome-ul, nu ma mira ca dam din maini si din picioare ca innecatii. Despre predictibilitatea investitorilor privind fiscalitatea nu mai zic nimic …

Nimeni nu evalueaza efectele deductibilitatii in ceea ce priveste munca la negru, intrucat efectele nu sunt doar la impozitul pe profit si TVA. Reducerea bazei de calcul la venitul salarial brut afecteaza in lant pe baza de alocare procentuala si fondul de sanatate, si ala de invatamant, si pe cel de somaj si p-ala de handicapati. Efectul este drastic, se cauta cu disperare solutii de bugetare in marja de 5% cand eroarea de colectare e din start de 20-30%.

Propunerea mea este una singura: politica de deductibilitate inteligenta, factura la ORICE! Si noi si Statul o sa avem mai multi bani in buzunar. Salvam si Posta obligand contribuabilul sa-si trimita decontul lunar pe un format A4 in plic la consilierii fiscali, inventam si o noua meserie, contabilul de taxe si impozite personale recalificand personalul bugetar care se poate hrani din 3-5% comision la rulajul cetatenilor, ocazie cu care nu-I mai numim intretinut la stat ci privat in toata puterea cuvantului. Alternativa e sa devenim o natiune de asistati si nu-I corect, resursele antreprenoriale sunt imense, de fapt singurul capital dupa aglomeratia din Decembrie. Vreau si eu sa vad un Stat modern, ca de-aia am votat schimbarea. Si cum exista precedentul cu masina inmatriculata in Bulgaria, uite cum apare si ala cu domiciliul fiscal …

Sa fiu bine inteles: si mama trebuie sa ia pensie si nevasta salariul de la Stat. Nu ma deranjeaza cuantumul taxelor, ci structura lor !

Read Full Post »